Instructaj de campanie electorală a femeilor social-democrate

Astăzi și mâine, Organizația de femei a PSD Bihor organizează la Hotel Ceres din stațiunea Băile 1 Mai un instructaj pentru candidatele partidului nostru din alegerile locale. Vo participa circa 70 de social-democrate atât din județul Bihor, cât și din alte șapte județe din zona de Nord-Vest a țării. Evenimentul va beneficia și de prezența doamnei secretar general al OF a PSD, Maria Lazăr.

În cadrul acestui adevărat curs de politică și campanie electorală vor fi abordate subiecte utile pentru orice candidat precum identitatea social-democrată, organizarea de campanie și pregătirea candidaților, programele politice și electorale ale PSD și USL, discursul public și comportamentul electoral.

 

Despre destrămarea PDL și traseism politic

PDL încearcă prin toate mijloacele să destrame Uniunea Social-Liberală. Liderii PDL nu ratează nicio șansă de a crea disensiune între liberali și social-democrați. Numai că, uneori socoteala lor nu se potrivește cu realitatea politică, din contră. Plecarea domnului Sorin Frunzăverde din PDL și înscrierea sa în PNL este pentru mine dovada că sfârșitul PDL-ului a început deja! 
Vizavi de reacția patetică a președintelui PDL, Emil Boc la această mișcare aș avea două observații: ce doctrină are PDL, dacă foştii şi actualii lideri sunt judecaţi după ce se spune în versurile unui cântec sau după vorbe din popor? Nu contează nici statutul partidului, nici ideologia, nici valorile democratice, contează doar imnul?! Apropo, să nu uităm că versurile imnului PDL au fost scrise de membru PSD, chiar fost primar PSD! Cât despre vânzarea sufletului, Emil Boc vorbeşte – ca să folosesc şi eu o vorbă din popor – despre funie în casa spânzuratului: PDL vrea să cumpere la propriu voturile și sufletele românilor în următoarele alegeri prin pomeni electorale și prin alocarea discreționară a fondurilor guvernamentale către primăriile PDL! 
În ceea ce privește mult discutata problemă a traseismului politic, din punctul meu de vedere, atunci când pleci de la Putere (pe care o acuzi de « haosul administrativ, vrajba politică şi statul poliţienesc care sufocă economic România », cum a făcut Sorin Frunzăverde) nu cred că mai putem vorbi despre traseism în sensul în care pleci din oportunism, din sete de bani şi putere. Adevăratul traseism este când pleci din Opoziţie la Putere ademenit de sumele promise din partea Guvernului. Ceea ce nu e cazul în situația de față. 
 
Desigur, fenomenul migraţiei politice nu trebuie încurajat sub nicio formă și nici domnul Frunzăverde nu trebuie transformat în erou. De aici însă şi până la a condamna pe cineva care nu dorește să continue linia anti-democratică a partidului şi care preferă în schimb să se „exileze” în Opoziţie este cale lungă. Aș vrea să vă reamintesc ce declara Vasile Blaga anul trecut la Convenţia partidului: „În PDL nu mai există viaţă de partid, stimaţi colegi”. Adică, nu mai există dezbatere şi decizie, totul se reduce la executarea ordinelor lui Traian Băsescu. Aici cred că este problema reală: faptul că PDL cu greu se mai poate numi partid politic democratic…
 
Pe de altă parte, când discutăm despre traseism politic trebuie să evităm generalizările şi să încercăm să analizăm fiecare caz în parte. Cel puțin așa vom face în PSD Bihor: vom analiza cu mare atenţie fiecare caz şi fiecare eventuală solicitare a vreunui lider PDL de a veni spre noi. Ne vom consulta membrii şi organizaţiile şi vom lua o decizie elaborată şi în acord cu voinţa oamenilor din PSD. Nu vrem să cădem în capcana de a lua oameni de la PDL, doar de dragul de a-i lua şi de a şubrezi PDL, iar peste un timp să ne trezim că pleacă şi de la noi, atunci când nu le mai putem satisface solicitările. Nu vom lua, de exemplu, primari doar de dragul de a ne creşte numărul primarilor. Dacă vor să vină spre noi în mod sincer şi vor să şi rămână pe termen lung (sau dacă vor să se reîntoarcă de unde au plecat), nu pot spune că au uşile larg deschise, dar vom analiza cu seriozitate şi responsabilitate fiecare caz. Va conta foarte mult calitatea umană a celor care vor să vină la noi, ce fel de oameni sunt, de atitudinea lor şi ce au făcut pentru comunitatea! 
 
În ceea ce privește situația din USL Bihor, vreau să le trasmit PDL-iştilor că USL se întăreşte pe zi ce trece și că în toate localităţile din Bihor conduse de primari PDL, USL va avea candidaţi comuni. Excepţie de la această regulă vor face doar acele localităţi unde, din considerente de strategie, se va concluziona că există şanse mai mari să batem PDL-ul dacă vom avea candidaţi separaţi. Pentru Consiliul Judeţean Bihor, USL își propune să câştige 55% din mandate, fără redistribuire, fapt ce ne-ar permite și intrarea candidaţilor PSD care ocupă poziţiile 18 şi 19 pe lista USL. PSD doreşte o mobilizare exemplară, aşa că vom face toate eforturile în campanie. 

Ruptura dintre români şi guvernarea PDL este definitivă

Ne va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil să găsim în istoria recentă a oricărui stat european democratic situaţii similare cu cele întâlnite în România ultimilor ani! Sub regimul Băsescu şi al „reformatorilor” din PDL s-a ajuns la o ruptură gravă şi, din nefericire, definitivă, între români şi guvernanţii lor. Între oameni oneşti, cinstiţi, ținuți în săracie şi conducătorii lor incompetenţi, populişti, dar extrem de bogaţi. 
 
România, ne spun actualii guvernanţi, este o ţară cu resurse uriaşe şi un potenţial de dezvoltare greu de egalat. Redundanţe de acest tip califică într-o manieră nu tocmai pozitivă conducătorii pe care am avut neşansa să îi avem de ceva vreme. Dacă ar fi să le dăm crezare celor de la PDL, în câţiva ani – dacă îi vom menține la Putere – vom reuşi să recuperăm decalajele acumulate în câteva secole. Vom deveni complet independenţi din punct de vedere energetic, ba vom ajunge chiar să şi exportăm energie! Miilor de kilometri de autostradă “construiţi” pe hârtie de către guvernul PD-L – UDMR – UNPR li se vor adăuga în curând alte mii de kilometri promişi, şi tot aşa… Ar fi amuzant să ascultăm ce ne spun reprezentanţii Puterii dacă nu am şti că în spatele acestor fantasmagorii se ascunde, din păcate, o realitate dureroasă, pentru unii de-a dreptul tragică: actualei Puteri nu îi pasă de români! Nu i-a păsat nici până acum şi nu îi va păsa nici de acum înainte! 
 
Modul în care acest Guvern este susţinut în Parlament, cu o majoritate de strânsură, care nu are nimic de a face cu voinţa exprimată de cetăţeni în alegeri, care nu are nimic de a face cu onoarea – furând voturi în văzul tuturor şi refuzând să acţioneze, legal şi moral, asupra făptaşilor – ne arată, dacă mai era nevoie, cât de departe este Puterea din România de români. Mai mult, deşi atât independenţa energetică cât şi dezvoltarea infrastructurii sunt domenii importante, cărora Guvernul PD-L ar fi trebuit să le acorde atenţie şi resurse sporite în ultimii ani, faptul că ieşim din sfera realului, visându-ne exportatori de gaze naturale, lideri în domeniul energiei nucleare, sau alte bazaconii pe care de la Ceauşescu încoace puţini au reuşit să le mai formuleze atât de elocvent, ne arată că agenda Puterii este ruptă în totalitate de realitate!
 
Atrag atenţia Guvernului că problemele reale ale românilor trebuie să constituie acum singura sa prioritate! Indiferent cine, fie el chiar preşedintele ţării şi al PD-L, lansează alte teme, alte subiecte, alte discuţii fără rost şi fără finalitate practică, o face pentru a ascunde, într-un an electoral, lipsa de realizări, lipsa de viziune, lipsa de acţiune în interesul şi în folosul cetăţenilor acestei ţări. Din păcate, problemele grave cu care se confruntă acum romanii şi lipsa lor de încredere într-un viitor mai bun aici în ţară reprezintă singura “realizare” a guvernului PD-L!
 
Actualul Cabinet Ungureanu, dar şi fostul Cabinet Boc au şi au avut în componenţă, în majoritate, persoane extreme de avute, oameni care, în câţiva ani, au adunat, nu ştim cum (doar putem bănui) mai mult decât un român harnic şi onest va putea agonisi într-o viaţă de trudă. Şi totuşi, „expertiza” acestora de a face averi nu s-a transferat şi asupra administării bunurilor publice. Avem miniştrii competenţi şi foarte bogaţi, dar ministerele lor sunt total ineficiente şi se luptă fie cu jaful, fie sau risipa banului public. Nimeni nu mai poate îndestula clica pedelistă! Se organizează în continuare licitaţii halucinante, banii puţini, aşa cum ştim, se duc spre cheltuieli inutile doar pentru a se întoarce, aşa cum vede o ţară întreagă, în valizele PDL. România şi resursele ei sunt furate în fiecare zi românilor. Ţara este supusă de către proprii conducători unui asediu permanent!
 
În Romania anului 2012, ţară bogată şi frumoasă, “brăzdată” de mii de kilometri de autostrăzi imaginare, din care vedem însă doar piscinele şi bazele sportive ale doamnei Udrea, copiii mor în toaletele şcolilor, iar bătrânii se sting în tăcere, de sărăcie şi de disperare, uitaţi de milionarii din Guvern. Milionari din Guvern cărora nu le pasă de români, care nu vor şi nici nu ştiu să facă nimic pentru România! Între români şi guvernul lor nu mai există în acest moment nicio legătură. La ce folos săli de sport şi baze sportive care costă milioane de euro, când copii de la ţară nu au o şcoală în satul lor şi trebuie să facă zilnic naveta? La ce bun să amenajezi parcuri în sate când ţăranul de rând nu poate supravieţui pe piaţă cu produsele sale, și asta în timp ce marea majoritate a populaţiei consumă produse „proaspete” din import? În România lui Traian Băsescu care va deveni curând exportatoare de energie, nu avem medicamente pentru bolnavi, nu avem bani pentru profesori, nu avem, în general, nimic din ceea ce le trebuie, acum, românilor! Avem în schimb contracte generoase cu statul date băieţilor deştepţi din PDL, avem fonduri publice şi europene deturnate, avem un nivel al corupţiei – după opt ani de luptă sub comanda lui Băsescu – greu de imaginat… Este evident că Puterea de acum nu ştie cum trăiesc românii şi nici nu o interesează. Dacă ar şti şi dacă i-ar păsa, ar opri jaful, ar opri clientela politică a PD-L care sufocă ţara!
 
Poate că marii strategi ai preşedintelui Băsescu şi ai PD-L au concluzionat că vorbele şi marile şantiere închipuite ale viitorului vor ţine de foame, sau de sănătate, sau vor ascunde o Justiţie ineficientă, ori o Şcoală sub-finanţată. Românii însă s-au săturat de manipulări şi populisme. Tocmai de aceea Guvernul şi reprezentanţii actualei Puteri trebuie să iasă din minciună! O spune o ţară întreagă. Toate cuvintele meşteşugite şi toată ipocrizia PDL nu vor putea ascunde sărăcia şi disperarea în care românii se zbat acum! 
 
România a ajuns cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană. Dintr-un studiu făcut public recent de către Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române reiese că o cincime dintre români au ajuns să câştige mai puţin de jumătate din salariul mediu la nivel naţional. Furtul şi incompetenţa guvernanţilor PDL din ultimii ani au afectat grav viața fiecărui român: au scăzut puterea de cumpărare şi nivelul de trai al românilor! Rapoartele Eurostat din ultimii ani ne arată şi ele eşecul major al politicilor regimului PDL-Băsescu. Românii se află pe ultimele locuri din Uniunea Europeană atât în ceea ce priveşte Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, cât şi puterea de cumpărare a fiecăruia. Caragiale ar fi spus, că acest pamflet în care ne-a adus PDL poartă numele deDiferenţa dintre aparenţă şi esenţă”. În aparenţă, suntem cei mai săraci din UE, în esenţă avem resurse care fie sunt risipite, fie sunt exploatate în folosul altora şi nicidecum al românilor. Cazul cel mai elocvent este „apetitul” crescut al preşedintelui Băsescu şi al PDL pentru repornirea sectorului minier din România, cu o dedicaţie specială în cazul Roşia Montană. 
 
În concluzie mai vreau să spun un singur lucru: pentru acest preşedinte şi acest Guvern este prea târziu. Vor pleca din istorie purtând după ei ruşinea de a nu fi făcut altceva decât rău ţării în care s-au născut şi pe care au condus-o. Românii îşi vor aduce aminte de ei nu pentru că măsluiau voturi în Parlament sau construiau piscine între holde. Românii îşi vor aminti de PDL şi Traian Băsescu pentru că au furat aproape un deceniu din viaţa acestei ţări!

Cu gândul la viitor

Subiectul politic al momentului este pregătirea campaniei electorale şi componenţa listei de candidaţi a PSD şi a USL pentru alegerile locale din 10 iunie. În ceea ce priveşte candidaţii PSD Bihor, vreau să subliniez un lucru: listele organizaţiei noastre sunt alcătuite cu gândul la viitor şi nu la trecut! Propunem figuri noi şi oameni reprezentativi ţinând cont de mai multe criterii: pregătirea şi experienţa profesională; implicarea în activitatea politică a organizaţiei; susţinerea pe care o au din partea cetăţenilor; precum şi reprezentarea în mod corect şi echilibrat a tuturor zonelor din judeţul Bihor şi municipiul Oradea.  
 
În aceste alegeri, PSD Bihor are şansa înnoirii leadershipului. Suntem în faţa unui pas important pentru dezvoltarea viitoare a organizaţiei noastre: candidaţii noştri au şansa de a „creşte” şi de a deveni viitorii lideri ai organizaţiei. Totul depinde numai de ei, de modul cum vor acţiona, de seriozitatea şi de implicarea de care vor da dovadă. La această oră, listele de candidaţi sunt alcătuite strict în ordine alfabetică, ierarhia finală urmând a fi stabilită abia la depunerea listelor la Biroul Electoral Judeţean, în funcţie de activitatea şi implicarea fiecăruia. Vremea locurilor pe listă care se cuvin de drept unora sau altora a trecut demult în PSD Bihor! Nu există locuri rezervate pentru nimeni, ci doar locuri meritate! 
 
De când sunt preşedinte al organizaţiei, am dus o muncă de reconstrucţie şi de consolidare a organizaţiilor locale ale PSD Bihor. Au fost cooptaţi mulţi oameni noi, iar organizaţiile noastre au devenit mai deschise. PSD Bihor s-a întărit cu oameni care sunt apreciaţi în comunităţile în care trăiesc. Ei se bucură de sprijinul populaţiei şi cred că merită şansa de a dovedi că pot face şi performanţă politică: pot câştiga alegerile şi pot schimba în bine vieţile oamenilor! 
 
Organizaţiile noastre locale au avut libertatea de a decide într-un mod foarte democratic modul în care vor participa în viitoarele alegeri (dacă merg în alianţă în cadrul USL sau separat sub sigla PSD) şi oamenii care vor fi propuşi. Nu am vrut să repetăm greşelile trecutului, când de la Oradea se dictau liste şi nume. Desigur, există unele discuţii privind faptul că în mai multe localităţii, organizaţiile PSD şi PNL nu merg în alianţă, ci preferă să meargă separat. Din punctul meu de vedere, ideal ar fi fost ca în toate cele 101 de unităţi administrativ-teritoriale să fi mers împreună. Din păcate însă trăim într-o lume cât se poate de reală, iar în anumite locuri, organizaţiile noastre nu s-au putut înţelege asupra unei liste comune sau asupra unui candidat comun la funcţia de primar. Dar nu cred că este cazul să dramatizăm. Faptul că se merge în unele localităţi pe liste separate, nu trebuie privit în niciun caz drept un lucru rău. Există situaţii şi situaţii, fiecare caz trebuie analizat şi judecat după specificul local. Fiecare partid din USL crede că are cei mai buni candidaţi, dar până la urmă decizia finală aparţine oamenilor de acolo. Sunt localităţi unde candidaţii PSD şi PNL sunt foarte apropiaţi din punct de vedere al scorului electoral şi atunci s-a mers pe ideea de a-i lăsa pe ambii candidaţi să participe. 
 
Împreună cu această libertate de decizie şi de acţiune organizaţiile locale au însă şi o mare responsabilitate: aceea de a câştiga alegerile! Printr-o competiţie liberă şi deschisă credem că putem să întărim şi să responsabilizăm şi mai mult organizaţiile noastre. Cred că oamenii noştri au înţeles acest lucru şi se vor lupta să obţină un scor cât mai bun! Scopul nostru este ca USL să câştige alegerile locale din judeţul Bihor: să avem peste 50% din primării, majoritatea în Consiliul Judeţean şi Consiliul municipal Oradea, precum şi conducerile acestor două instituţii. Vrem să aducem schimbarea de care oamenii au nevoie, o cer şi pe care noi ne-am asumat-o faţă de ei. După 10 iunie vom trage linie, vom analiza şi vom lua deciziile care se impun. Până atunci îi lăsăm pe fiecare să dovedească de ce este în stare. 
 
 Discuţiile şi negocierile cu partenerii din Alianţa de Centru-Dreapta (ACD) nu s-au încheiat încă. Ne vom întâlni şi în zilele următoare pentru a definitiva listele şi a găsi soluţii comune câştigătoare. Conform calendarului stabilit, prezentarea oficială a candidaţilor PSD şi USL va avea loc cu ocazia Congresului extraordinar al partidului din data de 7 aprilie. 

Canalul meu Youtube

Începând de astăzi puteţi găsi înregistrări video privind activitatea mea politică şi parlamentară pe canalul meu YOUTUBE. Sper să fie un instrument util pentru toţi cei care doresc să ştie mai multe despre acţiunile şi proiectele mele şi ale PSD Bihor.

Primul upload este conferinţa de presă susţinută pe 23 martie privind candidaţii PSD Bihor în alegerile locale. 

Precizări privind “linia maghiară” de la UMF Târgu Mureș

Vizavi de situația creată în jurul UMF Târgu Mureș aș dori să fac câteva precizări, mai ales că în mass media au apărut unele interpretări eronate cum că aș fi împotriva "liniei" maghiare.

 

Din start vreau să spun că nu sunt împotriva liniei maghiare și nu sunt nici împotriva profesorilor sau studenților de etnie maghiară. Sunt însă împotriva modului în care unii politicieni, indiferent de etnia acestora, au înțeles să acționeze și să treacă peste autonomia universitară. Aș fi fost și împotriva unei "linii" românești, dacă aceasta ar fi fost creată așa cum se încearcă acum la UMF Târgu Mureș cu cele două linii de învățământ maghiară și engleză. Poziția mea transcede disputa etnică. Nu aceasta este problema, ci modul în care guvernanții și responsabilii din învățământ iau decizii fără o fundamentare serioasă și fără a se urmări, în primul rând, interesul educațional. Vreau să subliniez că nu sunt împotriva multiculturalismului în învățământul superior, din contră, susțin acest principiu. Însă nu pot fi de acord cu astfel de "dedicații" politice și practici care nu fac bine învățământului românesc. În această cheie aș dori să interpretați poziția mea privind ceea ce se întâmplă în aceste zile la Târgu Mureș.

 

Și pentru că astăzi este o dată importantă pentru maghiarii din România (cu toate controversele istorice legate de momentul Revoluției de la 1848), aș dori să le transmit pe această cale gândurile mele cele mai bune. Astăzi, cu colegii mei din PSD Bihor vom participa la manifestările la care am fost invitați de către conducerea UDMR Bihor. Îmi doresc ca împreună, maghiari și români, să avem înțelepciunea să trecem peste interpretările tendențioase și manipulările naționaliste prin care se încearcă crearea unor conflicte artificiale. Viitorul nostru aici în Transilvania nu poate fi decât unul comun, iar principiile care ne vor ghida și de acum încolo vor fi dialogul și respectul reciproc.

UMF Târgu Mureș: o decizie “fundamentată”

Ministerul Educației a publicat ieri proiectul de Hotărâre de Guvern care prevede înființarea unei Facultăți de Medicină și Farmacie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie (UMF) Târgu Mureș, cu predare în limba maghiară și engleză având urmatoarele specializări: Asistență medicală generală (în limba maghiară), Medicină (în limba maghiară), Medicină (în limba engleză), Farmacie (în limba maghiară) și Moașe (50% limba română, 50% limba maghiară din capacitatea de școlarizare).

 

Din punctul meu de vedere, ca membru al comunității universitare, mi se pare extrem de gravă această ingerință a politicului în domeniul academic și această încălcare a autonomiei universitare. Nu mă refer aici la conotația etnică a problemei. Grav mi se pare că am ajuns în situația în care o formațiune politică, indiferent de cum se numește ea poate determina Guvernul și Ministerul Educației (iar acestea acceptă șantajul politic) pentru a înființa o facultate, indiferent de limba în care se predă acolo sau de specializarea ei. În locul UDMR, putea fi orice alt partid politic, problema de fond rămânea la fel de gravă: cum își permite o formațiune politică să intre cu bocancii în viața universitară și sfidând ceea ce se întâmplă acolo să impună o decizie care nu este pe deplin acceptată chiar de către cei cărora li se aplică respetiva decizie?

 

Dincolo de dezbaterea politică foarte încinsă, pentru a ne edifica cu toții asupra modului în care s-a luat această decizie de către Coaliția de guvernământ și Guvernul României, vă citez din Nota de fundamentare a proiectului de HG pentru modificarea punctului 44 din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 966/2011. Este vorba desre un fragment, zic eu semnificativ: Capitolul II. Motivul emiterii actului normativ, punctul 2. Schimbări preconizate, litera b): 

 

"Scopul elaborării noului proiect de act normativ se înscrie în preocupările noastre de a dezvolta statutul de universităţi multiculturale şi multilingve, în vederea compatibilizarea sistemului naţional de învăţământ cu sistemul european de educaţie şi formare profesională".

 

Așadar, în cel mai pur limbaj de lemn ni se spune NIMIC despre adevăratele motive care stau în spatele acestei decizii. E 100% vorbărie goală din partea unor guvernanți care ne cred pe toți niște ignoranți.

 

Aș dori să subliniez și superficialitatea cu care a fost elaborat și redactat documentul Guvernului. Intenționat am păstrat în fragmentul anterior dezacordul din documentul original elaborat de Ministerul Educației și postat pe website ("în vederea compatibilizarea…"). E poate doar un mic detaliu, dar cred că spune multe despre cum s-a lucrat la această propunere. Dacă nu au reușit să citească cu atenție și să corecteze un document oficial de doar câteva pagini (asta este un alt element privind seriozitatea cu care s-a lucrat), mi-e limpede cât de "fundamentată" a fost decizia. 

 

Nu în ultimul rând, aș spune despre nota de fundamentare că este una mincinoasă. În partea privind "procesul de consultare cu organizaţii neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme implicate" ni se spune negru pe alb că: "Proiectul de act normativ, iniţiat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, a fost discutat cu instituția de învăţământ superior şi cu consultarea Consiliului Național al Rectorilor, după care a fost înaintat spre analiză şi avizare la ministerele implicate: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Justiţiei". De fapt nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Conducerea UMF din Târgu Mureș a fost forțată nu consultată să accepte decizia luată la nivel politic între PDL și UDMR, cât despre analiza și avizarea altor ministere implicate, mă întreb ce rost mai au acestea când decizia a fost deja luată în ședința de Guvern.  

 

Din punct de vedere al interesului educațional nu este normal ceea ce s-a întâmplat în cazul UMF Târgu Mureș. Nu este normal ca interesul politic și electoral al unor formațiuni politice (PDL vrea să rămână la guvernare cu orice preț, iar UDMR să mai câștige câteva puncte electorale) să afecteze procesul educațional și viața universitară. 

 

Din punct de vedere procedural, dacă Guvernul și Coaliția de guvernământ vor merge până la capăt și vor adopta o Hotărâre de Guvern pe tema UMF din Târgu Mureș, atunci Uniunea Social-Liberală va ataca această hotărâre în contencios administrativ. Dacă vor promova o Ordonanţă de Urgenţă, atunci deja discutăm de o moţiune de cenzură. 

 

Post Scriptum sau "o glumă a istoriei"

 

În februarie 2002, Guvernul PSD de atunci a primit un protest public virulent al rectorilor din Cluj împotriva ideii de segregare în Babeş Bolyai şi celelalte universtiăţi pe criterii etnice. Cel care a prezentat acest protest era un tânăr conferenţiar care se numea Cătălin Baba. Astăzi, același domn, ajuns între timp ministru al educației face presiuni asupra universitarilor de la Târgu Mureş (că le taie banii de finanțare) pentru a accepta o soluție negociată politic și care nu are nimic de a face cu interesul educațional.

O falsă problemă: creșterea salariilor vs reducerea CAS

Președintele Traian Băsescu și regimul său vor să "vândă" românilor o nouă minciună. Așa cum însuși președintele reitera ieri în cadrul unei emisiuni TV, Guvernul României condus de domnia sa se află în fața unei opțiuni majore: să crească cu circa 15% salariile din sectorul bugetar sau să reducă cu câteva procente contribuțiile sociale. Nu insist pe faptul că într-o democrație normală și o guvernare funcțională, astfel de preocupări ar trebui să vină din partea Executivului – care așa cum îi spune și numele guvernează și administrează țara – și nu din partea președintelui, chiar dacă acesta se vrea unul jucător; e drept un jucător umilit. Nu insist nici asupra ipocriziei lui Traian Băsescu care după ce vreme de doi ani ne-a tot repetat că nu sunt bani, brusc și dintr-o dată, în an electoral, redescoperă că salariile bugetarilor sunt o problemă morală și economică. 
Lăsând la o parte populismul deșănțat al PDL și al lui Traian Băsescu, analizând strict tehnic și nu politic, ambele măsuri discutate au avantaje şi dezavantaje, iar decizia ar trebui luată în aşa fel, încât costurile, respectiv dezavantajele să fie minime pentru cei care le vor suporta.
Prima măsură propusă de însuşi preşedintele “jucător” – profund umilit de poporul pe care îl conduce – este creşterea salariilor bugetarilor cu circa 15% începând din luna iunie. De la bun început trebuie spus că această măsură ar avea un impact asupra bugetului de circa 0,7% din PIB. În al doilea rând, trebuie spus că ar fi o soluţie pur populistă, nedreaptă şi mincinoasă. Populistă, pentru că, în conformitate cu articolul 9 din Legea responsabilităţii fiscale, astfel de măsuri nu pot fi luate cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, iar data propusă de decidenţi este mult prea aproape de această dată. E și nedreaptă pentru că ea vine doar în sprijinul personalului bugetar și nu se adresează şi salariaţilor din mediul privat. Nici măcar argumentul, conform căruia această creştere salarială ar duce la creşterea consumului nu este sustenabilă, întrucât în cel mai bun caz putem vorbi de o creştere temporară a consumului, iar de aici şi până la creştere economică este cale lungă. Mai mult decât atât, așa cum au arătat specialiștii din domeniu, creșterea salariilor în sectorul public duce la creșterea consumului pentru acești angajați dar îl scade pentru restul economiei care trebuie să plătească pentru această creștere. Astfel, per total, nu are cum să ducă la creștere economică sustenabilă.
Este și o măsură mincinoasă pentru că o creştere salarilă de cca. 15-16% (precedată anul trecut de o altă creştere netă  de cca. 12%) nu poate acoperi tăierile salariale de 25 % din anul 2010, şi nici restul de pierderi financiare de care au avut parte angajaţii din sectorul bugetar. Unde mai punem inflaţia, respectiv scăderea puterii de cumpărare a monedei naţionale… Vă dau un exemplu concret: un referent din administrația locală, care a avut un salar de 800 RON în 2010, după tăiere a rămas cu 600 RON. Dacă am dori revenirea la nivelul din 2010 ar trebui să majorăm salariul cu 33,3 %, nici pe departe cu 16%. 
Măsura creșterii salariale la bugetari este mincinoasă și dintr-un alt motiv. Așa cum prevede aceeași lege a responsabilităţii fiscale “totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare”, astfel că anvelopa salarială nu poate fi modificată. Și atunci întrebarea este cum introducem efortul financiar de cca. 0,7% pricinuită de aceste majorări salariale? Prin ordonanță de urgență, prin disponibilizări sau poate chiar prin supraestimarea PIB-ului pentru ca acel procent al anvelopei salariale să însemne altceva? Și toate acestea într-un an în care chiar ministrul finanţelor anunţa că economia dă semne că se va contracta?
A doua măsură vehiculată în dezbaterea publică, cea a reducerii C.A.S-ului cu 5% are avantajul, că de ea ar putea beneficia şi salariaţii din mediul privat, nu doar bugetarii. Mai mult decât atât, reducerea CAS este o măsură strict necesară în cazul ţării noastre, unde avem una dintre cele mai mari poveri fiscale pe muncă din Uniunea Europeană (circa 43%). Alte două avantaje ar fi că prin reducerea CAS nu creştem cheltuielile salariale, iar gradul de conformare voluntară la plata acesteia către buget va crește. Conform datelor furnizate de către Consiliul Fiscal, ţara noastră se află pe ultimul loc între ţările central şi est europene în ceea ce priveşte indicele de eficienţă a taxării. Totodată reducerea CAS are şi dezavantaje. Principalul dezavantaj este creşterea deficitului la bugetul și așa secătuit de pensii: fiecare procent scăzut din CAS ar însemna un minus suplimentar  de cca. 900 milioane lei la bugetul de pensii.
Dacă s-ar opta pentru aceasta a doua variantă, Guvernul ar mai trebui să țină cont și de un alt aspect: reducerea CAS ar trebui făcută la angajator, şi nu la angajat, chiar dacă există riscul ca această relaxare fiscală să fie neutră pentru angajat. Dacă scăderea s-ar face doar la angajat, efectul produs ar fi unul minim, întrucât o scădere a CAS cu 5%, nu înseamnă automat o creştere a venitului net cu acelaşi procent: unii angajatori vor profita de acest aspect, şi vor scădea remuneraţiile brute. În orice caz, o scădere de CAS la un salariu de 800 RON înseamnă un venit net majorat cu 34 RON! Dacă scăderea de 5% s-ar aplica parţial la angajator, şi parţial la angajat, atunci această scădere ar fi lovită de nulitate întrucât o scădere de 2,5%  la angajator, şi una de 2,5% la angajat ar fi prea puţin resimţită de ambele părţi, astfel încât rezultatele ar fi aproape nesesizabile. Deci, scăderea la angajator ar fi soluţia cea mai potrivită, cea mai tehnică şi cea mai puţin acuzabilă de populism. Doar această  soluţie, dintre cele două prezentate de guvernanţi ca fiind posibile (deşi specialiştii au prezentat multe alte soluţii pentru relansarea economiei naţionale) oferă un plus de competitivitate, o şansă reală pentru creşterea ratei de ocupare (cea mai scăzută din Europa), respectiv un prim pas spre relansare economică. Ar fi soluţia, care cât de cât ar  “trata” cauza bolii economiei noastre şi nu efectele ei.
Revenind la problema de fond – mărim salariile în sectorul bugetar sau reducem contribuția la C.A.S? –  cred că suntem puși în fața unei false opțiuni și a unei false probleme. Pusă în acești termeni, întrebarea este profund greșită și manipulatorie. Pentru că România și românii au nevoie de ambele măsuri: e nevoie și de creșterea salariilor și de scăderea contribuțiilor sociale. Și sunt convins, la fel ca și alți colegi, că dacă PDL ar fura mai puțin și ar guverna mai bine s-ar putea implementa ambele măsuri. Și nu e vorba aici doar de o dorință, ci chiar de o necesitate: pentru că anul viitor avem de plătit enorm la FMI, pentru că bugetul are nevoie de surse suplimentare de venit, şi acestea nu se obţin decât dacă stimulăm creşterea economică şi consumul! 
 
Poziția Uniunii Social-Liberale în această chestiune este clară: dacă se majorează acum salariile şi nu se iau celelalte măsuri care înseamnă mai multe locuri de muncă şi venituri suplimentare la buget, în 2013 România va intra în colaps, lipsind sursele de finanţare pentru salarii. USL susţine creşterea salariilor, dacă aceasta se face înţelept, şi fără să îi minţim pe români. Singura cale prin care aceste măsuri pot ajuta este dacă mărirea salariilor este însoţită de o stimulare a creşterii economice şi a creării de locuri de muncă, inclusiv prin scăderea CAS. Ca să susţinem şi pensiile, şi plata salariilor, şi plata datoriilor (către FMI), avem nevoie de o economie care să înceapă iar să producă. Şi avem nevoie de cetăţeni care să aibă o putere mai mare de cumpărare. Deci, avem nevoie de ambele măsuri, avem nevoie și de creșterea (tuturor) salariilor și de reducerea C.A.S.!