Preşedintele ANAF a făcut de râs administraţia publică românească

Săptămânile trecute am fost cu toţii oripilaţi de gestul iresponsabil al cetăţeanului Csibi Barna, care, în piaţa publică din Miercurea Ciuc, a spânzurat un manechin purtând pe figură poza lui Avram Iancu. Dincolo de gestul acestui individ pe care nu pot să-l cataloghez decât extremist şi provocator, condamnabilă mi se pare şi reacţia autorităţilor statului implicate în acest caz, cu precădere modul în care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi preşedintele ei, domnul Sorin Blejnar au înţeles că trebuie să acţioneze şi să intervină. În declaraţia mea politică de astăzi voi face referire la acest al doilea aspect al problemei. 
Decizia de detaşare a angajatului ANAF, Csibi Barna la Administraţia Finanţelor Publice din Abrud (judeţul Alba) este un gest cel puţin cinic, dacă nu chiar iresponsabil al unui preşedinte ANAF la fel de cinic şi de iresponsabil: simţindu-se protejat politic de regimul Boc-Băsescu, domnul Blejnar se comportă ca pe propria feudă, crezând că poate face orice fără să fie tras la răspundere. Consider prin această atitudine a făcut un mare rău atât instituţiei pe care o conduce, cât şi administraţiei publice, în general. Sorin Blejnar nu a făcut altceva decât să decredibilizeze şi mai mult o instituţie importantă a statului român –  ANAF, dar şi întreaga administraţie publică românească. Decizia de detaşare a lui Csibi Barna cu de la sine putere, este o lovitură puternică aplicată imaginii serviciului public. Administraţia reprezentată de domnul Blejnar a ratat astfel şansa de a fi aşa cum ar trebui să fie: raţională şi impersonală, cum a fost ea gândită de părintele ei fondator, celebrul sociolog germam Max Weber. Şi până la urmă, a ratat şansa de a fi normală…
Pentru că nicăieri în lumea civilizată, detaşarea unui funcţionar public – chiar dacă acesta a greşit impardonabil – nu poate fi utilizată drept sancţiune disciplinară. Este de-a dreptul ridicol, iraţional şi isteric. Legea română nu prevede detaşarea ca o sancţiune disciplinară; ea nu poate fi, în mod legal, utilizată ca măsură punitivă. Din păcate, domnul Blejnar în actul său de bravură patriotardă a uitat acest lucru, acoperindu-se astfel de ridicol şi incompetenţă.
Aşa cum rezultă din comunicatul oficial al ANAF, motivul detaşării lui Csibi Barna este unul ce ţine de lezarea imaginii instituţiei. Potrivit articolului 7 din Legea nr. 7/2004, privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, invocat de Agenţie, "funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia”. E limpede: din acest punct de vedere, Csibi Barna este în culpă. Dar de aici şi până la a-l sancţiona ca în evul mediu, trimiţându-l în surghiun este cale lungă, mai ales în secolul al XXI-lea, într-un stat membru al Uniunii Europene. 
Detaşarea unui funcţionar public nu este o sancţiune disciplinară, se arată în Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. În această lege este prevăzut foarte clar la articolul 77, alineatul 1 că detaşarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public. Mă întreb, prin detaşarea unui extremist maghiar în Ţara Moţilor, care este interesul autorităţii? Să incite la violenţă şi ură interetnică şi să tensioneze şi mai mult situaţia? Pentru că asta s-a obţinut. S-a aruncat gaz pe foc, alimentându-se disputele interetnice. Am aflat din presa din judeţul Alba că imediat după aflarea veştii privind detaşarea lui Csibi Barna zeci şi sute de persoane din mai multe localităţi din zonă au ieşit în stradă manifestându-şi nemulţumirea faţă de această decizie. Aşadar, ce s-a obţinut prin gestul iresponsabil al preşedintelui ANAF? Şi mai multă tulburare şi tensiune interetnică. Adică, exact ceea ce ar fi fost de evitat de către reprezentanţii unui stat responsabil şi a unei administraţii profesioniste. 
În tot acest scandal, culmea ştiţi care este? Această decizie de detaşare la Abrud a lui Csibi Barna poate fi interpretată foarte uşor ca fiind o discriminare pe criterii etnice!!! Există voci autorizate chiar din cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării care spun că avem de a face cu un abuz, iar decizia detaşării poate fi interpretată şi ca o discriminare pe criteriu etnic! Cum ar veni, ANAF a făcut un gest la fel de reprobabil ca şi cel pe care l-a sancţionat. Unui gest regretabil i s-a răspuns printr-o decizie la fel de regretabilă chiar de către reprezentanţii statului român de la care ne-am fi aşteptat la o atitudine diferită!  Din câte ştiam eu, principiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” se aplică doar în triburile necivilizate, nicidecum în cadrul unei administraţii ce se pretinde europeană… 
Strict procedural, am observat un lucru: funcţionarul Csibi Barna a fost pedepsit de către domnul Blejnar şi detaşat la Abrud pe data de 18 martie. Ulterior, pe 24 martie funcţionarul a fost audiat de Comisia de Disciplină a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Harghita pentru a se stabili dacă fapta sa aduce atingere prestigiului instituţiei şi dacă acest comportament este incompatibil cu calitatea de funcţionar public. Am crezut că era metodelor staliniste în care prima dată pedepseşti un om, iar pe urmă îl judeci a apus de mult în România. Se pare că domnul Blejnar mai este bântuit de nostalgii: prima dată pedepseşte, iar pe urmă se acoperă cu legea… 
Conform legii, Csibi Barna riscă să primească o sancţiune ce poate merge de la mustrare şi diminuarea salariului sau suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare, până la destituirea din funcţia publică. Indiferent însă de decizia luată, ea nu poate fi aplicată până când instanţa de judecată nu dă o sentinţă definitivă în acest caz. Asta dacă mai dorim să trăim într-un stat de drept şi vrem  ca administraţia publică să mai funcţioneze în limitele normalităţii. 
Noi, parlamentarii Uniunii Social Liberale am semnat săptămâna trecută o solicitare de concediere a lui Csibi Barna pentru că dorim ca el să suporte consecinţele gestului său nesăbuit. Condamnabilă este însă şi decizia domnului Sorin Blejnar, care a încercat să rezolve problema, aşa cum bine a observat cineva, printr-o metodă de corecţie medievală. Prin modul în care a înţeles să acţioneze în numele şi interesul statului român, preşedintele ANAF a făcut de râs, încă o dată, administraţia publică românească! 
 
(Declaraţie politică în plenul Senatului din 28 martie 2011) 

Leave a Reply