Recensământul și incompetența guvernamentală

Dezorganizare, bâlbâieli, haos. Sunt doar câteva descrieri ale modului în care a fost organizat Recensământul populației și al locuințelor de anul acesta. Guvernanții noștri au ținut să demonstreze cu tot dinadinsul una dintre legile lui Murphy: ce începe prost se termină și mai prost! Recensământul a debutat cu stângul în mai toată țara, peste 15% din recenzori renunțând să mai iasă pe teren după ce au aflat că statul i-a păcălit și nu le mai dă sumele promise inițial. Au urmat apoi bâlbâielile și gafele Institutului Național de Statistică (INS), toate culminând cu prestația lamentabilă a conducerii acestei instituții, depășită evident de responsabilități. 
Pentru a putea înţelege mai bine această acţiune şi pentru a putea trage nişte concluzii referitoare la adevăratul rol al Recensământului din România, am realizat o comparaţie între ceea ce s-a întâmplat la noi şi cum s-au organizat lucrurile într-o altă ţară a Uniunii Europene: Ungaria, acolo unde în această perioadă a avut loc o acțiune identică. 
 
Comparație România – Ungaria 
 
Legislație simplificată, birocrație mai puțină, formulare mai simple, mai ușor de aplicat, au fost principile care au ghidat organizatorii recensământului din Ungaria. La noi s-a mers exact pe dos. Mai întâi, din punct de vedere legislativ, trebuie spus că pe lângă Reglementările Comisiei Europene referitoare la organizarea Recensământului pe întreg teritoriul Uniunii Europene, reglementări care sunt identice pentru toate statele membre, în România doar în ultimii doi ani (2010-2011) au apărut nu mai puțin de trei Hotărâri de Guvern care au schimbat legislația, în timp ce în țara vecină a existat doar o singură reglementare privind organizarea acestei acţiuni. 
 
În al doilea rând, din punct de vedere al instrumentarului statistic, la noi s-au folosit un număr de șase tipuri de formulare, în timp Ungaria a folosit doar două tipuri de formulare. Tot la acest capitol aş dori să subliniez că, în timp ce în România s-au cerut în mod obligatoriu atât numele cât şi CNP-ul, informaţie care la ultimul Recensământ din 2002 nu a fost solicitată, în Ungaria nu numai că nu s-a cerut codul numeric, dar nici măcar numele a fost solicitat, iar formularul referitor la gospodărie a fost prelucrat în mod independent de formularul privind persoanele. Toate aceste proceduri au fost implementate pentru a se evita orice discuție cum că organizatorii ar putea lega informaţiile furnizate în chestionarul cu datele personale de cele din chestionarul privind locuinţa și gospodăria!
 
Am auzit argumente din partea celor responsabili cum că „oricum CNP-ul se poate afla de la Evidenţa Informatizată a Persoanelor”. Într-adevăr, codul numeric personal poate fi aflat și din ”surse administrative”, cu diferența că, în aces fel, nu s-ar putea lega CNP-ul cu atât de multe informaţii privind persoana. Prin acest recensământ, autoritățile statului vor afla cu exactitate dacă un anumit CNP  se află sau nu în România, şi dacă nu, atunci în ce ţară se află şi pentru ce perioadă. Această informaţie este vitală pentru PDL în perspectiva modificării Legii Electorale și introducerea votului prin corespondență. Totodată vecinii noştri au cules mult mai multe informaţii privind nivelul de instruire al populaţiei, respectiv întrebări referitoare la limbile străine cunoscute (informaţie inexistente la noi), semn că chiar le pasă de poporul lor şi chiar vor să-l cunoască mai bine. La noi, Cabinetul Boc este interesat doar de CNP-uri și nimic mai mult, ceea ce , cred eu, spune multe despre intențiile ”ascunse” ale guvernanților!
 
Referitor la organizare, mai exact culegerea de date, putem observa că la noi, această operațiune s-a făcut într-un interval de 11 zile, în timp ce în Ungaria, cu o populaţie de sub 10 milioane, ea s-a realizat în 31, astfel putându-se obţine informaţii net superioare din punct de vedere calitativ faţă de cele culese de recenzorii noştri. În România recenzarea a avut loc exclusiv prin intermediul recenzorilor; la alții s-a putut face fie prin intermediul recenzorilor, fie prin auto-recenzare (prin intermediul formularelor primite de către fiecare gospodărie), fie prin intermediul internetului cu ajutorul unei parole primite cu ocazia recepţiei formularelor prin poștă. Numai vorbesc despre funcționalitatea site-ului oficial al recensământului din România, „recensamantromania.ro”, în comparație cu site-ul din Ungaria mult mai rapid, prietenos și interactiv, cu informaţii clare, bine structurate, inclusiv privind veniturile care pot fi realizate de către recenzori. În plus, organizatorii din Ungaria au pus un accent important şi pe informarea persoanelor surdo-mute, categorie care la noi nu a fost luată în considerare. 
 
Un aspect ce poate părea nesemnificativ la o primă vedere, dar care spune multe despre cum au înțeles autoritățile să-și facă treaba, este cel legat de numerele de telefon puse la dispoziţia cetățenilor, așa numitele ”linii verzi”. În ambele ţări au existat două astfel de numere, doar că la noi apelarea s-a putut face doar în intervalul orar 8-20 și contra cost, pe când în Ungaria, linia a funcționat non-stop și gratuit! 
 
Solicitarea CNP este ilegitimă 
 
Poate că exista o bază legală pentru preluarea Codului Numeric Personal în procesul de recenzare a populaţiei. Nimeni nu vorbeşte însă despre legitimitatea şi, până la urmă, moralitatea acestei prevederi legale. Oare, într-adevăr, se justifică o asemenea solicitare? Autoritățile i-au amenințat pe toți cei care nu şi-au declarat CNP din ”rea voință” vor fi amendați. Trec peste faptul că este foarte greu de spus cine este de bună și cine e de rea credință. Mă întreb însă de ce să plătească cetăţeanul pentru prostia guvernanţilor? Cu ce e vinovat omul de rând pentru incompetenţa Comisiei Centrale pentru Recensământ, a INS sau a Guvernului Boc? Culmea este că în loc în loc să-şi ceară scuze pentru bâlbâieli şi să-şi dea cu toții demisia, guvernanții te mai şi ameninţă cu amenzi!!! Adică tot cetăţeanul e vinovat şi nicidecum « super-competentul » Cabinet Boc! 
 
Pe toate pliantele de informare era scris că: « Vă asigurăm că informaţiile înregistrate au caracter confidenţial şi vor fi folosite numai în scopuri statistice […] datele furnizate îşi pierd orice element de identificare, acestea fiind grupate la nivelul întregii populaţii. » Cum poți să pretinzi că datele își vor pierde elementul de identificare, când tu soliciți fiecăruia Codul Numeric Personal? Dacă nu vrei să identifici persoana şi te interesează doar statistica, atunci nu-i mai ceri CNP! Guvernul pur şi simplu ne minte pe faţă şi ne crede pe toţi proşti! Solicitând această informație, e limpede că cineva urmăreşte să identifice persoanele recenzate!
 
"Toate subiectele cuprinse în formularele de recensământ sunt obligatorii, cu excepţia celor opţionale", ne tot spunea organizatorii recensământului. Acestea au fost etnia, apartenenţa religioasă, limba maternă şi secţiunea despre dizabilităţi. Întrebarea mea este la ce ne mai foloseşte acest Rrecensământ, dacă la finalul ei vom avea date incomplete şi nu vom şti exact câţi români, câţi maghiari sau câţi rromi mai trăiesc în România ? La fel şi în cazul religiilor şi limbii materne… Vom şti că sunt 18, 19 milioane de locuitori, dar nu vom şti cu exactitate câți dintre aceştia aparţin unei etnii sau alteia! E foarte ciudat, cum Guvernul este interesat de CNP, dar nu şi de naţionalităţile care trăiesc în România!
 
Ce e obligatoriu și ce e opțional!
 
Mai mult decât atât, dacă ne uităm pe legea de organizare a recensământului, la articolul 12 din OG 36/2007 ni se spune așa: ”În vederea asigurării exhaustivității înregistrării persoanelor și a calității datelor, la recensământ sunt înregistrate și utilizate codul numeric personal, precum și etnia, religia și limba maternă”. Așadar: alături de CNP, ar fi fost obligatoriu să declarăm și etnia, religia și limba maternă. Ori, ce ne-au tot repetat oficialii în ultimele săptămâni? Că aceste date sunt opționale! Eu nu am înțeles nimic? Există vreo prevedere legală care spune că etnia, religia și limba maternă pot să NU fie declarate? Evident că nu există un asemenea articol! Articolul din lege le consideră pe toate obligatorii! Dacă nu faci asta, riști amendă. După logica primitivă a INS însă dacă scriem "nu declar" la rubricile cu etnia, religia și limba maternă, înseamnă că declarăm ceva! Deci se cheamă că am răspuns. Nu același lucru se întâmplă însă cu CNP-ul! Aici s-a aplicat o unitate de măsură diferită, subliniez, pentru aceeași reglementare legală: la religie, de exemplu, "nu declar" este egal cu … "declar". La CNP nu declar este egal cu amendă!!! Halucinant! Guvernul Boc și PDL au depășit o nouă culme a guvernării și a statului de drept. Demn de Cascadorii Râsului sau mai bine ar fi trebuit să spun: Cascadorii Incompetenței!
 
Agendă ascusă sau incompetență? 
 
Din punctul meu de vedere, toate aceste aspecte subliniază încă odată un singur lucru : organizatorii recensământului, de la INS și până la Cabinetul Boc, ori are o agendă ascunsă – să folosească aceste informaţii pentru fraudarea voturilor – ori este vorba despre incompetenţă!  Atunci când vorbeşte despre incompetenţa INS, premierul Emil Boc nu vorbeşte despre altceva decât incompetenţa propriei guvernări, pentru că până la urmă, întreaga responsabilitate a organizării aparține Guvernului! Degeaba încearcă PDL să arunce vine în ograda altora: chiar dacă legea de organizare a recensământului a fost dată de Guvernul Tăriceanu, dacă sunt într-adevăr aşa de buni, precum se pretind, de ce nu a modificat PDL legislaţia? De ce nu au venit ei cu o soluție mai bună? Dacă Guvernul condus de Emil Boc se organiza profesionist, se evitau discuțiile și controversele. Recensământul a fost însă organizat amatoristic şi de aici au părut toate problemele ulterioare! 
 
Scandalul CNP-urilor a fost doar cea mai vizibilă, însă au fost mult mai multe probleme: de la completarea "în bătaie de joc" a formularelor și teama populației că declararea corectă ar putea duce la pierderea unor drepturi și ajutoare sociale, până la lipsa unei pregătiri adecvate pentru recenzori. Cea mai gravă problemă rămâne însă neîncrederea populației față de scopurile recensământului. Din păcate, guvernanții în frunte cu Emil Boc, Traian Igaş și Vergil Voineagu și-au bătut joc de această acțiune, așa că nu e de mirare că și românii au avut aceeași atitudine.  Nu au încredere în guvernanți; nu au încredere nici în recensământ! Este limpede că recensământul de anul acesta a fost compromis, pentru că atunci când organizarea este proastă, și rezultatele muncii sunt pe măsură!

0 thoughts on “Recensământul și incompetența guvernamentală

  1. Au mai fost ani cand tara a fost guvernata prost, dupa ’89, dar acum tara nici macar nu este guvernata. Acum se fura si se minte.

  2. A propos de competenţă, întrebare la Radio Erevan: Ştie cineva cu cât a luat BAC-ul Traian IGAŞ ? Răspuns: Cu 2.000 de mărci.
    Serios vorbind, sunt mai multe aspecte de analizat:
    1. Incompetenţa: se observă la nivelul întregii clase politice româneşti o anumită indigenţă a resursei de cadre. Mai mulţi politicieni de frunte au remarcat că, după 2008, a intervenit o lehamite atât de accentuată încât nu s-au mai produs intrări notabile în politică.
    2. La PD această această sărăcie a resursei de cadre e mult mai accentuată decât la PSD sau PNL, atât din motive "istorice", ce ţin de înfiinţarea şi dezvoltarea artificială a acestuia (fără doctrină, pe spinarea altora), dar şi de raţiuni prezente, concrete şi insurmontabile. Anume pentru că au adus "politizarea" la un asemenea nivel – până la cea mai derizorie funcţie au măturat tot şi au pus doar de-ai lor. Evident că nici o structură politică n-are capacitatea fizică pentru o operaţiune de asemenea amploare, aşa încât rezultatul nu poate fi decât incompetenţă la superlativ, haos. (Am aflat multe pe această temă de la regretatul nostru prieten Radu C.)
    3. În cazul concret al recensământului, părerea mea e că avem de-a face cu o combinaţie infracţională de incompetenţă şi intenţionalitate. S-a urmărit anume crearea anomiei în acest sistem. Furtul la următoarele alegeri ar fi cu mult mai greu în condiţii de perfectă organizare a recensământului, de impecabilă localizare biunivocă a tuturor electorilor, de legală stocare / interpretare a tuturor datelor.

  3. Datele oferite de INS privind numărul persoanelor recenzate ridică uriaşe semne de întrebare. În Bucureşti a rezultat că sunt mai puţini locuitori decât votanţi în 2009 !!!
    În Bucureşti, INS a anunţat că au fost recenzate 1.628.426 persoane. Aceasta reprezintă o mistificare de zile mari, menită să servească unei fraude electorale de proporţii în 2012 şi, în paralel, să servească susţinerilor politice ale preşedintelui Băsescu. (O astfel de cifră nu este credibilă, pentru că populaţia Capitalei, se vede cu ochiul liber, este mult mai mare, de ex. EXISTĂ PESTE 1,3 MILIOANE DE GOSPODĂRII (familii, nu persoane !!!) RACORDATE LA încălzire centrală !!!
    Dacă privim listele electorale permanente din Bucureşti pentru alegerile din 2009, observăm că au fost 1.782.211 bucureşteni cu drept de vot. La prima vedere, se poate constata că în 2011 sunt cu 153.785 mai puţini bucureşteni decât cei cu drept de vota cum doi ani. Dacă mai adăugăm la cei 1,7 milioane de bucureşteni cu drept de vot cca 350 – 400.000 de copii/tineri cu vârste între 0 şi 18 ani fără o zi, se poate spune că, în doar doi ani, populaţia Capitalei a scăzut peste 500.000 de locuitori !!!! O astfel de scădere este imposibilă şi demonstrează că rezultatele recensământului nu sunt în regulă. Chiar dacă la nivelul ţării populaţia a scăzut, în Bucureşti nu se poate vorbi de aşa ceva. Din contră, există o migraţie continuă din provincie spre Capitală. Q.E.D. – incompetenţă, infracţionalitate, haos.

Leave a Reply