Ies la iveală motivele pentru care DNA și Parchetul Înaltei Curți s-au opus reformei Justiției și introducerii răspunderii magistraților

Dacă legislația din România ar fi conținut reglementări funcționale privind răspunderea magistraților, abuzurile care reies din înregistrările privind contrafacerea unor probe la DNA Prahova nu ar fi avut loc, pentru că procurorii s-ar fi temut că pot fi trași la răspundere. După cum am putut vedea cu toții din înregistrările date publicității, procurorii care au participat la acele infracțiuni nu se tem deloc că ar putea răspunde în fața legii.

Fabricarea de probe reprezintă cea mai clară situație în care un magistrat își exercită atribuțiile cu rea-credință, cu scopul de a condamna o persoană despre care știa că nu a comis faptele. Mai mult, procurorii incriminați au folosit DNA pentru a face o expertiză grafologică prin care să își confirme propriul fals, știind că în prezent legislația nu oferă mecanisme prin care astfel de expertize să poată fi verificate sau contestate.

Conducerea DNA a avut o reacție virulentă împotriva unor amendamente depuse în Parlament pentru transpunerea în legislația românească a Directivei 2016/343, privind dreptul la prezumția de nevinovăție și la un proces corect. Conform acestor amendamente, cei care sunt acuzați pe baza unor probe contrafăcute sau expertize false vor putea să le contra-expertizeze și vor putea demonstra astfel falsul practicat de procurori.

Toate aceste lucruri arată motivele reale pentru care reprezentanții DNA și ai Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (PÎCCJ)s-au opus vehement reformei justiției în urma căreia vor putea fi trași la răspundere pentru abuzurile lor și nu vor mai putea falsifica probele din dosar.

DNA și Parchetul ÎCCJ încalcă legea și se auto-incriminează

În urma dezvăluirilor privind contrafacerea unor probe într-o cauză penală, procurorii DNA și de la Parchetul ÎCCJ au comis mai multe infracțiuni evidente, care trebuie sancționate urgent, pentru că nimeni nu este mai presus de lege. Este intolerabil ca cei care trebuie să investigheze încălcarea legii, sunt ei înșiși autorii unor infracțiuni și continuă să își exercite funcția din care pot influența în mod evident evoluția anchetei.

Despre ce este vorba?

În primul rând, despre difuzarea de informații dintr-o cauză penală aflată în desfășurare. În comunicatul în care DNA a răspuns acuzațiilor sunt publicate interceptări care constituie probe într-un dosar aflat în desfășurare ceea ce încalcă flagrant prevederile din Codul Penal, art. 277, alin. 2.

Art. 277 (2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

În același timp a fost devoalată tentativa de manipulare a DNA care a încercat că prezinte acele interceptări ca o probă a unui șantaj care ar fi avut loc înainte de difuzarea la Antena 3 a înregistrărilor care îi incriminau pe procurorii DNA. În realitate acele interceptări în care un martor spune că urmează să fie difuzate înregistrări compromițătoare la adresa procurorilor DNA, au avut loc după ce presupusul autor al șantajului, fostul deputat Vlad Cosma, depusese deja o plângere penală împotriva acestora. Deci șantajul este lipsit de obiect.

Mai mult decât atât, difuzarea în presă a unor informații privind „activități vădit ilegale” ale unor autorități ale statului nu intră sub incidența restricțiilor privind divulgarea informațiilor dintr-o cauză penală. Prin urmare, nici Vlad Cosma, nici jurnaliștii de la Antena 3 și România TV nu pot fi incriminați pentru difuzarea acelor informații despre abuzurile procurorilor DNA.

Codul Penal Art. 277 (4) – Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activități vădit ilegale comise de autorități într-o cauză penală.

O altă infracțiune a procurorilor este favorizarea infractorului. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde s-a depus plângerea penală înainte de publicarea înregistrărilor, i-a informat pe procurorii acuzați de denunțul depus împotriva lor, în condițiile în care aceștia nu aveau calitatea de suspecți, ce le-ar fi conferit dreptul de a fi informați despre acuzațiile împotriva lor. Drept urmare, aceștia au chemat la audieri un martor pe care l-au provocat să vorbească despre înregistrările la care se făcea referire în dosar. Aceste audieri au fost apoi publicate în comunicatul DNA pentru a crea o percepție în favoarea procurorilor incriminați de înregistrări. Prin aceasta, Parchetul ÎCCJ a încălcat în mod flagrant Art. 269 din Codul Penal (pe lângă faptul că, la rândul lor, au divulgat informații dintr-o cauză penală cu riscul de a zădărnici aflarea adevărului).

Codul Penal art. 269 (1): Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Nu trebuie trecute cu vederea nici infracțiunile împotriva înfăptuirii justiției. Șeful secției penale a DNA Prahova a recunoscut public, în conferință de presă, că a introdus într-un dosar probe contrafăcute. Faptul că procurorul Lucian Onea a admis public, în fața presei și a opiniei publice, că a primit probele contrafăcute de la deputatul Vlad Cosma și nu de la așa-zisul cetățean din Republica Moldova reprezintă un auto-denunț involuntar care dovedește fără putință de tăgadă comiterea infracțiunii de „producere și  ticluire de probe nereale”.

Codul Penal Art. 268 (2) „Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Prin urmare, teoria „pixelului albastru” prin care DNA a insinuat că înregistrările incriminatoare ar fi fost contrafăcute cade în totalitate din moment ce există probe materiale (înscrisurile falsificate) și declarația oficială a șefului secției DNA Prahova care confirmă utilizarea probelor falsificate.

Într-un stat normal, imediat după acest auto-denunț live, instituțiile de cercetare penală ar fi trebuit să înceapă ancheta împotriva celor care s-au auto-incriminat. Într-un stat de drept, procurorii care sunt incriminați ar fi trebuit suspendați pe perioada anchetei, întrucât aceștia au demonstrat că pot falsifica probe și pot intimida martorii care ar depune mărturie împotriva lor.

În afară de infracțiunile de mai sus care sunt de domeniul evidenței, fiind confirmate chiar de către procurorii DNA, cred că în urma unei anchete serioase și imparțiale se mai pot stabili multe alte infracțiuni, precum fals și uz de fals, înșelăciune, abuz în serviciu, represiune nedreaptă etc.

 

Leave a Reply