Monthly Archives: October 2011

Propunerile USL pentru Bugetul 2012

Posted on by
Reply
În cadrul dezbaterilor pe marginea Bugetului de stat pentru anul 2012, Uniunea Social Liberală va propune zece măsuri care își propun, pe de o parte, să creeze locuri de muncă și să relanseze economia și, pe de altă parte, să aducă venituri suplimentare la buget. 
5 măsuri pentru crearea de locuri de muncă și relansarea rapidă a economiei, care implică anumite cheltuieli bugetare:
– Reducerea CAS
– Reducerea TVA (începerea reducerii eșalonate a TVA, pentru a se reveni spre 19%)
– Introducerea unei scheme speciale de TVA pentru agricultură
– Respectarea legii actuale în ceea ce privește indexarea pensiilor cu rata inflației plus 5% din creșterea salariului mediu pe economie
– Menținerea cotei de cofinanțare de la buget pentru proiectele derulate cu fonduri europene
5 măsuri care ar aduce venituri suplimentare la buget:
– Reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri și servicii, pentru oprirea risipei actuale
– Blocarea cheltuielilor de partid – suspendarea programului național de dezvoltare a infrastructurii și a altor cheltuieli similare, care nu se fac decât prin clientela de partid
– Obligarea primului ministru de a nu mai folosi fondul de rezervă al guvernului decât pentru situații de urgenta (catastrofe naturale), în locul alocării de fonduri primarilor puterii
– Menținerea contribuției actuale la Pilonul II de pensii
– Stimularea atragerii fondurilor europene, care să completeze fondurile interne și care să ajungă în economie pentru crearea de noi locuri de muncă

Educaţia, pilonul de bază al Statului Social responsabil

Posted on by
Reply
Reprezentanţii actualei Puteri, atât prin discursurile lor, cât mai ales prin acţiunile lor politice şi guvernamentale, au dovedit că vor cu orice preţ distrugerea Statului Social. PDL şi Traian Băsescu au inventat teoria că Statul Social ar fi vinovat pentru situaţia în care de fapt, ei în¬şişi au adus această ţară şi acest popor. Nu statul social este vinovat de distrugerea clasei mijlocii şi de împingerea în sărăcie a peste 6 milioane de români. Partidul Democrat Liberal şi Traian Băsescu şi politicile lor – sau mai bine zis, absenţa acestora – sunt cei responsabili pentru situaţia dezastruoasă în care ne aflăm astăzi. Criza mondială este utilizată doar drept scuză pentru mascarea incompetenţei, nepriceperii şi corupţiei generalizate ce caracterizează guvernarea PDL. Şi tocmai de aceea, ei atacă atât de furibund Statul Social, văzut drept ultimul bastion de rezistenţă în faţa tăvălugului imoral şi autoritar reprezentat de PDL. 
 
Dar ce semnifică, de fapt, acest concept? Ce înseamnă Statul Social? Înseamnă asumarea de către noi toţi a obligaţiei – pe care PDL şi Traian Băsescu refuză s-o facă – de a asigura prin măsuri economice şi sociale un nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii, nu doar pentru clica de partid. În acelaşi timp, înseamnă obligaţia de a garanta că drepturile fundamentale ale cetăţenilor sunt respectate, fără discriminare. Statul social are rolul menţinerii coeziunii sociale prin acţiunea permanentă de diminuare a inegalităţilor existente în societate cauzate de riscurile inerente la care sunt supuşi cetăţenii: îmbătrânire, boală, şomaj, accidente, sărăcie, etc. Opusul Statului Social este starea de anarhie, sărăcie şi disperare a milioane şi milioane de oameni. 
 
Întrebarea mea este: chiar ne dorim „moartea Statului Social”? Chiar vrem să adâncim şi mai mult polarizarea socială? Chiar dorim menţinerea unui nivel scăzut de salarizare doar pentru a obţine competitivitate prin „dumping social”? Chiar vrem să transformăm salariatul într-un sclav modern? Chiar vrem să stigmatizăm politic şi cultural persoanele care au nevoie de sprijinul societăţii? Chiar vrem să continuăm destructurarea sistemului educaţional prin închideri de şcoli, salarii foarte mici şi culpabilizarea dascălilor? Este oare aceasta direcţia corectă spre care trebuie să se îndrepte viitorul României?
 
Spre deosebire de PDL şi Traian Băsescu, Partidul Social Democrat are o cu totul şi cu totul altă viziune: noi ne dorim şi ne-am şi angajat să promovăm Statul Social, iar acesta să fie în mod efectiv responsabil faţă de cetăţenii săi.  Statul Social pentru care milităm noi cei din PSD, împreună cu aliaţii noştri din Uniunea Social Liberală şi pe care îl vom reface după recâştigarea alegerilor de anul viitor ¬se va manifesta într-un mod responsabil, în primul rând, pentru gradul de cultură şi instruire al tuturor categoriilor sociale. 
 
În viziunea noastră educaţia reprezintă pilonul de bază al Statului Social şi cu adevărat unica şansă a României. România a cunoscut prea numeroase şi extravagante „reforme ale educaţiei”, iar rezultatul este cel pe care îl vedem în fiecare zi. Cunoaştem cu toţii marile probleme ale sistemului nostru de învăţământ: subfinanţarea cronică; închiderea a peste 2000 de școli, în special în mediul rural; abandonul şcolar ridicat; politizarea excesivă a învățământului preuniversitar; salarizarea suboptimă a profesorilor; „exodul” dascălilor de valoare; încălcarea autonomiei universitare, etc. Dar poate cel mai grav lucru este abandonarea statului de drept prin nerespectarea prevederilor Legii Educaţiei Naţionale!  Astăzi, la opt luni de la intrarea în vigoare a legii, cei care au adoptat-o prin asumarea raspunderii  si ar trebui să o aplice, sunt primii care o încalcă! 
 
Cu câteva luni în urmă, am elaborat Programul USL pentru educație, un document ce cuprinde soluţiile noastre pentru toate aceste probleme. Acest program va fi dezbătut şi dezvoltat şi în următoarea perioadă. Aş dori acum doar să prezint succint câteva propuneri asupra cărora noi, social-democraţii vom insista. Este vorba, în primul rând, de cultivarea modelelor autentice de reuşită în viaţă şi carieră, ca o condiție esențială în restabilirea încrederii în valoarea socială a educației. În al doilea rând, ne dorim cu toţii asigurarea unui învățământ echitabil și meritocratic adaptat nevoilor tuturor tinerilor. Învățământul trebuie să acorde o șansă de afirmare profesională, nu numai celor care se apleacă asupra părții teoretice, ci și tinerilor care sunt talentați la muzică, sport sau diverse alte profesii. În același timp, învățământul trebuie să acorde meritele cuvenite celor care sunt foarte buni la învățătură, celor care studiază conştiincios. Doar în acest fel ne vom putea promova valorile şi înlocui mediocritatea cu profesionalismul. 
 
Egalitatea de şanse reprezintă valoarea în care noi, cei din PSD credem cu tărie. De aceea, dorim să acordăm tuturor tinerilor din România şansa de a se pregăti şi de a învăța în limba română chiar în comuna sau orasul în care îşi au domiciliul. Noi considerăm că statul naţional are datoria de a asigura condiții de studiu pentru toţi tinerii, indiferent de naționalitatea lor, astfel încât – dacă vor să beneficieze de acest drept – ei să-şi poată urma studiile în limba română. Din păcate sunt foarte mulți tineri care doresc să învețe în limba română in comuna, orasul de domiciliu și astăzi nu pot să facă acest lucru. Un stat social responsabil nu poate permite aşa ceva.
 
Nu în ultimul rând, respectarea cadrelor didactice, a statutului acestora, prin asigurarea condițiilor de perfecționare continuă, prin debirocratizarea activităților didactice și, de asemenea, printr-o salarizare adecvată precum si stimularea dialogului social trebuie să fie un obiectiv constant pe agenda Ministerului Educaţiei. Din păcate, până acum nu s-a întâmplat aşa. Iar starea actuală a învățământului românesc sub guvernarea domnilor Băsescu, Boc şi Funeriu a ajuns una deplorabilă. 
 
Pentru ca educaţia să poată deveni principalul motor de dezvoltare al României, este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei, atât de discreditate de regimul actual. Salarizarea cadrelor didactice şi a specialiştilor din sistemul de cercetare-dezvoltare trebuie să fie pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora. Experimentele şi ambiţiile personale privind „reforma educaţiei” vor trebui să înceteze, iar sistemul educaţional să intre în normalitate cu o structură predictibilă. Sunt angajamente pe care ni le asumăm în mod oficial. Ele sunt introduse într-o Rezoluţie a Consiliului Naţional al PSD pe care o vom utiliza atunci când vom ajunge la guvernarea ţării. 
 
(Declarație politică, 26.10.2011)

Discursul Regelui Mihai: un act de normalitate

Posted on by
Reply

Maiestatea sa, Regele Mihai s-a adresat azi dimineaţă Parlamentului României, în cadrul unei şedinţe solemne, cu ocazia împlinirii a 90 de ani.

 

Din punctul meu de vedere cred că a fost un moment istoric, pentru că – până la urmă – a fost o dovadă că reprezentanţii poporului român, chiar dacă nu sunt neapărat monarhişti, pot fi capabili de un gest de normalitate, cum este cel de a-l asculta pe fostul suveran. Fostul şef al statului a încercat să transmită clasei politice că este prima datoare să respecte instituţiile statului, dacă vor să fie ei înşişi respectaţi.

 

Întrebat de o publicaţie locală, ce anume nu aM apreciat la acest moment festiv, răspunsul meu a fost tranşant: absenteismul conducerii statului!
PDL este partidul care se laudă cel mai mult cu condamnarea comunismului, dar la discursul Regelui a fost prezent un singur membru al Guvernului, domnul Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, ceea ce, în opinia mea, demonstrează încă o dată discrepanţa dintre ceea ce spun liderii PDL şi ceea ce fac ei.

Consiliul Naţional al PSD – problemele de pe agenda grupului de lucru în domeniul educaţiei

Posted on by
Reply

Astăzi, la Palatul Parlamentului din Bucureşti debutează lucrările Consiliului Naţional al PSD. Este momentul în care aducem în prim-plan suportul doctrinar coerent al abordărilor noastre în diferite domenii. Dorim să arătăm românilor cum gândim şi să dovedim că politica noastră de pe aliniamente social-democrate este modernă, flexibilă, adaptată realităţilor şi pe deplin conectată la soluţiile de fond pe care lumea civilizată le oferă crizei globale în care trăim.

 

În domeniul educaţiei, cel pe care îl coordonez în calitate de preşedinte al Departamentului de Educaţie Publică, Cercetare şi Sport pornim de la premisa că "educaţia este cu adevărat unica şansă a României. România a cunoscut prea numeroase şi extravagante „reforme ale educaţiei”, al căror rezultat este, în mod evident, nesatisfăcător. Pentru că educaţia să poate deveni principalul motor de dezvoltare al României, este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei, atât de discreditate de regimul actual. Salarizarea cadrelor didactice şi a specialiştilor din sistemul de cercetare-dezvoltare va fi pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora; experimentele şi ambiţiile personale privind „reforma educaţiei” vor înceta, iar sistemul educational va avea o structură predictibilă".  (PSD promovează şi apără Statul Social responsabil)

 

Întrebările la care vom încercă să găsim un răspuns în cadrul grupului de lucru pe domeniul educaţiei sunt următoarele:

 

1. Cum restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei?


2. Cum rezolvăm problema instabilităţii legislative în acest domeniu?


3. Cum gândim sistemele de evaluare şi selectie astfel încât acestea să asigure şanse de reuşită elevilor, în funcţie de aptitudinile şi pregătirea fiecăruia?


4. Cum facem ca învăţământul public să fie mai accesibil pentru grupurile defavorizate de copii?


5. Cum atragem tineri absolvenţi valoroşi spre sistemul de învăţământ autohton?


6. Cum stopăm plecarea din sistem a cadrelor didactice de calitate?


7. Cum putem creşte competitivitatea învăţământului universitar românesc?


8. Cum relansăm cercetarea, mai ales în domeniile în care România poate face performanţă?


9. Cum încurajăm şcolile profesionale şi liceele să formuleze secţiuni de curriculum adaptate pieţei muncii locale şi regionale?


10. Cum eliminăm politizarea numirilor la conducerile şcolilor şi inspectoratelor?

 

 

Incompetenţii populişti din PDL, în goană disperată după voturi

Posted on by
Reply

Am observat în ultimul timp câteva mişcări concertate ale Puterii menite a mai salva ceva din aparenţe şi a păstra PDL la guvernare şi după alegerile de anul viitor. PD-L încearcă să găsească formula, alta decât cea guvernamentală, prin care să reducă efectele politice ale unei guvernări dezastruoase pentru români. În loc să se concetreze pe îmbunătăţirea performanţei guvernamentale, PDL încearcă să păstreze puterea politică utilizând un întreg arsenal de „şmecherii” politicianiste, unele la periferia practicii democratice, altele situate deja în zona Codului Penal.


 

O primă mişcare prin care se doreşte a se diminua dezastrul electoral ce se prefigurează pentru 2012 este constituirea unei “mari” coaliţii în jurul PDL. Unii o numesc Albă-ca-Zăpada, alţii vorbesc despre Noua Republică sau Mişcarea Populară. Ideea este ca PDL să atragă în jurul său cât mai mulţi sateliţi, chiar dacă minusculi. Scopul scuză mijloacele, iar scopul este de a şterge imaginea de partid obosit şi de a-l prezenta drept unul dinamic şi cu resurse politice. PDL vrea să se reinventeze şi are nevoie stringentă de credibilitate. Pentru a obţine acest lucru, liderii portocalii preferă calea mai uşoară: schimbă firma la partid! Nimeni din PDL nu se mai ocupă de buna guvernare şi de politici publice serioase, cu toţii sunt disperaţi să găsească formula politică „magică” care să-i menţină la suprafaţă.

 

În acest sens trebuie interpretată şi dorinţa unora de a abandona culoarea emblematica a partidului. PDL a dezamăgit ca partid revoluţionar – după model ucrainean – aşa zisele reforme au eşuat rând pe rând, aşa că portocaliul nu mai poate fi culoarea fericirii şi nici a victoriei electorale pentru PDL.Pe cale de consecinţă, partidul se reorientează şi se revopseşte, într-o încercare disperată de a păcăli din nou electoratul. Indiferent însă de culoarea gardului pedelist, românii sunt conştienţi că înăuntru stă ascuns leopardul!

 

Noua construcţie denumită de dreapta a fost gândită în laboratoarele PDL şi cu un alt scop: este momeala prin care se încearcă atragerea PNL şi, implicit, destructurarea Uniunii Social Liberale. Cum PDL nu mai are unde să crească din punct de vedere electoral, Mişcarea Populară are menirea de a şubrezi poziţia USL. Astfel, se pune la dispoziţia liberalilor nemulţumiţi de actuala conducere o barcă ideologică, în care să poată sări fără prea mari remuşcări. Guvernarea lui Traian Băsescu şi Emil Boc s-a sprijinit şi până acum pe dezertori şi trădători. PDL nu face altceva decât să continue această linie şi să se salveze de la naufragiu cu ajutorul lichelelor!

 

Alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, coroborată cu “comasarea” alegerilor locale cu cele parlamentare constituie alte două mişcări politice menite a asigura un avantaj partidului de guvernământ. Alegerile dintr-un singur tur avantajează clar actualii ocupanţi ai fotoliilor de primar. Aceştia, prin resursele politice şi economice pe care le controlează, vor porni în cursa electorală cu prima şansă în faţa oricărui contracandidat, indiferent de la ce partid va candida acesta. Numai aşa, PDL îşi va putea păstra cei 30% din primarii României, altfel nu are nicio şansă! Pe de altă parte, “comasarea” alegerilor are drept obiectiv deturnarea atenţiei electoratului de la problemele reale ale ţării, de la incompetenţa guvernanţilor de la PDL. Adăugaţi aici şi iniţiativa sistemului electoral bazat pe vot majoritar pur, şi avem puzle-ul aproape complet. Actualii guvernanţi nu mai vor ca în alegeri să se vorbească despre partide şi Guvern, ştiind că aici PDL pierde clar în faţa USL, ci doresc să mute accentul pe oameni: în alegeri locale se votează oameni şi nu partide, la fel şi în cazul votului uninominal. Se merge pe ideea că electoratul îşi va alege parlamentarul nu în funcţie de partidul din care provine acesta, ci în funcţie de alte calităţi, mai personale, ale candidatului: notorietate, încredere, putere financiară, etc. PDL preferă orice altceva însă nu vot politic.

 

Strategii PDL au mai gândit şi alte măsuri menite a le oferi un avantaj nemeritat: votul prin corespondenţă al diasporei este cea mai străvezie măsură prin care PDL încearcă să “fure” votul românilor. Un sistem gestionat doar de instituţiile statului controlate de PDL şi care exclude controlul democratic al Opoziţiei nu poate decât să ne ducă cu gândul la tentativa PDL de a frauda – din nou! – alegerile. Ca să rămână la putere, PDL a dovedit că nu se dă îndărăt nici măcar de la ilegalităţile cele mai vădite. Alegerile parţiale de la Neamţ de anul acesta au arătat cel mai bine disponibilitatea şi “meşteşugul” reprezentanţilor PDL în astfel de metode neortodoxe şi ilegale.

 

La trei ani după ultimele alegeri, aproape toate neregulile raportate atunci de Opoziţie au rămas nesancţionate, deşi în majoritatea cazurilor încălcarea legii a fost flagrantă. În judeţul Bihor, de exemplu, în 2009 s-au înregistrat 415 cazuri de încălcare a legislaţiei electorale. Dintre acestea însă numai unul singur a fost trimis în Justiţie! Este vorba despre cazul unei activiste PDL, membră într-o secţie de vot din Oradea, care a pus ştampila în locul a 11 persoane!!! În mod paradoxal, deşi şi-a recunoscut vina în faţa anchetatorilor, PDL a făcut scut în jurul ei, iar femeia este şi astăzi membră de partid. Ce au învăţat activiştii PDL din acest caz? Cine vrea să fure voturi pentru partid o poate face fără nicio teamă, căci riscul de a fi prins şi pedepsit e unul redus în comparaţie cu recompensa şi “solidaritatea” oferite de partid.

 

Există deja semnale că şi anul viitor PDL vrea să procedeze la fel. Reprezentanţii partidului din secţiile de votare vor avea, din nou, sarcina să introducă în urne cât mai multe buletine de vot în locul celor care nu se prezintă la votare. Frauda PDL nu se va opri însă aici! Cu o populaţie dezinteresată de politică şi sărăcită în mod sistematic de guvernanţi, activiştilor PDL nu le va fi greu să “cumpere” votul, mai ales că puşculiţa de partid este plină de bani-gheaţă adunaţi din contractele preferenţiale acordate clientelei PDL!

 

Am încercat să analizez toate aceste practici nedemocratice şi ilegale ale PDL, în primul rând, pentru a ne pune în gardă în pregătirea viitoarelor alegeri şi pentru a le arăta portocaliilor că le cunoaştem toate intenţiile. Trebuie să fim conştienţi că în 2012 nu ne vom confrunta doar cu un partid aflat la butoanele puterii, ci vom avea în faţă un adversar disperat să nu piardă. Un eşec electoral pentru mulţi pedelişti ar însemna un dezastru: pentru foarte mulţi ar însemna puşcăria! Ar fi un dezastru şi pentru toţi incompetenţii cocoţaţi în funcţii publice, pentru toţi infractorii care au fraudat alegerile, pentru toţi corupţii care au ţepuit bugetul statului. Toţi aceştia nu vor să lase din mâini frâiele Puterii şi pentru asta sunt dispuşi să facă orice!

 

Disperarea pedelistă o putem contracara prin mobilizare şi organizare exemplare şi printr-o atitudine civică activă. În final, doresc să le transmit PDL-iştilor că toate încercările şi tertipurile lor sunt în zadar: anul viitor vor pierde alegerile!

 

(Declaraţie politică din 19.10.2011)

Finanţarea programelor de studii şi aplicarea legislaţiei secundare, subsecventă Legii Educaţiei Naţionale

Posted on by
Reply

Cu ocazia unei vizitei efectuate săptămâna trecută la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa, ministrul educaţiei s-a referit la finanţarea universităţilor, declarând că statul “nu va finanţa specializările care nu ţin cont de necesitatea existentă pe piaţa muncii” şi că nu mai doreşte să finanţeze “facultăţi sau programe de studii care nu au corespondent pe piaţa muncii”.

 

Ieri, i-am adresat o interpelare domnului Funeriu pe această temă, având în vedere lipsa datelor şi a studiilor recente la nivel naţional privind inserţia absolvenţilor şi nevoile pe termen lung ale pieţei muncii, fapt recunoscut inclusiv în ultimul “Raport privind starea învăţământului” elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Sunt curios şi eu alături de ceilalţi profesori şi studenţi pe ce bază va lua ministerul decizia finanţării facultăţilor şi programelor de studii din România şi cum va stabili care programe de studiu şi facultăţi au „corespondent” pe piaţa muncii.

 

Un alt subiect pe marginea căruia l-am abordat pe ministrul educaţiei priveşte aplicarea legislaţiei secundare, subsecventă Legii Educaţiei Naţionale.

 

Printr-un comunicat de presă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a anunţat că „a redactat toate actele normative necesare sistemului de învăţământ preuniversitar” şi că „sunt în procedură de publicare în Monitorul Oficial metodologii, regulamente sau alte tipuri de acte normative”.

 

Având în vedere prevederile articolului 361, alineatul 6 al Legii 1/2011 în care se stipulează că „în termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acestora”, l-am întrebat pe domnul ministru Funeriu, de ce a aşteptat până în ultima zi cu publicarea acestor acte normative şi de ce nu au fost ele publicate înainte de împlinirea termenului stabilit de lege.


Toţi cei implicaţi în domeniul educaţional – de la profesori şi studenţi, până la elevi şi părinţii acestora – sunt nerăbdători să afle data la care legislaţia secundară, subsecventă Legii Educaţiei Naţionale va intra în vigoare în întregime. Tocmai de aceea, am cerut lămuriri şi explicaţii privind sensul în care trebuie să interpretăm formula folosită în comunicatul MECTS: “sunt în procedură de publicare în Monitorul Oficial”.

 

Reuniunea Consilului Naţional al PSD (21 – 22 octombrie 2011)

Posted on by
Reply
Vinerea şi sâmbăta viitoare (21-22 octombrie), Consiliul Naţional al Partidului Social Democrat se va reuni la Palatul Parlamentului. Lucrările Consiliui urmează să dezbată, în principal, două teme esenţiale pentru etapa pe care o traversează România: "Statul social responsabil" şi  "Democraţia şi libertatea". Materialele de la care vor porni dezbaterile sunt disponibile la adresa http://ateliereleviitorului.psd.ro .
Aşa cum a subliniat şi domnul Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional, decizia de a organiza aceste dezbateri vine în urma faptului că viaţa politică nu a mai oferit suficiente ocazii de a vorbi mai mult şi de a gândi mai mult la identitatea ideologică şi la felul în care Partidul Social Democrat se raportează la crizele şi problemele actuale.
În prima zi a Consilului, de dimineaţă vor avea loc reuniuni ale organizaţiilor de seniori, femei şi tineri după care, de la ora 15.00 se vor desfăşura ateliere de lucru pe subiecte aplicate, printre care şi educaţia, domeniu pe care îl coordonez în calitate de preşedinte al Departamentului de Educaţie Publică, Cercetare şi Sport. Aceste ateliere sunt organizate chiar de către departamentele PSD şi vor fi deschise tuturor membrilor Consilului Naţional, presei şi bloggerilor. La ateliere vor participa şi invitaţi, specialişti în domeniu, dar şi liderii partidului. Toate concluziile şi documentele redactate în cadrul atelierelor vor fi înglobate în programele viitoare ale PSD. Tot vineri, de la ora 18.00, va începe prima parte a reuniunii Consiliului Naţional, în care concluziile vor fi prezentate de preşedintele de onoare al PSD, domnul Ion Iliescu.
Consiliul se va relua sâmbătă, începând cu ora 10.00, când Victor Ponta, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, secretarul general PSD şi Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional vor prezenta rapoartele de activitate ale partidului şi proiectele noastre viitoare.

Testele de evaluare iniţială – inutile şi împovărătoare

Posted on by
Reply
Departamentul de Educaţie Publică, Cercetare şi Sport al Partidului Social Democrat împărtăşeşte nemulţumirea cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar privind noua găselniţă „reformatoare” a ministrului Daniel Petru Funeriu: testele de evaluare iniţială. Acestea au fost prezentate opiniei publice ca fiind o iniţiativă originală cu efecte benefice pentru elevi. În fapt, testele introduse anul acesta de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sunt complet inutile pentru elevi, iar în ceea ce-i priveşte pe profesori, acestora li se încarcă la fel de inutil norma de lucru. 
Testele de evaluare iniţială sunt inutile, în primul rând, pentru că elevii evaluaţi sunt în mare parte aceiaşi care au fost deja evaluaţi de către aceiaşi profesori în anul școlar precedent. Unde este noutatea acestui „nou” demers şi în ce constă progresul? Mai mult decât atât, în mod logic, un singur test nu are cum să-i evalueze mai bine pe elevi decât cele 10 teste susţinute în anul şcolar anterior. Elevii claselor a IX-a au susținut chiar şi un examen de evaluare națională. Contestă oare domnul ministru obiectivitatea acelui examen? 
În al doilea rând, subiectele nu sunt unice la nivel naţional, prin urmare elevii nu pot fi clasificați, şcolile nu pot fi ierarhizate, iar elevii, profesorii şi părinşii nu pot să realizeze care este nivelul real de pregătire al beneficiarilor educaţiei raportat la competenţele evaluate de examenele naționale. 
În al treilea rând, modelele de teste ale ministerului nu acoperă întreaga programă şcolară (uneori nici măcar nu o respectă). Mai mult decât atât, structura testelor la clasele IX-XII nu are nicio legătură cu structura subiectelor de la examenul de bacalaureat. Trebuie să mai ţinem cont şi de un alt lucru: din momentul în care au aflat că notele obținute la aceste teste nu se trec în catalog, mulți elevi nu au mai fost interesați de recapitulări, astfel că notele obţinute la aceste teste devin irelevante! 
Nu în ultimul rând, atâta timp cât predarea la clasă se face după acelaşi curriculum educaţional învechit şi după aceleaşi manuale „obosite”, ne întrebăm cum vor fi utilizate rezultatele acestor teste pentru alcătuirea programelor individualizate de predare? 
Modul în care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a gândit aplicarea testelor de evaluare iniţială reprezintă o imensă corvoadă atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru elevi. Spre exemplu, un profesor care predă la 6 clase are de corectat circa 180 de teste (a câte 3-4 pagini fiecare). Corectarea în mod serios a unui astfel de test durează în jur de 15 minute, prin urmare un profesor ar trebui să aloce 45 de ore doar pentru corectarea testelor și asta într-o singură săptămână! Discutarea fiecărui test în parte cu părinții fiecărui elev necesită cel puțin 5-10 minute, adică alte 15-30 de ore. Când îşi va pregăti acel profesor lecţiile? Cum va mai putea el să îşi realizeze lecţiile în clasă? Când va mai participa la cursurile de formare şi perfecţionare obligatorii? Cum şi când va realiza celelalte atribuţii pe care le are ca profesor? Sunt întrebări la care specialiştii în educaţie din minister ar trebui să vină cu răspunsuri concrete şi nu doar cu lozinci. 
Aceste teste conduc şi la supraîncărcarea şi obosirea inutilă a elevilor, efectele surmenajului fiind deja observabile în rezultatele şi activitatea lor din ce în ce mai slabă de la clasă.
Departamentul de Educaţie Publică, Cercetare şi Sport al Partidului Social Democrat invită specialiştii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să normeze pe baze ştiinţifice toate activităţile desfăşurate de un cadru didactic şi apoi să demonstreze personal, activând la catedră, că ele pot fi realizate în 40 de ore pe săptămână. Ar fi un lucru cât se poate de firesc, iar primul care ar trebui să facă acest lucru este chiar domnul ministru Daniel Petru Funeriu! Cadrele didactice din România vor fi fericite să învăţe de la domnia sa şi, astfel, să se perfecţioneze.
Este uşor să faci şcoală pe hârtie, dar este mult mai greu să o faci în realitate. Este un mesaj cu adresă directă la oficialii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului care din birourile lor ministeriale impun măsuri aşa-zise reformatoare – cum e şi cazul testelor de evaluare iniţială – fără însă a avea nicio evaluare a impactului acestor măsuri asupra elevilor şi dascălilor. Cel puţin din acest motiv, toţi cei care au „contribuit” la această măsură ar trebui să plece imediat din minister, în frunte cu ministrul care a girat o asemenea inepţie!
 
(Comunicat de presă – 13.10.2011) 

Subvenţii liceu şi energie din surse regenerabile *UPDATE

Posted on by
Reply

Săptămâna aceasta am adresat o întrebare ministrului educaţiei pe marginea articolului 85, alineatul 2 din Legea Educaţiei Naţionale care prevede că: „Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socio-economice dezavantajate, precum şi pentru cei care frecventează şcolile profesionale. Modalitatea de subvenţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.”

 

Chiar dacă Legea Educaţiei Naţionale a intrat în vigoare deja de opt luni de zile, nici până la această oră categoriile menţionate nu pot beneficia de drepturile lor legale, pentru că Guvernul României nu a adoptat încă o hotărâre pentru punerea în aplicare a LEN. Având în vedere că pe website-ul oficial al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (www.edu.ro) există un proiect de hotărâre postat încă din data de 3 iunie 2011 care reglementează „programul naţional de protecţie socială, numit Subvenţia Pro Studium”, l-am întrebat pe ministru, de ce se întârzie atât de mult cu promovarea legislaţiei secundare pentru aplicarea articolului 85, alineatul 2. De asemenea, sunt curios să aflu data la care Ministerul Educaţiei va înainta Guvernului României această propunere de hotărâre.

 

Tot în această săptămână (luni) l-am interpelat şi pe primul ministrul al României în chestiunea sistemului naţional de promovare a producerii energiei din surse regenerabile. După cum se ştie, valorificarea surselor regenerabile de energie reprezintă un obiectiv major în cadrul politicii energetice a României. Sistemul naţional de promovare a producerii energiei din surse regenerabile este reglementat de Legea 220/2008, modificată prin Legea 139/2010, precum şi de legislaţia secundară elaborată de Autoritatea Naţională de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), instituţie publică autonomă în subordinea primului-ministru. Cu toate acestea, legislaţia românească nu este totuşi aplicabilă. Conform legislaţiei Uniunii Europene, un astfel de sistem de promovare este de natura ajutorului de stat sau susceptibil ajutorului de stat, astfel încât pentru aplicarea ei este necesară autorizarea prealabilă a Comisiei Europene. Conform informaţiilor furnizate de ANRE, România a obţinut în februarie 2011 invitaţia Comisiei Europene de a demara procesul de notificare oficială în vederea obţinerii autorizaţiei. Au trecut de atunci opt luni de zile, iar sectorul rămâne, în continuare, blocat. Această întârziere mare în aplicarea legislaţiei generează mari probleme investitorilor din domeniu care au contractat credite, însă nu-şi pot demara proiectele. Din informaţiile primite la cabinetul meu parlamentar, o parte dintre aceştia se gândesc deja să-şi reorienteze afacerile peste graniţele României, ceea ce ar constitui o pierdere considerabilă pentru economia naţională. 

 

UPDATE:

 

Guvernul a aprobat în şedinţa de miercuri, 12 octombrie o ordonanță pe baza căreia se va acorda ajutor de stat prin certificate verzi pentru producția de energie regenerabilă, transmite Mediafax. Legea va permite sprijinirea proiectelor în energii regenerabile prin sistemul certificatelor verzi, permițând investitorilor recuperarea investițiilor. Aceasta este vestea bună pentru investitorii din domeniu care au reclamat de mai multe ori întârzierea adoptării acestui act normativ.

 

Vestea proastă pentru consumatorii casnici este că această schemă va genera o creştere a tarifului la energia electrică de 2,5% începând cu anul viitor. Conform Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, cel mai mare impact va fi resimţit de populaţie în 2016-2017, când consumatorii ar putea ajunge să plătească pentru energie cu până la 30% mai mult.