Statul social sau de ce mor copiii în România

În prezent, România prezintă cea mai ridicată rată a mortalităţii infantile din Uniunea Europeană. Conform statisticilor, în ţara noastră, decedează 10 copii la o mie de născuţi vii, în timp ce media mortalităţii infantile în Uniunea Europeană este de doar 4,59 la o mie de născuţi vii. De asemenea, rata naşterilor premature, un factor de risc major al mortalităţii infantile, se ridică în Romania la 9%, dublu faţă de alte state europene, ceea ce face ca ţara noastră să înregistreze cele mai multe decese infantile din UE.


Care sunt principalele cauze ale acestei stări de fapt?


În primul rând, aş dori să mă refer la deficienţele sistemului sanitar. Aproape jumătate dintre cazurile de deces infantil au loc din cauza anomaliilor congenitale şi afecţiunilor apărute în perioada perinatală, în timp ce o treime din cauza bolilor aparatului respirator, bolilor infecţionase şi parazitare. Această rată a mortalităţii infantile ar putea scădea semnificativ, dacă spitalele româneşti ar fi întreţinute corespunzăror  şi ar beneficia de dotările necesare, spre exemplu de aparatura pentru depistarea malformaţiilor chiar în timpul sarcinii.

Teoretic, sistemul de sănătate pentru copil este gratuit, în practică însă există numeroase costuri suplimentare, astfel încât serviciile medicale devin foarte greu accesibile. În România, doar analizele de bază pentru gravide sunt gratuite şi nici acestea, în anumite zone, nu pot fi asigurate în mod adecvat. Mămicile sunt puse astfel în imposibilitatea de a face toate testele obligatorii în perioada sarcinii, teste care ar putea identifica din timp anumite probleme.Nu mai vorbesc despre problema serviciilor de planificare familială care, în special în mediul rural sunt foarte puţine şi inadecvate.


O a doua cauză a deceselor infantile sunt accidentele survenite în primii ani de viaţă ai copiilor. Mare parte din acestea ar putea fi însă prevenite prin intermediul unei mai bune educări a mamelor cu privire la creşterea şi îngrijirea copilului şi asigurarea unui acces mai bun la serviciile de sănătate publică. Şi mă refer aici mai ales la categoriile defavorizate din zonele rurale unde situaţia ajunge de-a dreptul dramatică.


Când vorbim despre copii şi sănătatea acestora, vorbim doar despre lipsuri: subfinaţare, nivel scăzut de performanţă, lipsa medicilor şi asistentelor medicale, lipsa dotărilor şi aparaturii necesare, lipsa igienei din spitale şi lista poate continua. Toate acestea ţin de modul şi capacitatea de a se implica a instituţiilor statului român, ţin de funcţionarea statului social; stat social care a ajuns unul slăbit sub guvernările de dreapta, astfel încât, el nu mai poate asigura nici măcar serviciile minimale incluse în „contractul social”.


Ne mor copiii cu zilele pentru că statul social din România este unul şchiop. Pilonii săi fundamentali, Sănătatea şi Educaţia sunt în suferinţă, iar protecţia copilului în România, atâta câtă e, a ajuns o bătălie dusă chiar împotriva statului, împotriva indiferenţei, neglijenţei, incompetenţei şi corupţiei acestui stat.


Neonatologia ar trebui să reprezinte o prioritate naţională. Din păcate, în ciuda problemelor demografice cu care se confruntă România, ea nu se află astăzi pe agenda guvernanţilor. Mă întreb însă, cum putem noi oare să ne facem planuri de viitor într-o ţară care nu are grijă de copiii săi, de generaţiile care vor construi acest viitor?  Şi ce fel de stat social este acesta în care pe lângă multele bariere, copiii şi părinţii acestora trebuie să se lupte pentru supravieţuire – la propriu – chiar cu statul chemat ai proteja?


Neonatologia ar trebui să fie o prioritate guvernamentală pentru că, până la urmă, dacă am reuşi să asigurăm sănătatea şi dezvoltarea normală a copiilor, poate am avea şanse mai mari să avem şi o dezvoltare normală şi sănătoasă a întregii societăţi româneşti!

 

 

(Declaratie politica prezentata in sedinta de plen a Senatului Romaniei din 25 noiembrie 2010)

0 thoughts on “Statul social sau de ce mor copiii în România

Leave a Reply