24 ianuarie – Ziua unirii Moldovei cu Țara Românească

Marcăm astăzi 153 de ani de la un moment important al istoriei statului român: ziua unirii Ţării Româneşti cu Moldova. În condiții normale, astăzi ar fi trebuit să fie o sărbătoare. Mi-ar fi făcut să scriu despre semnificațiile acestui moment, despre curajul și viziunea liderilor politici de atunci, despre împlinirea unui vis național sau despre reformele esențiale ale statului care au început atunci. Numai că, din păcate, astăzi trăim vremuri în care nu prea mai ai motive să sărbătorești. Românii o duc din ce în ce mai rău și au ajuns să-și strige nemulțumirea în stradă. Consternați de lipsa de performanță guvernamentală, ei protestează în fiecare zi pe stradă, iar puterea politică se face că nu aude nimic. 
 
În 1859, liderii politici au realizat o uniune politică a celor două principate istorice, iar un rol esențial în acest proces de unificare l-au avut Adunările parlamentare de atunci de la Iași și din București. Dând dovadă de solidaritate, înțelepciune și viziune, parlamentarii din Moldova și Muntenia au votat pentru un singur domnitor. Ei l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza, cel care va deveni unul dintre întemeietorii statului român modern. Mă întreb unde au dispărut astăzi solidaritatea, înțelepciunea și viziunea liderilor care ne conduc?
 
Mesajul protestelor din București și din celelalte orașe ale României este unul cât se poate de direct: românii nu mai au încredere în PDL, Emil Boc și Traian Băsescu! Iar când cetățenii nu mai încredere în guvernanți, înseamnă că aceștia sunt ilegitimi. Ei nu mai sunt guvernanți democratici, ci uzurpatori ai puterii politice. Nu mai guvernează pentru popor, ci împotriva acestuia! 
 
Ziua de 24 ianuarie are și o a altă semnificație, nu doar unirea principatelor române. În 1862, în această zi Parlamentul unic al României își deschidea primele lucrari, Alexandru Ioan Cuza proclamând unirea definitivă a Principatelor! Așadar, unirea a fost până la urmă și o primă victorie a parlamentarismului românesc! 
Astăzi, sub regimul domnilor Boc și Băsescu, ”asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. (…) Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului. (…) Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor, în general. (… ) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României”.
Contrar poate așteptărilor dumneavoastră, citatul anterior nu este din vreun discurs al domnilor Victor Ponta sau Crin Antonescu. Fragmentul a fost luat dintr-un discurs al domnului Emil Boc! Se întâmpla în 2003, când domnia sa în calitate de lider al Opoziției și apărător al parlamentarismului din România acuza guvernul Năstase de toate relele din țară. De atunci, singura schimbare este că domnul Boc nu mai este în Opoziție, ci a ajuns premier, poziție din care comite aceleași greșeli pe care le reproșa adversarilor săi politici de acum opt ani.
 
Avem de a face cu ipocrizie sau cu incompetență, vă las pe dumneavoastră să judecați! Eu am vrut doar să semnalez un lucru extrem de grav pentru democrația românească: degradarea continuă și accentuată a parlamentarismului românesc. Am ajuns în situația anormală ca Executivul să dicteze Legislativului ce să facă, cum să facă și când să facă. Avem cel mai mare număr de ordonanțe de urgență emise într-un an, iar Cabinetul Boc a făcut ca angajarea răspunderii guvernului să devină regula și nu excepția. Mai mult decât atât, parlamentarii din arcul guvernamental nu sunt lăsați să-și exercite dreptul la vot la moțiunile de cenzură. Sunt ținuți în băncile parlamentului, precum oile în țarc! Stau să mă întreb, oare cum ne-ar judeca parlamentarii din 1859 care au votat alegerea lui Cuza? Oare ce ar spune ei despre aceste tehnici și atitudini antidemocratice?  
 
Astăzi în România, avem de a face cu o problemă politică, iar soluția este tot una politică: alegerile anticipate și formarea unui nou guvern de profesioniști! PDL respinge ideea alegerilor anticipate, fluturând steagul stabilității politice. În realitate PDL se agață de putere cu orice preț. Despre asta este vorba, nicidecum despre instabilitatea țării. Haos este acum sub guvernarea domnilor Boc și Băsescu, și nicidecum din cauza alegerilor anticipate! 

(24.01.2012 – Oradea – Piața Unirii)

Leave a Reply