Cine (mai) poate face autostrăzi în România

Încep astăzi cu un anunţ: avem două noi autostrăzi în România! Din păcate pentru şoferi, avem două autostrăzi care NU se (mai) fac! Iar în eventualitatea în care se vor face totuşi, ele vor fi finalizate cu mare întârziere! 
Aşa cum am aflat cu toţii, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) anunţat recent că a transmis "o notificare de reziliere a contractului de proiectare şi execuţie a Autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti" către antreprenorii acestei lucrări, un consorţiu de firme româneşti. Anterior acestui anunţ, aceeaşi Companie Naţională a dat  publicităţii un alt document din care am putut afla că în cazul a 12 contracte, s-a solicitat constructorilor de drumuri care execută lucrări în România, penalităţi în valoare totală de 40.094.672,523 euro, aferente perioadei septembrie 2010 – martie 2011. 
În faţa acestei noi abordări şi politici a Ministerului Transporturilor un ochi îmi râde, iar altul plânge. E foarte bine că antreprenorii şi regii asfaltului care nu respectă termenii contractuali la care s-au angajat să fie penalizaţi financiar. E minunat că ministerul de resort vrea să impună noi reguli pentru constructorii de autostrăzi şi vrea să dea un semnal clar că nu mai acceptă ca statul român să fie păgubit. E foarte bine şi că doamna ministru îşi face imagine prin aceste măsuri radicale. 
E foarte rău însă că şantierele vor fi sistate şi se va pierde din nou timp preţios. Va fi rău şi pentru că toţi cei care circulă pe drumurile României vor consuma nervi mai mulţi circulând pe nişte drumuri sub orice critică. Şi mai e rău şi din alt punct de vedere: modernizarea sistemului de drumuri şi autostrăzi ne va costa şi mai mult decât până acum. Pentru că, în cazul anunţatelor rezilieri de contrate, se pune problema costului de oportunitate. Vor fi aceste drumuri naţionale şi autostrăzi mai ieftine urmând o nouă procedură de atribuire a contractului? Ne vor costa lucrările noului antrepenor mai puţin decât am fi plătit prin ducerea până la capăt a contractelor existente? 
Sunt doar câteva întrebări, zic eu legitime, pe care orice cetăţean al acestei ţări le poate adresa Ministerului Transporturilor, iar doamna ministru, după repriza meritată de aplauze pentru noua sa atitudine, ar trebui să ne răspundă la ele.  Sper totuşi ca aceste ameninţări şi rezilieri de contracte să nu fie doar praf în ochii electoratului şi un foarte bun pretext pentru a relua anumite licitaţii pe anumite tronsoane de drumuri. Sper să nu fie doar o nouă găselniţă a PDL de a mai stoarce nişte bani de la constructori şi de a mai aduna nişte fonduri la puşculiţa de partid în vederea pregării alegerilor de anul viitor. Şi mai sper la un lucru: ca eu să mă înşel, iar lucrurile să stea diferit.
De 20 de ani, România nu este în stare să scape de eticheta de codaşă a Europei în materie de drumuri şi autostrăzi. Nu ştiu cum se face că la noi, deşi avem pe hârtie cele mai bune proiecte şi planuri, atunci când vine vorba să le punem în aplicare mereu apar probleme care ne împiedică să transformăm aceste proiecte în realitate şi drumuri de calitate. 
Săptămâna aceasta, în mass media, a apărut o nouă informaţie legată de politica de drumuri şi autostrăzi a Cabinetului Boc care ar trebui să ne îngrijoreze: Ministerul Transporturilor şi CNADNR au iniţiat negocieri cu compania Bechtel pentru a decide un nou grafic al lucrărilor la Autostrada „Transilvania”, cu noi termene ce vor depăşi probabil luna decembrie 2012, data limită luată în calcul până în prezent pentru finalizarea acestui proiect. 
Mă întreb, la fel cum se întreabă mulţi alţii: cine mai e bun şi poate face o autostradă în România? Am înţeles că Bechtel nu e bun că a semnat contractul cu Guvernul PSD, Astaldi nu sunt buni, Colas nu poate, la fel cum nu sunt în stare nici constructorii din România. Întrebarea atunci este cine mai poate finaliza o autostradă în ţara asta?  
Una este să-i scoatem ţapi ispăşitori pe constructorii răi care umflă în mod nesimţit nota de plată şi altceva este să ne uităm puţin şi la "competenţa" şi "profesionalismul" autorităţilor statului român implicate în aceste contracte. Pentru că, la urma urmei, avem de a face cu nişte contracte comerciale în care fiecare parte are drepturi, dar şi obligaţii. Nimeni dintre actualii guvernanţi nu ne-a prezentat până acum o situaţie clară şi detalitată asupra acestor contracte şi a modalitatăţii în care semnatarii au respectat obligaţiile ce le-au revenit. Avem parte doar de declaraţii tăioase şi ameninţări la televizor şi în ziare; din păcate însă, autostrăzile şi drumurile nu se construiesc nici în studiourile Tv şi nici din paginile ziarelor. 
În cazul Autostrăzii Transilvania, Guvernul Boc vrea să renegocieze din nou cu Bechtel, de parcă întârzierile de până acum – cauzate tot de renegocierele anterioare ale aceluiaşi cabinet – nu ar fi fost de ajuns. Termenul de finalizare a autostrăzii a fost deja prelungit cu un an, iar acum, din lipsă de fonduri se solicită o nouă prelungire. Perspectiva pentru ardeleni de a circula în condiţii civilizate se amână, iată, aşadar, din nou! 
Parcă trăim un blestem cu drumurile şi autostrăzile în ţara asta. Dacă la mijlocul anilor ‘90, nu le-au vrut „luminaţii” noştri conducători şi miniştrii ai transporturilor, astăzi le-am vrea noi, dar nimeni nu mai este în stare să finalizeze o asemenea construcţie. Suntem foarte buni la tăiat de panglici, la manevrat buldozerul de ochii presei sau la inaugurări pompoase de tronsoane de autostradă care încep de nicărieri şi se termină tot acolo. Când însă adunăm kilometrii de autostradă constuiţi după 1989, tot pe ultimul loc în Europa ieşim. Iar politica în domeniu a actualui Cabinet Boc nu văd unde ne-ar putea duce. Cu singuranţă însă nu pe autostradă, ci doar eventual pe vreun drum înfundat…
Declaraţie politică din 04.05.2011

Leave a Reply