Monthly Archives: October 2011
Educaţia, pilonul de bază al Statului Social responsabil
Discursul Regelui Mihai: un act de normalitate
Maiestatea sa, Regele Mihai s-a adresat azi dimineaţă Parlamentului României, în cadrul unei şedinţe solemne, cu ocazia împlinirii a 90 de ani.
Din punctul meu de vedere cred că a fost un moment istoric, pentru că – până la urmă – a fost o dovadă că reprezentanţii poporului român, chiar dacă nu sunt neapărat monarhişti, pot fi capabili de un gest de normalitate, cum este cel de a-l asculta pe fostul suveran. Fostul şef al statului a încercat să transmită clasei politice că este prima datoare să respecte instituţiile statului, dacă vor să fie ei înşişi respectaţi.
Întrebat de o publicaţie locală, ce anume nu aM apreciat la acest moment festiv, răspunsul meu a fost tranşant: absenteismul conducerii statului!
PDL este partidul care se laudă cel mai mult cu condamnarea comunismului, dar la discursul Regelui a fost prezent un singur membru al Guvernului, domnul Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, ceea ce, în opinia mea, demonstrează încă o dată discrepanţa dintre ceea ce spun liderii PDL şi ceea ce fac ei.
Consiliul Naţional – Galerie foto
Consiliul Naţional al PSD – problemele de pe agenda grupului de lucru în domeniul educaţiei
Astăzi, la Palatul Parlamentului din Bucureşti debutează lucrările Consiliului Naţional al PSD. Este momentul în care aducem în prim-plan suportul doctrinar coerent al abordărilor noastre în diferite domenii. Dorim să arătăm românilor cum gândim şi să dovedim că politica noastră de pe aliniamente social-democrate este modernă, flexibilă, adaptată realităţilor şi pe deplin conectată la soluţiile de fond pe care lumea civilizată le oferă crizei globale în care trăim.
În domeniul educaţiei, cel pe care îl coordonez în calitate de preşedinte al Departamentului de Educaţie Publică, Cercetare şi Sport pornim de la premisa că "educaţia este cu adevărat unica şansă a României. România a cunoscut prea numeroase şi extravagante „reforme ale educaţiei”, al căror rezultat este, în mod evident, nesatisfăcător. Pentru că educaţia să poate deveni principalul motor de dezvoltare al României, este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei, atât de discreditate de regimul actual. Salarizarea cadrelor didactice şi a specialiştilor din sistemul de cercetare-dezvoltare va fi pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora; experimentele şi ambiţiile personale privind „reforma educaţiei” vor înceta, iar sistemul educational va avea o structură predictibilă". (PSD promovează şi apără Statul Social responsabil)
Întrebările la care vom încercă să găsim un răspuns în cadrul grupului de lucru pe domeniul educaţiei sunt următoarele:
1. Cum restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei?
2. Cum rezolvăm problema instabilităţii legislative în acest domeniu?
3. Cum gândim sistemele de evaluare şi selectie astfel încât acestea să asigure şanse de reuşită elevilor, în funcţie de aptitudinile şi pregătirea fiecăruia?
4. Cum facem ca învăţământul public să fie mai accesibil pentru grupurile defavorizate de copii?
5. Cum atragem tineri absolvenţi valoroşi spre sistemul de învăţământ autohton?
6. Cum stopăm plecarea din sistem a cadrelor didactice de calitate?
7. Cum putem creşte competitivitatea învăţământului universitar românesc?
8. Cum relansăm cercetarea, mai ales în domeniile în care România poate face performanţă?
9. Cum încurajăm şcolile profesionale şi liceele să formuleze secţiuni de curriculum adaptate pieţei muncii locale şi regionale?
10. Cum eliminăm politizarea numirilor la conducerile şcolilor şi inspectoratelor?
Incompetenţii populişti din PDL, în goană disperată după voturi
Am observat în ultimul timp câteva mişcări concertate ale Puterii menite a mai salva ceva din aparenţe şi a păstra PDL la guvernare şi după alegerile de anul viitor. PD-L încearcă să găsească formula, alta decât cea guvernamentală, prin care să reducă efectele politice ale unei guvernări dezastruoase pentru români. În loc să se concetreze pe îmbunătăţirea performanţei guvernamentale, PDL încearcă să păstreze puterea politică utilizând un întreg arsenal de „şmecherii” politicianiste, unele la periferia practicii democratice, altele situate deja în zona Codului Penal.
O primă mişcare prin care se doreşte a se diminua dezastrul electoral ce se prefigurează pentru 2012 este constituirea unei “mari” coaliţii în jurul PDL. Unii o numesc Albă-ca-Zăpada, alţii vorbesc despre Noua Republică sau Mişcarea Populară. Ideea este ca PDL să atragă în jurul său cât mai mulţi sateliţi, chiar dacă minusculi. Scopul scuză mijloacele, iar scopul este de a şterge imaginea de partid obosit şi de a-l prezenta drept unul dinamic şi cu resurse politice. PDL vrea să se reinventeze şi are nevoie stringentă de credibilitate. Pentru a obţine acest lucru, liderii portocalii preferă calea mai uşoară: schimbă firma la partid! Nimeni din PDL nu se mai ocupă de buna guvernare şi de politici publice serioase, cu toţii sunt disperaţi să găsească formula politică „magică” care să-i menţină la suprafaţă.
În acest sens trebuie interpretată şi dorinţa unora de a abandona culoarea emblematica a partidului. PDL a dezamăgit ca partid revoluţionar – după model ucrainean – aşa zisele reforme au eşuat rând pe rând, aşa că portocaliul nu mai poate fi culoarea fericirii şi nici a victoriei electorale pentru PDL.Pe cale de consecinţă, partidul se reorientează şi se revopseşte, într-o încercare disperată de a păcăli din nou electoratul. Indiferent însă de culoarea gardului pedelist, românii sunt conştienţi că înăuntru stă ascuns leopardul!
Noua construcţie denumită de dreapta a fost gândită în laboratoarele PDL şi cu un alt scop: este momeala prin care se încearcă atragerea PNL şi, implicit, destructurarea Uniunii Social Liberale. Cum PDL nu mai are unde să crească din punct de vedere electoral, Mişcarea Populară are menirea de a şubrezi poziţia USL. Astfel, se pune la dispoziţia liberalilor nemulţumiţi de actuala conducere o barcă ideologică, în care să poată sări fără prea mari remuşcări. Guvernarea lui Traian Băsescu şi Emil Boc s-a sprijinit şi până acum pe dezertori şi trădători. PDL nu face altceva decât să continue această linie şi să se salveze de la naufragiu cu ajutorul lichelelor!
Alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, coroborată cu “comasarea” alegerilor locale cu cele parlamentare constituie alte două mişcări politice menite a asigura un avantaj partidului de guvernământ. Alegerile dintr-un singur tur avantajează clar actualii ocupanţi ai fotoliilor de primar. Aceştia, prin resursele politice şi economice pe care le controlează, vor porni în cursa electorală cu prima şansă în faţa oricărui contracandidat, indiferent de la ce partid va candida acesta. Numai aşa, PDL îşi va putea păstra cei 30% din primarii României, altfel nu are nicio şansă! Pe de altă parte, “comasarea” alegerilor are drept obiectiv deturnarea atenţiei electoratului de la problemele reale ale ţării, de la incompetenţa guvernanţilor de la PDL. Adăugaţi aici şi iniţiativa sistemului electoral bazat pe vot majoritar pur, şi avem puzle-ul aproape complet. Actualii guvernanţi nu mai vor ca în alegeri să se vorbească despre partide şi Guvern, ştiind că aici PDL pierde clar în faţa USL, ci doresc să mute accentul pe oameni: în alegeri locale se votează oameni şi nu partide, la fel şi în cazul votului uninominal. Se merge pe ideea că electoratul îşi va alege parlamentarul nu în funcţie de partidul din care provine acesta, ci în funcţie de alte calităţi, mai personale, ale candidatului: notorietate, încredere, putere financiară, etc. PDL preferă orice altceva însă nu vot politic.
Strategii PDL au mai gândit şi alte măsuri menite a le oferi un avantaj nemeritat: votul prin corespondenţă al diasporei este cea mai străvezie măsură prin care PDL încearcă să “fure” votul românilor. Un sistem gestionat doar de instituţiile statului controlate de PDL şi care exclude controlul democratic al Opoziţiei nu poate decât să ne ducă cu gândul la tentativa PDL de a frauda – din nou! – alegerile. Ca să rămână la putere, PDL a dovedit că nu se dă îndărăt nici măcar de la ilegalităţile cele mai vădite. Alegerile parţiale de la Neamţ de anul acesta au arătat cel mai bine disponibilitatea şi “meşteşugul” reprezentanţilor PDL în astfel de metode neortodoxe şi ilegale.
La trei ani după ultimele alegeri, aproape toate neregulile raportate atunci de Opoziţie au rămas nesancţionate, deşi în majoritatea cazurilor încălcarea legii a fost flagrantă. În judeţul Bihor, de exemplu, în 2009 s-au înregistrat 415 cazuri de încălcare a legislaţiei electorale. Dintre acestea însă numai unul singur a fost trimis în Justiţie! Este vorba despre cazul unei activiste PDL, membră într-o secţie de vot din Oradea, care a pus ştampila în locul a 11 persoane!!! În mod paradoxal, deşi şi-a recunoscut vina în faţa anchetatorilor, PDL a făcut scut în jurul ei, iar femeia este şi astăzi membră de partid. Ce au învăţat activiştii PDL din acest caz? Cine vrea să fure voturi pentru partid o poate face fără nicio teamă, căci riscul de a fi prins şi pedepsit e unul redus în comparaţie cu recompensa şi “solidaritatea” oferite de partid.
Există deja semnale că şi anul viitor PDL vrea să procedeze la fel. Reprezentanţii partidului din secţiile de votare vor avea, din nou, sarcina să introducă în urne cât mai multe buletine de vot în locul celor care nu se prezintă la votare. Frauda PDL nu se va opri însă aici! Cu o populaţie dezinteresată de politică şi sărăcită în mod sistematic de guvernanţi, activiştilor PDL nu le va fi greu să “cumpere” votul, mai ales că puşculiţa de partid este plină de bani-gheaţă adunaţi din contractele preferenţiale acordate clientelei PDL!
Am încercat să analizez toate aceste practici nedemocratice şi ilegale ale PDL, în primul rând, pentru a ne pune în gardă în pregătirea viitoarelor alegeri şi pentru a le arăta portocaliilor că le cunoaştem toate intenţiile. Trebuie să fim conştienţi că în 2012 nu ne vom confrunta doar cu un partid aflat la butoanele puterii, ci vom avea în faţă un adversar disperat să nu piardă. Un eşec electoral pentru mulţi pedelişti ar însemna un dezastru: pentru foarte mulţi ar însemna puşcăria! Ar fi un dezastru şi pentru toţi incompetenţii cocoţaţi în funcţii publice, pentru toţi infractorii care au fraudat alegerile, pentru toţi corupţii care au ţepuit bugetul statului. Toţi aceştia nu vor să lase din mâini frâiele Puterii şi pentru asta sunt dispuşi să facă orice!
Disperarea pedelistă o putem contracara prin mobilizare şi organizare exemplare şi printr-o atitudine civică activă. În final, doresc să le transmit PDL-iştilor că toate încercările şi tertipurile lor sunt în zadar: anul viitor vor pierde alegerile!
(Declaraţie politică din 19.10.2011)
Finanţarea programelor de studii şi aplicarea legislaţiei secundare, subsecventă Legii Educaţiei Naţionale
Cu ocazia unei vizitei efectuate săptămâna trecută la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa, ministrul educaţiei s-a referit la finanţarea universităţilor, declarând că statul “nu va finanţa specializările care nu ţin cont de necesitatea existentă pe piaţa muncii” şi că nu mai doreşte să finanţeze “facultăţi sau programe de studii care nu au corespondent pe piaţa muncii”.
Ieri, i-am adresat o interpelare domnului Funeriu pe această temă, având în vedere lipsa datelor şi a studiilor recente la nivel naţional privind inserţia absolvenţilor şi nevoile pe termen lung ale pieţei muncii, fapt recunoscut inclusiv în ultimul “Raport privind starea învăţământului” elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Sunt curios şi eu alături de ceilalţi profesori şi studenţi pe ce bază va lua ministerul decizia finanţării facultăţilor şi programelor de studii din România şi cum va stabili care programe de studiu şi facultăţi au „corespondent” pe piaţa muncii.
Un alt subiect pe marginea căruia l-am abordat pe ministrul educaţiei priveşte aplicarea legislaţiei secundare, subsecventă Legii Educaţiei Naţionale.
Printr-un comunicat de presă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a anunţat că „a redactat toate actele normative necesare sistemului de învăţământ preuniversitar” şi că „sunt în procedură de publicare în Monitorul Oficial metodologii, regulamente sau alte tipuri de acte normative”.
Având în vedere prevederile articolului 361, alineatul 6 al Legii 1/2011 în care se stipulează că „în termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acestora”, l-am întrebat pe domnul ministru Funeriu, de ce a aşteptat până în ultima zi cu publicarea acestor acte normative şi de ce nu au fost ele publicate înainte de împlinirea termenului stabilit de lege.
Toţi cei implicaţi în domeniul educaţional – de la profesori şi studenţi, până la elevi şi părinţii acestora – sunt nerăbdători să afle data la care legislaţia secundară, subsecventă Legii Educaţiei Naţionale va intra în vigoare în întregime. Tocmai de aceea, am cerut lămuriri şi explicaţii privind sensul în care trebuie să interpretăm formula folosită în comunicatul MECTS: “sunt în procedură de publicare în Monitorul Oficial”.
Reuniunea Consilului Naţional al PSD (21 – 22 octombrie 2011)
Testele de evaluare iniţială – inutile şi împovărătoare
Subvenţii liceu şi energie din surse regenerabile *UPDATE
Săptămâna aceasta am adresat o întrebare ministrului educaţiei pe marginea articolului 85, alineatul 2 din Legea Educaţiei Naţionale care prevede că: „Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socio-economice dezavantajate, precum şi pentru cei care frecventează şcolile profesionale. Modalitatea de subvenţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.”
Chiar dacă Legea Educaţiei Naţionale a intrat în vigoare deja de opt luni de zile, nici până la această oră categoriile menţionate nu pot beneficia de drepturile lor legale, pentru că Guvernul României nu a adoptat încă o hotărâre pentru punerea în aplicare a LEN. Având în vedere că pe website-ul oficial al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (www.edu.ro) există un proiect de hotărâre postat încă din data de 3 iunie 2011 care reglementează „programul naţional de protecţie socială, numit Subvenţia Pro Studium”, l-am întrebat pe ministru, de ce se întârzie atât de mult cu promovarea legislaţiei secundare pentru aplicarea articolului 85, alineatul 2. De asemenea, sunt curios să aflu data la care Ministerul Educaţiei va înainta Guvernului României această propunere de hotărâre.
Tot în această săptămână (luni) l-am interpelat şi pe primul ministrul al României în chestiunea sistemului naţional de promovare a producerii energiei din surse regenerabile. După cum se ştie, valorificarea surselor regenerabile de energie reprezintă un obiectiv major în cadrul politicii energetice a României. Sistemul naţional de promovare a producerii energiei din surse regenerabile este reglementat de Legea 220/2008, modificată prin Legea 139/2010, precum şi de legislaţia secundară elaborată de Autoritatea Naţională de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), instituţie publică autonomă în subordinea primului-ministru. Cu toate acestea, legislaţia românească nu este totuşi aplicabilă. Conform legislaţiei Uniunii Europene, un astfel de sistem de promovare este de natura ajutorului de stat sau susceptibil ajutorului de stat, astfel încât pentru aplicarea ei este necesară autorizarea prealabilă a Comisiei Europene. Conform informaţiilor furnizate de ANRE, România a obţinut în februarie 2011 invitaţia Comisiei Europene de a demara procesul de notificare oficială în vederea obţinerii autorizaţiei. Au trecut de atunci opt luni de zile, iar sectorul rămâne, în continuare, blocat. Această întârziere mare în aplicarea legislaţiei generează mari probleme investitorilor din domeniu care au contractat credite, însă nu-şi pot demara proiectele. Din informaţiile primite la cabinetul meu parlamentar, o parte dintre aceştia se gândesc deja să-şi reorienteze afacerile peste graniţele României, ceea ce ar constitui o pierdere considerabilă pentru economia naţională.
UPDATE:
Guvernul a aprobat în şedinţa de miercuri, 12 octombrie o ordonanță pe baza căreia se va acorda ajutor de stat prin certificate verzi pentru producția de energie regenerabilă, transmite Mediafax. Legea va permite sprijinirea proiectelor în energii regenerabile prin sistemul certificatelor verzi, permițând investitorilor recuperarea investițiilor. Aceasta este vestea bună pentru investitorii din domeniu care au reclamat de mai multe ori întârzierea adoptării acestui act normativ.
Vestea proastă pentru consumatorii casnici este că această schemă va genera o creştere a tarifului la energia electrică de 2,5% începând cu anul viitor. Conform Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, cel mai mare impact va fi resimţit de populaţie în 2016-2017, când consumatorii ar putea ajunge să plătească pentru energie cu până la 30% mai mult.