Comasarea alegerilor dăunează grav democraţiei din România

Declaraţia mea politică de săptămâna aceasta a fost "inspirată" de iniţiativa Guvernului de a comasa alegerile locale şi cele parlamentare. Vineri, 2 decembrie Ministerul Administraţiei şi Internelor a şi lansat spre dezbatere publică un proiect de lege pe această temă, înţeleg însă că această iniţiativă guvernamentală nu are şi girul partidelor din Coaliţia de guvernământ. Mai înţeleg că Executivul condus de Emil Boc doreşte să-şi asume din nou (pentru a câta oară!) răspunderea pe o altă versiune a legii electorale. Înţeleg că nu mai înţeleg nimic. Şi cred că, de fapt, acesta a şi fost scopul guvernanţilor. Toate aceste mişcări şi iniţiative urmăresc, după părerea mea, bulversarea opiniei publice şi deturnarea atenţiei de la problemele grave ale guvernării PDL. 
Suntem în perioada de dezbatere a Legii Bugetului de Stat, iar Guvernul Boc în loc să dea explicaţii despre modul în care a conceput acest buget dezastruos pentru români şi atât de profitabil pentru clientela PDL, aruncă această fumigenă, încercând să deturneze atenţia opiniei publice. În acest sens, proiectul elaborat de funcţionarii din ministerul domnului Igaş este o piatră de încercare: M.A.I. a aruncat piatra în baltă, pentru ca noi să ne chinuim s-o scoatem şi să avem despre ce discuta. E o fumigenă, o şmecherie tipic pedelistă prin care se încearcă manipularea cetăţenilor. 
Nu am să insist asupra şopârlelor din acest proiect legislativ. Au făcut-o deja alţii: jurnalişti, comentatori sau specialişti în legislaţie electorală. Nu pot însă să nu observ un lucru: nesancţionarea unor fapte de corupţie electorală şi reducerea pedepsei maxime pentru acest tip de infracţiune sunt opţiuni cel puţin ciudate pentru un cabinet care se laudă în fiecare zi la televizor că va combate frauda electorală. Sau mă întreb cum rămâne cu reforma statului şi reducerea numărului de parlamentari, când proiectul M.A.I. prevede creşterea numărului de mandate? Pentru mine, aceste exemple sunt dovezi clare, aşa cum am mai spus-o şi cu altă ocazie, că acţiunile Cabinetului Boc mint mult mai mult decât vorbele Cabinetului Boc.
Indiferent de varianta finală a legii electorale, comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare rămâne un act profund nedemocratic. Nu ştiu în ce altă ţară europeană, argumentul crizei economice poate fi utilizat pentru a amâna nişte alegeri democratice atât de importante precum alegerile locale. 
Ideea comasării alegerilor pentru a cheltui mai puţini bani de la buget a fost “vândută” foarte bine cetăţenilor de către reprezentanţii regimului Băsescu-Boc. Când ne uităm însă la „marea” economie care s-ar face, ne dăm seama de ipocrizia discursului guvernamental şi de intenţiile reale din spatele acestui demers: 23 milioane de euro! Iată preţul democraţiei în România! Pentru 23 de milioane de euro, PDL, UDMR şi UNPR sunt dispuse să dea o lovitură puternică democraţiei româneşti, şi aşa slăbită şi lipsită de coerenţă. În faţa acestei cifre, orice argument raţional păleşte. Discuţia despre economia la buget obţinută prim comasarea alegerilor este însă una artificială. Problema nu este una financiară, ci ţine de reprezentarea democratică: normalitatea într-un stat de drept şi într-o democraţie funcţională înseamnă alegeri la termen şi după reguli previzibile. Normalitate înseamnă alegeri şi nu economie de 0,02%! 
Propun să facem economie până la capăt şi să amânăm alegerile până se termină criza şi Guvernul va avea suficienţi bani la buget sau, de ce nu, să le amânăm până se satură actualii guvernanţi să ne mai  stăpânească. Oricum avem cel mai bun Guvern şi cel mai bun Preşedinte… Dacă pentru Coaliţia de guvernare alegerile au ajuns un factor destabilizator al economiei, atunci e limpede că suntem într-un derapaj democratic grav.
Ceea ce se întâmplă astăzi în România nu este, încă, dictatură, cel puţin nu aşa cum o cunoaştem din istorie. Numai că nici democraţie nu mai este. Un distins profesor de ştiinţe politice, domnul Cristian Pârvulescu denumea această stare „postdemocraţie”: „Postdemocraţia pune în evidenţă fenomene politice şi sociale care conduc la înlocuirea alegerilor reprezentative cu consultări electorale fictive şi nereprezentative, pe fundalul tranziţiei către un sistem în care normele juridice nu mai sunt respectate de autorităţi, iar libertatea dezbaterii publice este limitată prin mecanisme de „piaţă”, fără însă a fi formal interzisă”. Spre un astfel de regim se îndreaptă România, dacă actuala Putere va reuşi să pună în practică iniţiativele sale. Şi nu este vorba aici doar de comasarea alegerilor. Trebuie să vorbim şi despre alte fenomene: subfinanţarea unor domenii cheie precum educaţia şi sănătatea, antagonizarea categoriilor sociale, simularea dialogului social, nerespectarea Constituţiei şi a deciziilor judecătoreşti chiar de către autorităţile statului. 
Ce face acum Guvernul este ca printr-o lege să încalce o altă lege, în total dispreţ faţă de statul de drept. Nu acesta este însă rostul legilor! Nu se poate legifera chiar orice într-o democraţie, iar legea electorală nu este pentru ca un partid sau altul să câştige alegerile. Ea trebuie concepută astfel încât să redea cât mai fidel voinţa electoratului; ea are rolul de a transforma voturile cetăţenilor în mandate de parlamentari. Coaliţia de guvernământ se face că uită acest lucru şi este interesată doar de soarta partidelor care o compun. Nimeni nu este interesat în Palatul Victoria de soarta democraţiei din România, ci doar de viitorul scor electoral din 2012. Ma mult decât atât, probabil că cineva acolo şi-a pus problema, că odată cu comasarea alegerilor se vor face nişte economii nu doar la bugetul de stat, dar şi la puşculiţa de partid a PDL: portocaliii vor da mită electorală o singură dată, înjumătăţind astfel cheltuielile de campanie. Cei din PDL merg pe ideea că populaţia trebuie dusă de nas o singură dată, iar apoi timp de patru ani ei îşi văd de treabă şi prosperă, iar „fraierii” care i-au votat sărăcesc.
Mă întreb: oare ce sunt mai importante pentru o democraţie, alegerile sau achiziţiile de bunuri şi servicii? Nu ştiu cum se face, dar în timp ce la organizarea alegerilor Cabinetul Boc este extrem de economicos, atunci când vine vorba despre bugetul pentru achiziţii de bunuri şi servicii, în ciuda declaraţiilor premierului, acesta tot creste de la an la an. Bani pentru organizarea de alegeri nu sunt, dar se găsesc pentru mobilier nou sau delegaţii guvernamentale. Nu mai spun de investiţiile măreţe în telegondole, bazine de înot sau stadioane în pantă!
În concluzie se poate spune cu certitudine un lucru: România şi românii pierd mult mai mult pentru că nu avem astăzi o bună guvernare, decât ar putea câştiga din refuzul Guvernului de a investi în instrumente democratice precum alegerile!

Leave a Reply