Gânduri la un nou început de an şcolar

Ieri, în toată ţara, a început un nou an şcolar. Am participat şi eu la acest moment festiv într-una dintre şcolile bihorene, în comuna Borod şi am regăsit, la fel ca în fiecare an, emoţii şi speranţe, iar uneori îngrijorare… 

Privindu-i pe acei copii, mai mici sau mai mari, veniţi în curtea şcolii alături de dascălii şi de părinţii lor, discutând cu ei, ascultându-i, am plecat de acolo convins că avem motive temeinice de a spera şi de a privi cu încredere către viitorul acestei ţări şi către viitorul nostru, ca popor.

Dincolo de greutăţile cu care ne confruntăm zi de zi, eu cred că diferenţa dintre un popor care reuşeşte să-şi îndeplinească proiectele şi unul care le ratează rezidă tocmai în această capacitate permanentă de a spera – în mod întemeiat, şi de a acţiona coerent pentru realizarea obiectivelor sale.

Iar la început de an şcolar, înconjurat de atâtea emoţii şi speranţe, ca om politic, dar şi ca părinte, ajungi să te gândeşti şi să te întrebi ce fel de viaţă vor avea acei copii, ce cariere vor urma şi care va fi contribuţia lor la binele comun, pe care îl dorim toţi.

Eu cred că a face şcoală nu este un scop în sine. Şcoala este şi trebuie să fie un mijloc care să-i permită elevului să se dezvolte, să-şi descopere potenţialul, să-l ajute să identifice şi să aleagă un parcurs profesional care să-i ofere un trai bun, poate chiar mai bun decât al părinţilor săi.

Iar reuşita, în opinia mea, ţine şi de aşteptările pe care le avem de la copii, ţine – aşa cum spuneam, de capacitatea şcolii de a le descoperi şi dezvolta talentele diverse cu care ei sunt înzestraţi. Iar odată descoperite, aceste talente şi aceste pasiuni trebuie, cred eu, cultivate şi încurajate. Este foarte important să orientăm copii în acele direcţii către care ştim că au chemare, către acele direcţii care îi vor ajuta în viaţă. Am avut bucuria de a cunoaşte, peste tot în ţară, dascăli foarte valoroşi, deschişi, dedicaţi muncii lor – uneori în ciuda lipsurilor cu care şi ei se mai confruntă încă. Am văzut profesori şi profesoare care au un singur scop: reuşita elevilor lor. Sunt oameni cărora, cu toţii, le suntem datori!

Mă bucură faptul că, discutând cu părinţii, i-am auzit vorbind despre dorinţa lor de a-şi vedea copii învăţând o meserie. Nu toţi copiii îşi doresc să urmeze o facultate. Sunt mulţi, foarte mulţi, care au abilităţi tehnice şi practice, care au crescut alături de părinţi ce stăpânesc o meserie pe care, la rândul lor, vor să o înveţe şi ei. Această diversitate în talente şi în opţiuni reprezintă o şansă imensă pentru viitorul ţării noastre.

Desigur, alegerea unui drum în viaţă pentru un elev, reprezintă un proces şi o decizie la care contribuie atât părinţii săi, dascălii, dar şi el. Tocmai de aceea, îmi exprim speranţa că acest început de nou an şcolar va însemna o nouă ocazie de a ajuta cât mai mulţi copii să-şi urmeze vocaţia, să înveţe o meserie – dacă asta îşi doresc, să se gândească la o facultate – cu toate provocările pe care aceasta le presupune şi, lucrul cel mai important, pe care simt nevoia să-l repet, oricare ar fi drumul ales, acesta trebuie să ii ajute să trăiască o viaţă mai bună!

De asemenea, am convingerea că anii petrecuţi în şcoală trebuie să-i ajute pe copii să se poziţioneze corect faţă de valorile pe care o societate modernă, europeană, le promovează. Iar dintre ele, munca, cinstea şi seriozitatea mi se par esenţiale. Iar aici am motive întemeiate de a privi cu încredere atât către dascăli cât şi către părinţi. Discuţia legată de modelele sociale este una complexă şi, în acelaşi timp, permanentă. Familia şi şcoala au un rol primordial în acest sens, iar eu cred că valorile pe care copii le învaţă, atât acasă cât şi în sala de clasă, sunt cele corecte! 

Exprimând toate aceste gânduri, sunt însă conştient de toate dificultăţile pe care atât părinţii cât şi învăţătorii sau profesorii le întâmpină. Soluţionarea lor trebuie să fie prioritară pentru orice factor de decizie responsabil! În ceea ce mă priveşte, voi continua să depun toate eforturile pentru a ajuta cât mai multe şcoli. Este o datorie la care, ca profesor, mă gândesc mereu. 

Iar dacă toţi, fiecare la nivelul său, fiecare la locul său, vom face acest efort, dacă toţi ne vom păstra încrederea în viitorul acestei ţări, cu toate provocările prezentului, speranţele pe care le-am simţit zilele acestea se vor dovedi întemeiate, iar copiii noştri vor trăi o viaţă mai bună. 

Leave a Reply