România, “raiul” taxelor şi impozitelor

În fiecare zi îi auzim pe membrii Guvernului în frunte cu premierul Emil Boc făcând declaraţii în mass media despre eforturile de-a dreptul supra-omeneşti pe care le fac pentru a scoate România din criză. Premierul Emil Boc mereu face trimitere la "apa călduţă a mediocrităţii" atunci când se referă la acţiunile la adeversarilor săi politici. În schimb, nu conteneşte cu laudele atunci când vizează performanţele cabinetului pe care teoretic îl conduce. Dincolo de retorica guvernamentală, datele concrete din economia reală ne arată însă, cât se poate de clar incompetenţa Guvernului Boc-Băsescu de a gestiona în mod profesionist problemele guvernării.


Astăzi, aş vrea să mă refer la politica de taxe şi impozite a statului român.


Sub guvernarea domnului Boc, România a ajuns să fie oferită drept exemplu la capitolul cât de complicat poate fi un sistem fiscal. Ţara noastră ocupă ultimul loc la  capitolul taxe şi impozite din Uniunea Europeană şi penultima poziţie la nivel mondial. Ultimul raport „Paying Taxes”, elaborat de PricewaterhouseCoopers şi Banca Mondială ne arată o stare de fapt îngrijorătoare: companiile din România au de făcut în decursul unui an nu mai puţin de 113 plăţi de taxe şi impozite. Aceste plăţi sunt aferente unui număr record de taxe şi impozite: 17 taxe diferite, mult peste media globală de 9 impozite sau cea a Uniunii Europene, de 11 taxe, ca să nu amintesc de cazul Suediei, unde companiile au de făcut doar două operaţiuni pe an.


În România, o firmă trebuie să realizeze lunar plăţi în contul taxei pe valoarea adaugată (TVA) şi pentru cele şapte impozite diferite aplicate forţei de muncă, iar trimestrial, companiile achită impozit pe venit şi realizează alte 13 plăţi diferite aferente altor opt taxe.


Pentru achitarea tuturor acestor obligaţii fiscale o firmă pierde în medie nouă zile şi şase ore pe an. Timpul necesar pregătirii documentaţiei, depunerii declaraţiilor şi plăţilor a crescut în ultimul an, de la 202 ore la 222 de ore. Acest lucru se datorează în principal introducerii unor reglementări mai anevoioase în ceea ce priveşte contractele de muncă, precum şi noilor reglementări privind plata impozitului pe profit.


Despre sistem simplificat şi, eventual, electronic în România, guvernanţii mai  mult vorbesc decât fac. Noi rămânem tot cu modelul "complex" de taxe şi impozite. Adăugaţi la acesta şi slaba capacitate de strângere a taxelor şi vom avea astfel explicaţia de ce în România se colectează doar 79% din impozitele declarate. Dacă sistemul era simplificat, colectarea taxelor şi impozitelor putea să fie mult mai ridicată, iar agenţii economici nu ar mai trebui să piardă timp preţios pentru a se achita de obligaţiile către stat. Stau să mă întreb, oare câţi bani s-ar putea produce în timpul pierdut pentru plata acestor taxe şi impozite? Dacă ar face cineva acest calcul, la sfârşitul mandatului, i-am putea trimite domnului Boc nota de plată pentru aceste pierderi cauzate agenţilor economici…


Pentru că, în timp ce sub guvernarea domniei sale poziţia fiscală a României s-a tot înrăutăţit şi îngreunat, în alte state membre ale Uniunii Europene s-au realizat reforme substanţiale pentru a uşura plata taxelor şi impozitelor. Adică alţii au şi acţionat, nu doar au vorbit, aşa cum face premierul Boc. Şapte state din UE au implementat doar în ultimii doi ani (2009 şi 2010) reforme fiscale de facilitare a plăţii impozitelor. Este vorba despre Bulgaria, Cehia, Ungaria, Lituania, Olanda, Portugalia şi Slovenia.


Dincolo de numărul mare de taxe şi impozite administrate atât de incompetent de Guvernul României şi care "omoară" orice iniţiativă privată, impredictibilitatea sistemului fiscal din România reprezintă o problemă la fel de gravă care îi sperie pe oamenii de afaceri şi investitorii care sunt deja în România sau care se gândesc să vină spre ţara noastră. Din păcate, în ultimii ani, sub guvernarea domnului Boc, în România s-au produs schimbări de natură fiscală care au fost implementate peste noapte. Uneori nu doar la figurat, ci chiar la propriu. Ultima a fost majorarea cotei TVA de la 19 la 24 de procente, această majorare perturbând serios activitatea tuturor agenţilor economici din ţară. Unele companii chiar au renunţat să mai lucreze cu un buget de venituri şi cheltuieli din cauza sistemului fiscal care se schimbă atât de des şi rapid şi preferă să realizeze mai multe scenarii şi s-o aplice pe cea care tocmai se potriveşte cu politica domnului Boc.


Practic, România a ajus un adevărat "rai" al taxelor şi impozitelor. Sau poate mai corect ar fi fost să spun că România sub Emil Boc a ajuns un adevărat "iad" fiscal. Aceasta este marea "performanţă" a Cabinetului Boc: ultimii în Europa şi penultimii în lume!

 

(Declaratie politica prezentata in sedinta Senatului Romaniei din 29 noiembrie 2010)

0 thoughts on “România, “raiul” taxelor şi impozitelor

  1. I want your help. I like your blog. Your words are interesting. I entered here by mistake and I started reading. I became interested in the topic and I am thinking whether I could use your words on my side, only with the quotation. Please contact with me, thanks very much.

Leave a Reply