Conferinţă de presă – Bucureşti, 17.02.2011

Transcrierea Conferinţei de presă susţinută pe data de 17.02.2011 (video aici)

 

Bună ziua tuturor şi îmi pare bine să ne revedem!

Din păcate, subiectele pe care trebuie să le discutăm nu sunt atât de fericite. Acum două săptămâni, de la acest microfon, Partidul Social Democrat,prin vocea colegului meu, domnul profesor Remus Pricopie, anunţa că intrarea învigoare a Legii Educaţiei, intrare care se aştepta atunci, va produce  mult haos în învăţământ. Astăzi suntem la aproximativ o săptămână de la aplicarea acestei legi şi iată că se dovedeşte că Partidul Social Democrat a avut dreptate. A avut dreptate pentru că discuţiile avute ieri cu colegi din toată ţara demonstrează că haosul creat în sistemul naţional de educaţie prin aplicarea doar a câtorva măsuri este foarte mare.

Ca să nu fie totul suficient, ministrul Funeriu a emis acum o săptămână un ordin de ministru, un ordin de ministru care încalcă orice prevedere legală, pentru că o lege organică, aşa cum este Legea Educaţiei, nu poate fi modificată decât printr-o lege similară sau, eventual, printr-o ordonanţă de urgenţă, nici într-un caz printr-un ordin de ministru. Or, domnul ministru, care din luna iulie nu s-a mai prezentat la discuţii cu Comisia de Educaţie din Senat, nu a catadicsit să îşi facă timp să înceapă să elaboreze metodologiile, dacă tot avea de gând să obţină angajarea răspunderii pe legea aflată în mâna dumnealui şi scrisă, după părerea mea, în ultima noapte dinainte de angajarea răspunderii. În loc să facă aceste metodologii, a făcut probabil politică, nici într-un caz nu s-a ocupat de sistemul de educaţie şi, în momentul în care şi-a dat seama că legea intră în vigoare, a emis un ordin de ministru cu măsuri tranzitorii, cu toate că în Legea Educaţiei există un capitol distinct, „Dispoziţii generale şi tranzitorii”, unde domnul ministru, dacă ştia că nu aretimp sau că nu este în stare să elaboreze metodologiile, putea să prevadă ca termen de aplicare nu 30 de zile de la publicare, putea să spună şi un an, măcar ne dovedea cât de urgentă şi de importantă a fost angajarea răspunderiipe această lege. Nu a făcut acest lucru, nu a emis metodologii, a dat un ordincare, în câteva cuvinte, pune în aplicare metodologiile care au fost abrogatela legile vechi. Adică avem o lege nouă care se aplică cu metodologii abrogate!

De asemenea, în acest ordin de ministru avem şi un articol, Articolul 4, prin care domnul ministru Funeriu îşi dă singur atribuţiuni. În Articolul 4 îşi dă sarcini, domnul ministru spune că „ministrul Educaţiei va emite toate actele de care este nevoie pentru bunul mers al educaţiei”. Dacă nu aveam acest articol, probabil că le-ar fi dat pentru prostul mers al educaţiei! Stăm să ne întrebăm, în schimb, dacă nu va emite aceste acte cine îl va sancţiona?

Aş dori să prezint şi câteva chestiuni concrete din aberaţiile care s-au produs şi care se produc prin aplicarea acestei legi şi care încep să îşi facă simţite efectele, lucruri care s-au discutat şi ieri cu colegii noştri. În primul rând, în toate cancelariile şcolilor din România atmosfera este decontinuă agitaţie, nimeni nu ştie ce se va întâmpla mâine. Ieri au aflat că vor trebui să stea opt ore în şcoli, dar ministrul nu a alocat fondurile necesare pentru ca profesorii să aibă măcar o masă de birou în şcoală, ca să nu mai vorbim de calculator şi cărţile pe care le are acasă pentru a pregăti orele.

De asemenea, ieri au avut loc, din cauza nemulţumirilor, agitaţiilor şi disperării la care au ajuns cadrele didactice, unele greve spontane. Una dintre ele a fost greva de la Inspectoratul Şcolar Judeţean din Botoşani, care ne-a fost adusă la cunoştinţă aseară. O activitate febrilă se desfăşoară de către inspectoratele şcolare în aceste zile pentru comasarea şcolilor, continua activitate de comasare a şcolilor având două criterii la bază: primul este cel legat de numărul de elevi, fiecare şcoală să aibă minim 300 de elevi. Nu se ţine cont de distanţa dintre şcoli, de modul în care poate fi controlată activitatea din şcoli de către viitoarele conduceri. Un alt fapt care ne-a fost adus la cunoştinţă de către colegii din Constanţa este că se fac comasări şi la şcolile care au 300 de elevi, dar care sunt conduse de directori de altă culoare decât cea portocalie. Iată deci că factorul politic îşi pune amprenta şi în acest domeniu.

Un alt lucru pe care trebuie să îl facem cunoscut este că prin această lege şcoala doctorală intră într-un haos total. Rămân doar doctoranzi la zi, studenţi doctoranzi la zi, în timp ce există foarte multe domenii în care pentru a-ţi face doctoratul ai nevoie şi de experienţă. Există, de asemenea, foarte mulţi specialişti aflaţi în producţie deja sau în diverse instituţii care doresc să îşi facă doctoratul şi nu mai au decât singura variantă să îşi dea demisiile de acolo de unde lucrează şi să se înscrie studenţi la zi la doctorat, eventual poate au şi şansa la o bursă ca să îşi facă doctoratul timp de trei ani.

În ceea ce priveşte acţiunea de depolitizare a învăţământului preuniversitar şi a învăţământului în general, ceea ce ministrul şi Guvernul Boc ne tot povestesc de câţiva ani de zile, ea este în fapt o adâncă politizarea procesului de educaţie. De ce spun acest lucru? Pentru că managerii din şcoli, spune în lege şi în ordinul ministrului, până când se vor finaliza cursurile pentru a se crea corpul experţilor în managementul educaţional, directorii sau managerii vor fi numiţi cu detaşare. Nu mai au voie să facă politică, dar cine îi detaşează sau cine îi numeşte în aceste funcţii? Inspectoratul şcolar, inspectorul general! Or, ce a uitat ministrul să spună este şi interdicţia acestora de a face politică. Inspectorii şcolari generali din judeţe sunt, în general, cel puţin vicepreşedinţi ai organizaţiilor PDL din judeţele respective. Ei vor numi managerii cu detaşare. Îi obligăm să îşi dea demisiile din funcţiile politice pe care le au în PSD sau în PNL sau în alte partide, probabil nu în PDL, şi îi va numi ca manageri detaşaţi inspectorul general care, aşa cum am spus, este cel puţin vicepreşedinte al PDL în acel judeţ.

Un alt subiect dezbătut şi discutat mult aseară cu colegii noştri este cel legat de pensionare, în special pensionarea din învăţământul superior. Aici legea spune foarte clar – şi ordinul de ministru nu este mai prejos cu nimic – că pensionarea se petrece în momentul în care cadrul didactic a împlinit 65 de ani. Adică în ziua în care are 65 de ani, a doua zi este pensionar. Domnul ministru, care nu a lucrat nicio zi în învăţământ, nu vrea să ştie că statele de funcţii se aprobă la începutul anului. În momentul în care un cadru didactic este pensionat, postul respectiv ar trebui să fie vacant, dar nu se poate scoate la concurs, pentru că statul de funcţii este ocupat. De asemenea, nu putem avea garanţia că un cadru didactic pensionat va dori să continue activitatea la catedră la plata cu ora, pe lângă faptul că nu suntem convinşi că se face vreo economie în acest sens şi că normal era să îi lăsăm să îşi încheie activitatea în anul şcolar respectiv şi la finalul anului respectiv să fie pensionat.

Mai ciudat este următorul fapt: dacă acel cadru didactic care împlineşte 65 de ani are o funcţie de conducere şi are un mandat de executat în universitate, atunci se spune în ordinul ministrului că trebuie să încheie un contract de management. El va fi pensionat, dar va fi în continuare decan, prodecan, rector, prorector ş.a.m.d., până când îşi încheie mandatul. Sigur, considerăm că este corect, un mandat nu se poate termina la mijlocul lui.

Dar iată că legea are o altă prevedere, în schimb, pentru rectorii care sunt demnitari ai statului român – şi aici ne referim în special la rectorii care sunt parlamentari – unde legea, spune clar, nu există excepţie. Rectorii care sunt în mandat şi au un alt mandat de parlamentar devin incompatibili şi trebuie să renunţe la una dintre funcţii. Noi considerăm că această măsură, pe lângă faptul că încalcă Constituţia, nu poate fi aplicată. Aici aş dori să îi atrag atenţia domnului Funeriu asupra următorului lucru: să presupunem că în acest an schimbăm Constituţia şi spunem că preşedintele are un mandat de doi ani; întrebarea pe care noi o punem este dacă îşi va pierde Traian Băsescu mandatul în decembrie al acestui an sau ni se va spune că mandatul trebuie dus până la capăt şi următorul preşedinte, aşa cum este firesc, se va "bucura" de noua lege.

În concluzie – pentru că aici ar fi foarte multe de spus, dar nu cred că este cazul să insistăm – se observă foarte clar că prevederile din Legea Educaţiei Naţionale care se aplică imediat sunt cele prin care se plătesc poliţe politice adversarilor şi, de asemenea, sunt cele care politizează managementul din învăţământul preuniversitar. Cu părere de rău, dar singura soluţie pentru a ieşi din această situaţie este ca Legea Educaţiei aflată înComisia din Senat să meargă până la capăt şi să sperăm că vom găsi suficiente minţi luminate în plenul Senatului pentru a trece această lege care, într-adevăr, va aduce îmbunătăţiri procesului educativ şi ca legea de acum să nu fie lăsată în funcţiune.

 

ÎntrebareCredeţi că se va întâmpla acest lucru, domnule senator, ţinând cont de faptul că la Comisia de învăţământ dinSenat un loc este preluat de UDMR?

Ioan Mang: Vom vedea luni, când se vor face aceste schimbări, pentru că discuţiile de ieri, din Senat, au întors puţin negocierile de luni. Să vedem dacă se respectă până la capăt ce s-a discutat luni, dar eu cred că şi în aceste condiţii, dacă mai vine cineva, vom fi suficienţi oameni de şcoală care să discute binele învăţământului şi nu chestiuni politice legate de anumite ambiţii ale unora sau altora, vremelnici în anumite funcţii.

 

ÎntrebareAţi putea accepta ca în noua Lege a Învăţământului, aflată în discuţii, să se prevadă manuale bilingve pentru copiii minoritari?

Ioan Mang: Da. Cred că astăzi sunt probleme mult mai grave în legea aflată în aplicare acum decât problemele legate de învăţământul minoritar. Vă mulţumesc!

  

Leave a Reply