Analiză de specialitate privind preţul produselor petroliere

  Preţul carburanţilor reprezintă o problemă care ne doare pe fiecare. Valurile succesive de creştere a preţului la pompă ne afectează în mod direct nivelul de trai: nu doar că putem cumpăra mai puţin combustibil, dar evoluţia preţului carburanţilor determină creşteri în lanţ la preţul produselor de larg consum. Şi pentru că se vehiculează foarte multă informaţie, nu întotdeauna de cea mai bună calitate, datul cu părerea pe acest subiect devenind un nou sport naţional, vă supun atenţiei un material bine fundamentat şi documentat, elaborat de coordonatorul Departamentului de Apărare al Intereselor Statului în Economie din cadrul PSD Bihor, domnul Békési Csaba. 
"Trebuie subliniat, încă de la început, că la ora actuală, preţul benzinei şi motorinei la pompă în România este cel mai scăzut din întreaga Uniune Europeană: preţul mediu al benzinei în România este de circa 1,25 euro pe litru, iar în Italia 1,75 euro pe litru. 
Preţul combustibililor trebuie însă privit prin prisma mai multor factori, ce pot modifica evoluţia acestui preţ: evoluţia preţului barilului de petrol pe piaţa internaţională, cursul de schimb al dolarului SUA, nivelul accizelor dintr-un stat, respectiv cererea şi oferta de pe piaţă. În opinia mea, acest ultim factor este cel mai important în determinarea preţului final.
Din punctul de vedere al preţului ţiţeiului, coroborat cu evoluţia cursului dolarului american, observăm că în perioada 2008-2012 acesta a crescut cu cca. 52%. Analizând evoluţia preţurilor la pompă, observăm că acestea au crescut în perioada 2008-2012 cu circa 55 %, o creştere care este în concordanţă cu creşterea cotaţiilor petrolului la nivel internaţional, cu evoluţia cursului dolar SUA, respectiv cu creşterea accizelor (4,4 % în 2012 pentru produsul motorină) percepute de statul român, accize care reprezintă aproape 50 % din preţul la pompă al acestor produse.
 
Ce este foarte interesant din punct de vedere al funcţionării pieţei este că preţurile la pompă urmează evoluţia factorilor de mai sus, doar în cazul unei evoluţii pozitive ai acestora; în cazul unor evoluţii negative preţurile rămân însă aproape neschimbate. Un exemplu concludent în acest sens este cel din 2009, când preţul petrolului a scăzut cu 23%, dar preţurile la pompă au suferit doar uşoare scăderi, media anuală rămânând neschimbată. Deci, aşa cum spuneam mai sus, raportul dintre cerere şi ofertă reprezintă poate cel mai important factor în formarea/stabilirea preţului produselor petroliere la pompă.
Impactul creşterii preţului combustibililor, creştere care se regăseşte în preţul tuturor bunurilor şi serviciilor, este în realitate atât de grav resimţită de populaţie dintr-o altă cauză, şi anume datorită nivelului de trai scăzut din România.
 
Dacă privim prin prisma numărului de „plinuri” (= 40 litri) de benzină sau motorină care poate fi achiziţionat dintr-un salar minim, rezultatul este catastrofal pentru România: TREI este numărul de plinuri care poate fi cumpărat cu un salar minim în România comparativ cu 33 în Luxemburg, 22 în Franţa, 13 în Spania sau 13 în Grecia, ţară aflată în pragul falimentului, susţinută financiar de către noi toţi.
Datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică privind evoluţia salariul mediu brut din România ne indică acelaşi lucru: în timp ce preţul combustibililor a crecut cu 55%, salariul mediu brut a crescut cu doar 15%, iar indicele câştigului salarial real a scăzut la 98,5 procente în 2009 şi la 94,9 procente în 2010 (an de bază 2008 = 100)!
Concluzionând, nu neaparat preţul combustibililor ar trebui să ne preocupe cel mai mult, ci nivelul salariilor din România, respectiv starea generală de sănătate a economiei naţionale".
Preiau mai jos de pe econtext.ro un tabel privind ponderea fiecărui factor ce determină preţul benzinei, precum şi un articol din Jurnalul Naţional care ne spune De ce au românii NOROC că benzina nu e MAI SCUMPĂ 
 

Despre « greva de lux » a parlamentarilor PDL

Astăzi într-o conferință de presă mi-am exprimat punctul de vedere despre așa-zisa campanie de informare a PDL privind “greva de lux” a parlamentarilor USL. Ne aflăm într-o situația ilară: în loc să dea socoteală pentru falimentul economic şi moral în care au adus ţara, pedeliştii au tupeul să vină să ne arate cu degetul pe noi parlamentarii USL. De parcă noi cei din Opoziție şi nu ei de la Putere am fi de vină pentru dezastrul din România.
 
Am decis să iau poziție împotriva acestei încercări de manipulare grosolsană. Românii trebuie să știe că nu din cauza protestului parlamentar al USL le scade lor nivelul de trai și nu din cauza noastră au de suferit în fiecare zi. Oamenii trebuie să știe că din cauza guvernării „performante” a PDL, în România se trăiește prost. Din cauza PDL, țara noastră este astăzi sancţionată la nivelul Uniunii Europene şi ni se taie fondurile pe diferite programe sectoriale. Datorită incompetenţei şi corupţiei generalizate de PDL, marea majoritate a românilor consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită!   
 
Liderii şi comunicatorii PDL vorbesc mult şi despre orice altceva decât despre incompetenţa şi cinismul unei guvernări care sub lozinca reformei statului a adus populaţia la un grad de dispare nemaiîntâlnit. Sub această lozincă am ajuns în situaţia în care bolnavii de cancer în stadiu terminal sunt lăsaţi să moară în chinuri din lipsa unor medicamente de bază. Sub această lozincă am ajuns să destructurăm sistemul educaţional şi să ne batem joc de elevi, de părinţi şi de profesori. Și exemplele pot continua.
Este revoltător ce se întâmplă astăzi în România din vina guvernanţilor PDL, iar aceştia în loc să rezolve problemele încearcă să arunce responsabilitatea pe umerii Opoziției. Au tipărit pliante despre cât de mult ar costa protestul parlamentar al USL, însă tac mâlc când vine vorba despre sumele colosale irosite datorită incompetenţei sau despre sutele de milioane de euro « sifonate » în ultimii ani de clientela de partid!
Când sunt întrebaţi care le sunt realizările lor din timpul guvernării, pedeliștii nu pot da niciun exemplu concret, ci îndrugă mereu aceleași povești: cu deficitul bugetar şi credibilitatea României pe plan extern, lucruri abstracte şi care nu îi încălzesc deloc pe românii care o duc din ce în ce mai greu şi care sunt lipsiţi de orice perspectivă şi încredere în viitor.
Această aşa numită campanie de informare nu este altceva decât o strategie ieftină de a muta atenţia de la bubele guvernării PDL spre teme false. La fel de false precum noua culoare verde în care vrea să se vopsească această ştruţo-cămilă: Mişcarea Populară, o construcţie menită să salveze PDL de la dezastrul electoral şi, mă scuzaţi pentru expresie, să-i fraierească pe români!  
Şi pentru că tot am vorbit despre funcţionarea Parlamentului, despre cât de răi suntem noi cei din Opoziţie care protestăm şi cât de serioşi sunt cei din PDL: deputaţii şi senatorii PDL care absentează de la Parlament şi din cauza cărora Puterea trebuie să suspendele şedinţele din lipsă de cvorum oare cum vor fi judecaţi? Or fi şi ei în vreo grevă de lux şi nu ştim noi sau, de fapt, nu sunt în stare să se strângă ei între ei şi atunci ne blamează pentru noi?!
Reprezentanții PDL se fac că uită un lucru: protestul USL nu este nici grevă și nici chiul. Este o acțiune politică, așa cum am mai spus, un protest politic care își are cauza în șirul lung de abuzuri ale PDL din Parlamentul României. Mă întreb oare cine şi ce ne-a determinat pe noi cei din USL să recurgem la această formă de protest și oare cât a costat la nivel naţional tipărirea şi distribuirea flyer-elor mincinoase ale PDL? Oare câte analgezice opioide (morfină), sau citostatice, s-ar fi putut cumpăra pentru bolnavii de cancer, cu această sumă? Oare câte abecedare, sau manuale școlare, s-ar fi putut tipări cu hârtia astfel irosită? Acestea sunt întrebările la care cei din PDL are trebui să răspundă… Când ai în spate însă o guvernare dezastruoasă pentru majoritatea populaţiei, nu însă şi pentru clica PDL, ce poţi faci? Vorbești despre cât de rea este Opoziţia. Sub regimul PDL, ipocrizia şi fariseismul au atins, cred, culmi greu de egalat! Faptul că se comportă în acest fel dovedeşte că am avut dreptate: Puterea, dar mai ales PDL nu vor un dialog real cu Opoziţia şi nici nu sunt capabili să ducă o politică în care să primeze respectul reciproc şi dezbaterea argumentată. Ei se pricep cel mai bine doar la denigrarea adversarului și campanii de manipulare în care aruncă cu noroi şi invective.
 
Pentru că tot suntem acuzați de "chiul" și că nu ne facem treaba, vă propun un exercițiu simplu. Găsiți aici fișa sintetică a activității din Parlament a domnului deputat Seremi Ștefan, președintele PDL Bihor, pe care vă rog să o comparați cu activitatea mea senatorială care este reflectată aici. Puteți vedea și dvs cum ne-am făcut fiecare treaba și cât de bine i-am reprezentat pe oamenii care ne-au ales. Din punctul meu de vedere, fără flasă modestie și spunând lucrurilor pe nume, eu și într-o zi de protest am realizat mult mai mult decât președintele PDL Bihor într-un mandat întreg! 

Despre clasa pregătitoare

 
Vineri, într-o conferinţă de presă, am cerut Cabinetului Ungureanu să suspende aplicarea în acest an a prevederii din Legea Educaţiei prin care care se instituie clasa pregătitoare în învățământul primar. Am cerut acest lucru, în primul rând datorită haosului creat de Metodologia de aplicare a acestei prevederi, care este încă o dovadă, deşi nu mai era nevoie, că Legea Educaţiei este proastă, făcută în grabă, şi păguboasă pentru învăţământ.
 
Se uită complet că orice părinte are dreptul de a-şi duce copilul la orice şcoală doreşte, iar testările psihologice care se fac acum copiilor sub 7 ani sunt o traumă şi o cheltuială inutilă. Acum 20-30 de ani mergeau direct în clasa I toţi copiii care împlineau 6 ani, fără să fie testaţi psihologic, şi nu cred că am înnebunit noi, românii, de atunci. Asistăm astăzi la o adevărată nebunie cu păriniți care aleargă la Evidenţa Populaţiei pentru a-şi schimba domiciliul, fiindcă s-a instituit obligaţia de a-şi înscrie părinţii la şcoala de proximitate *unde ei nu doresc), nimeni neputându-le garanta că în etapele ulterioare de înscriere vor mai exista locuri în şcolile pe care, de fapt, le preferă.
În plus, nu se ştie nici acum cine va dota sălile de clasă, Ministerul spunând pe de o parte că are bani, dar pe de alta cerând ca directorii de şcoli şi administraţiile locale să asigure tot ce e necesar. Nu există statistici privind capacitatea administrativă a şcolilor de a primi aceste clase pregătitoare, nu există planuri de şcolarizare, nimeni nu ştie cine va preda acestor copii şi ce anume, căci lipseşte orice idee despre cum va fi programa şcolară la clasa pregătitoare. 
 
Dincolo de aceste argumente tehnice, metodologia elaborată la nivelul Ministerul Educației este în contradicție și cu Constituția României: libertatea de a alege şcoala și dreptul la acces egal la educaţie sunt încălcate de principiul proximităţii stipulat de Ordinul ministrului. Nici măcar acest principiu al proximităţii nu se respectă însă peste tot: există cazuri de copii care au fost arondaţi în alte şcoli şi nu neaparat în şcoala care se află în vecinătatea domiciuliului. Practic, e o arondare arbitrară făcută de comisia care a făcut recensământul. În pranteză fie spus, mă întreb de ce mai are nevoie de acest aşa zis recensământ când numărul copiiilor se putea afla foarte uşor din datele existente la nivel de Ministerul Muncii şi alte instituţii ale statului care au deja astfel de evidenţe cu preşcolarii. 
Este primul an când se introduce această clasă pregătitoare şi Ministerul Educaţiei reuşeşte să o dea în bară din prima. Și asta pentru că nu a pregătit din timp măsura! Ordinul de ministru a fost dat în 25 ianuarie, când el trebuia emis deja la începutul anului şcolar în septembrie anul trecut. Tot pe procedură, ministerul nu a consultat pe nimeni, nici părinţii, nici profesorii asupra acestei noi măsuri şi atunci e normal să apară probleme şi nemulţumiri! 
La nivel de Bucureşti există mai multe acţiuni în instanţă ale unor grupuri de părinţi care solicită suspedarea ordinului. Un prim verdict se va da pe 28 februarie. Dacă instanţa de judecată va admite contestaţia părinţilor, ordinul se suspendă, astfel că înscrierea elevilor care trebuie să înceapă pe 5 martie se suspendă şi el, prin efectul erga omnes al acestei hotărâri judecătoreşti! Sistemul este din nou aruncat în haos, din cauza incompetenţei ministerului educaţiei!
În loc să rezolve problema reală – cum să mai degrevezi de cereri şcolile bune unde există suprasolicitări – guvernanţii au reuşit să creeze o altă problemă: haos la înscriere! Astfel ei au reuşit să transforme bucuria unui eveniment unic în viaţa unei familii – copilul merge la şcoală – într-o problemă care enervează şi creează tensiune. 
 
Din punctul meu de vedere soluția era alta: clasa pregătitoare trebuia să rămână la nivelul grădinițelor. Astfel am fi scăpat de toate aceste probleme. E o diferență de viziune față de ceea ce propun astăzi miniștrii PDL care vor să facă cu orice reforma statului şi a sistemului de învăţământ; chiar dacă asta implică destructurarea acestui sistem. 

Prestațiile sociale sunt acordate în considerarea calității copilului, nu a părintelui

Chiar dacă parlamentarii USL sunt în protest, asta nu înseamnă că nu ne facem treaba în Parlament (aşa cum în mod mincinos unii reprezentanţi ai PDL încearcă să acrediteze ideea). Pentru a vedea cum înţelegem noi să reprezentăm interesele oamenilor care ne-au trimis acolo aş vrea să vă prezint activitatea mea parlamentară din această săptămână.
 
Săptămâna aceasta, personal am adresat două întrebări miniştrilor sănătăţii şi ai protecţei sociale pe tema revizuirii listei. Pe acest subiect am avut și o declarație politică și am și scris deja, de aceea nu voi relua argumentele.
De asemenea, am avut şi o interpelare la adresa premierului Ungureanu pe o temă la fel de sensibilă: Ordonanța de Urgență a Guvernului 124/2011 care prevede sancțiuni pentru persoanele care beneficiază de prestații sociale şi nu plătesc taxele şi impozitele locale. 
Am făcut acest lucru pentru că mi se pare nedrept şi ilegal să pedepseşti nişte copii pentru greşelile părinţilor. Copilul nu are nicio vină pentru faptul că părinții săi nu și-au achitat datoriile față de stat!
Prestațiile sociale vizate de suspendare prin OUG 124 sunt cele reglementate de următoarele acte normative :
1. Legea 416/2001 privind venitul minim 
2. Legea 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii
3. Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului 
4. Legea 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei
 
Sancțiunile reglementate vizează persoanele adulte plătitoare de taxe și impozite locale, însă victime colaterale sunt și ceilalți membrii de familie, cel mai adesea copiii. 
Alocația de stat, conform definiției legale stipulate în art. 1 din Legea 61/1993, este o formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare. Este evident că Ordonanța de Urgență a Guvernului 124/2011 intră în contradicție nu numai cu articolul de lege menționat anterior ci și cu art. 49 din Constituția României în care este statuat regimul special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor. Totodată, Legea 277/2011 instituie alocaţia pentru susţinerea familiei ca formă de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în creştere şi îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani. Actul normativ prevede sancțiuni proprii în cazul în care copilul absentează de la școală. Astfel, alocația de susținere a familiei este diminuată cu câte 20% pentru fiecare copil care înregistrează un număr cuprins între 10 şi 19 absenţe; respectiv cu câte 50% pentru fiecare copil care înregistrează un număr de 20 de absenţe. Această prestație socială este acordată în considerarea copilului, pentru stimularea participării acestuia la procesul educațional. Situația este aceeași și în cazul Ordonanței de Urgență a Guvernului 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
 
În interpelarea mea către domnul Ungureanu i-am cerut să analizeze de urgenţă situaţia şi să ia măsurile necesare pentru a o corecta, astfel încât încât alocația de stat pentru copii, alocația de susținere a familiei și indemnizația de creștere a copilului să fie exonerate de sancțiunile prevăzute de OUG124/2011. În cazul în care cei de la Putere vor fi din nou surzi la solicitările oamenilor, împreună cu colegii mei parlamentari din USL vom iniţia chiar noi procedura de modificare a legislaţiei în vigoare. 

PSD Bihor ajută sinistraţii din judeţul Buzău

În perioada 13 – 21 februarie 2012, organizaţia PSD Bihor a organizat o acţiune de strângere de alimente pentru locuitorii judeţelor Buzău şi Vrancea, grav afectaţi de căderile masive de zăpadă şi care sunt ameninţaţi acum de pericolul inundaţiilor. 
Organizaţiile locale ale partidului, simpatizanţii PSD, precum şi cetăţeni ai municipiului Oradea s-au alăturat acestei acţiuni umanitare şi au strâns peste 5 tone alimente constând în ulei, făină, zahăr, conserve, orez, paste făinoase, mălai şi dulciuri (ciocolată, biscuiţi, napolitane). Copiii, impresionaţi de situaţia celor care au suferit de frig şi foame au donat hăinuţe şi pături pentru prietenii din judeţele menţionate.
 
Cu ajutorul companiei FRIGOEXPRES Oradea, pe data de 22 februarie (ora 12) produsele au fost transportate către Consiliul Judeţean Buzău, instituţie care se va ocupa de distribuţia lor către comunităţile şi persoanele din zonă aflate în cea mai mare nevoie. 
 
Pe această cale dorim să mulţumim tuturor celor ne-au ajutat pentru efortul şi mobilizarea rapidă. Pentru cei loviţi de vitregiile naturii, mesajul membrilor PSD Bihor este unul de sprijin şi solidaritate: cu toţii ne dorim ca românii să treacă cu bine peste aceste momente grele din viaţa lor.
 
 
(Comunicat de presă – PSD Bihor – 22.02.2012)
 
 

Statul român trebuie să ajute bolnavii care au suferit atacuri vasculare cerebrale

Astăzi aş dori să atrag atenţia opiniei public asupra unei probleme sensibile ce afectează viaţa a mii de români care, în fiecare zi, trebuie să sufere din cauza nepăsării decidenţilor guvernamentali. Mă refer la necesitatea modificării Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.
 
De ce este nevoie de modificarea acestei liste? Pentru că este una discriminatorie şi lasă pe dinafară o categorie numeroasă de bolnavi: cei care au suferit atacuri vasculare cerebrale (AVC). E nevoie de modificarea legislaţiei pentru a se renunţa la enumerarea limitativă a sechelelor AVC şi pentru a se ajunge la includerea tuturor originilor/cauzelor de AVC în vederea încadrării în grad de handicap. 
 
De câţiva ani încoace, asistăm la o creştere alarmantă a incidenţei atacurilor vasculare cerebrale, atât la persoane de vârsta a treia, cât mai ales în rândul tinerilor, preponderent bărbaţi. În acest context, consider că este important ca autorităţile statului să îşi îndrepte atenţia asupra problemelor cu care se confruntă aceste persoane, respectiv familiile în a căror îngrijire se află. În cadrul unei întâlniri recente cu reprezentanţii Fundaţiei Ruhama din Oradea (una dintre cele mai active ONG-uri din judeţ) mi-au fost prezentate numeroase cazuri ale unor persoane care suferit astfel de atacuri şi care reclamă pasivitatea instituţiilor statului care ar trebuie să-i ajute. Statul român nu le oferă nici un ajutor financiar, sub forma indemnizaţiei de handicap bunăoară, întrucât Ordinul 762/1.992/2007 care reglementează problem nu include toate formele de atac vascular cerebral în rândul bolilor cu potenţial de încadrare în handicap. 
 
Consider ca inechitabilă o astfel de apreciere din partea autorităţilor statului întrucât este unanim cunoscut că atacul vascular cerebral generează sechele de o amploare atât de mare încât pacientul devine dependent sau semidependent de ajutorul membrilor de familie. Din studiile de caz realizate de specialişti cu bolnavii suferinzi de sechele AVC sau cu aparţinătorii sau membrii de familie, reiese că dosarele acestora au fost respinse sistematic de comisia de încadrare în grad de handicap pentru adulţi. Mai mult decât atât, cei care totuşi obţin certificatul de handicap sunt încadraţi pe alte considerente, ţinându-se seama de alte diagnostice mai puţin grave decât sechelele AVC (de exemplu poiliartrită reumatoidă, osteoporoză sau probleme oculare). S-a ajuns la această situaţie paradoxală pentru simplul motiv că aceste boli din urmă sunt reglementate de Ordinul 762/1.992/2007 privind criteriile medico psihosociale pe baza cărora se face încadrarea în grad de handicap, în timp ce sechelele AVC sunt enumerate cu caracter limitativ în cuprinsul aceluiaşi act normativ sub titlul ’’Afecţiuni neurologice’’
 
Din punctul meu de vedere este inadmisibil ca statul român, consfinţit chiar de către Constituţie ca fiind unul social, să lasă neprotejată această categorie de bolnavi. Pentru a ne forma o imagine realistă, aş dori să vă dau doar câteva cazuri din judeţul Bihor care mi-au fost şi mie recent prezentate şi care ilustrează fidel drama prin care trec aceşti bolnavi, familiiile şi apropiaţii acestor. Pentru a proteja identitatea persoanelor, am să dau doar iniţialele acestora. 
 
În septembrie 2009 soţul doamnei R.F. a suferit un atac vascular cerebral. Peste încă două săptămâni a urmat un nou atac vascular. În urma acestora a rămas paralizat pe partea dreaptă. Costurile tratamentului se ridică la un cuantum lunar de circa 140 lei, sumă la care din trei în trei luni se adaugă încă 400 ron pentru Cerebrolysin, un adjuvant în sechele AVC. După multiple încercări, bărbatul a fost încadrat în gradul II de handicap, însă nu pentru sechelele AVC care îl ţintuiesc la pat ci pentru deficienţe de vedere. În fiecare an el trebuie să meargă la reevaluare în ciuda faptului că e paralizat. Cumnatul doamnei R.F este în aceeaşi situaţie.
Un alt caz este soţia domnului P.L.  care a suferit un atac cerberal, necesitând o intervenţie chirurgicală. Domnul doctor M.D s-a ocupat de operaţie, şi ulterior de întocmirea dosarului de încadrare în grad de handicap. Tentativa de încadrare în handicap s-a soldat însă cu un eşec, comisia pentru adulţi din cadrul Direcţiei Generale de Asisitenţă Socială şi Protecţie a Copilului respingând dosarul doamnei pe motiv că sechelele AVC nu sunt prevăzute în Ordinul 762/2007 privind criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se realizează încadrarea în handicap. Cu toate că este paralizată complet, încadrarea în handicap s-a reuşit doar în baza unui alt diagnostic: poliartrită reumatoidă, boală de care doamna suferă de aproximativ 15 ani.
Cel de-al treilea caz este este al doamnei U.O.  care are un tată în vârstă de 86 de ani, suferind de demenţă vasculară-senilă şi hemipareză stângă ca urmare a trei atacuri vasculare cerebrale. Două persoane trebuie să îl ridice pentru a-l aşeza în scaunul cu rotile. Preţul lunar al mediacemtelor se ridică la aproximativ 370 lei. 
Şi domnul K.S. de 65 de ani are aceeaşi boală ignorată de autorităţi. El a suferit o lovitură la cap ca urmare a aluncării pe gheaţă. În aceeaşi zi,  în timp ce tăia lemne pentru nişte cunoştinţe a leşinat. Persoanele de faţă au chemat salvarea, diagnosticul medicilor fiind contuzie cerebrală gravă, fractură bază craniu, contuzie facială cu fractură maxilar stânga, encefalopatie post traumatică şi toxică, HTA formă severă. În prezent, domnul este paralizat pe partea stângă.  S-a încercat încadrarea în grad de handicap însă comisia din cadrul DGASPC Bihor l-a refuzat. Familia trebuie să investească sume mari pentru a achiziţiona lunar scutece şi medicamente.
Sora domnului L.T., în vârstă de 78 de ani, a suferit un AVC în urmă cu 10 ani. În prezent este paralizată pe partea dreaptă şi se deplasează foarte greu. Femeia nu are alţi aparţinători decât fratele: soţul a murit în urmă cu doi ani, iar copii nu are. Tratamentul post AVC este compus din patru feluri de medicamente în cuantum lunar de 300 lei (compensate), zilnic având nevoie de scutece. Încadrarea în handicap nu a fost posibilă, astfel că este îngrijită prin bunăvoinţa familiei fratelui.
Ultimul caz la care aş dori să mă refer este cel al soacrei doamnei D.V. care a suferit un atac vascular cerebral în urma cu 8 ani. De atunci este paralizată şi are tulburări de vorbire, posibil demenţă vasculară. Medicamentele, scutecele, schimbarea sondei, şerveţelele, serviciile de îngrijiri la domiciliu se ridică la un cuantum lunar de minim 1500 lei. Nici în cazul dumneaei încadrarea în handicap nu a fost posibilă.
 
Mă opresc aici cu exemplele. Cred că sunt suficiente pentru a ne da seama de gravitatea situaţiei şi pentru a ne mobiliza în vederea modificării de urgenţă a listei cu criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap. Aceşti oameni au nevoie de ajutorul notru, au nevoie ca statul român să intervină şi să-i protejeze. Nu putem rămâne indiferenţi şi trebuie să-i sprijinim. Nu putem să ignorăm aceste cazuri şi să-i abandonăm pe aceşti oameni, mai ales că soluţia la problema lor ţine de o simplă decizie administrativă, ţine până la urmă de bunăvoinţa şi pixul decidenţilor guvernamentali. Din punct de vedere al procedurilor parlamentare, personal am sesizat deja miniştrii responsabili – cel al sănătăţii şi al protecţiei sociale – şi aştept de la domniile lor o reacţie promptă.

Ce urmează după demisia Cabinetului Boc

Cabinetul Boc şi-a anunţat astăzi demisia. A fost un pas necesar, însă nu şi suficient pentru ieşirea din criza politică în care se află acum România. Un nou guvern politic girat de Traian Băsescu şi PDL, condus chiar şi de către un premier tehnocrat nu reprezintă soluţia. Indiferent cine va fi propus să conducă Guvernul, acesta trebuie să îşi asume organizarea cât mai rapidă de alegeri.

Noi cei din USL rămânem consecvenţi şi cerem alegeri parlamentare anticipate. Este singura soluţie normală şi democratică. 

 

USL intră în “protest parlamentar”

Începând de astăzi, 1 februarie 2012, parlamentarii USL intră în "protest parlamentar" sau grevă parlamentară cum notează presa naţională. Ce înseamna asta? Înseamnă că vom fi prezenţi în orele de program la Senat şi Camera Deputaţilor, dar nu vom participa la lucrări, ceea ce va obliga Puterea PDL-UDMR-UNPR să constate lipsa cvorumului de şedinţă şi pe cale de consecinţă să suspende lucrările; aşa cum s-a întâmplat chiar din prima zi.

 

Situaţia în Senat devine şi mai complicată după demisia din PDL a domnului Mircea Banias. Astăzi, PDL, UDMR şi UNPR au împreună exact 68 de mandate însă în practică, Puterea nu a reuşit niciodată să-şi adune toţi senatorii – senatorul UDMR, Verestoy Attila este în concediu medical, iar şapte senatori sunt şi membri ai Cabinetului Boc. 

 

Protestul nostru va înceta doar la declanşarea procedurilor de alegeri anticipate sau la o eventuală procedură de suspendare a preşdintelui României. De asemenea, vom participa la vot doar în cazul tratatelor internaţionale care privesc interesul naţional şi care nu suferă amânare. 

 

Aş dori să fac şi câteva precizări privind motivaţia noastră a celor din USL de a recurge la acest gest, până la urmă radical. 

 

Domnul prim-ministru Emil Boc cu un tupeu extraordinar ne dă în fiecare zi lecţii de guvernare, ba mai mult şi de democraţie şi parlamentarism. L-am auzit zilele trecute vorbind despre responsabilitate, maşini, diurne şi jucării, încercând să pozeze în marele om politic. Vreau să-i transmit pe această cale domnului Boc că nu îl prinde prea bine rolul. Şi vreau să-i mai spun că parlamentarismul nu înseamnă doar maşină şi diurnă, aşa cum domnia sa încearcă să acrediteze într-un mod cât se poate de populist. Parlamentarism înseamnă şi dialog politic, un lucru de care actuala Coaliţie de guvernământ şi actualul Cabinet reprezentat de domnul Boc au dovedit că nu sunt în stare. După ce timp de trei ani nu ai comunicat cu Parlamentul şi i-ai ignorat pe parlamentarii Opoziţiei (şi chisr şi pe cei ai Puterii), să vii acum şi să vorbeşti despre responsabilitate, mi se pare un lucru cel puţin cinic. 

 

Astăzi, ”asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. (…) Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului. (…) Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor, în general. (… ) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României”.

 

Contrar poate așteptărilor dumneavoastră, citatul anterior nu este din vreun discurs al domnilor Victor Ponta sau Crin Antonescu. Fragmentul a fost luat dintr-un discurs al domnului Emil Boc! Se întâmpla în 2003, când domnia sa în calitate de lider al Opoziției și apărător al parlamentarismului din România acuza guvernul Năstase de toate relele din țară. De atunci, singura schimbare este că domnul Boc nu mai este în Opoziție, ci a ajuns premier, poziție din care comite aceleași greșeli pe care le reproșa adversarilor săi politici de acum opt ani. 

 

Avem de a face cu ipocrizie sau cu incompetență, vă las pe dumneavoastră să judecați! Eu am vrut doar să semnalez un lucru extrem de grav pentru democrația românească: degradarea continuă și accentuată a parlamentarismului românesc. Am ajuns în situația anormală ca Executivul să dicteze Legislativului ce să facă, cum să facă și când să facă. Avem cel mai mare număr de ordonanțe de urgență emise într-un an, iar Cabinetul Boc a făcut ca angajarea răspunderii guvernului să devină regula și nu excepția. Mai mult decât atât, parlamentarii din arcul guvernamental nu sunt lăsați să-și exercite dreptul la vot la moțiunile de cenzură. Sunt ținuți în băncile parlamentului, precum oile în țarc! Să vii şi să vorbeşti despre responsabilitate după ce ai repetat toate greşelile pe care le-ai reproşat adversarului mi se pare un gest de mare „maturitate” şi responsabilitate politică, precum şi de un cinism desăvârşit. La fel cum au fost ultimii trei ani de guvernare sub domnul Boc! Domnia sa se pricepe cel mai bine la acţiuni de imagine – dă cu coasa sau cu lopata, după cum o cere situaţia şi publicul – şi e foarte bun la lozinci, aşa cum chiar colegii săi de partid recunosc în spatele uşilor închise. E grozav la a arunca praf în ochii electoratului şi la a lansa teme false de dezbatere. Cele cu adevărat importante, sunt însă fie uitate din discursul Puterii, fie compromise în totalitate. Dacă analizăm performanţa sa de prim-ministru observăm doar contra-performanţe: astăzi, Puterea din România în frunte cu domnii Boc şi Băsescu, este mai coruptă şi mai clientelară ca niciodată, iar actul guvernării este mai costisitor decât în precedentele guvernări la un loc! 

 

« Performanţele » domnului Boc şi ale colegilor săi de cabinet i-au scos pe români în stradă şi ne determină pe noi parlamentarii Opoziţiei să recurgem la acest protest! Scopul acestei greve parlamentare este, până la urmă, acela de a arăta Puterii că nu se mai poate continua pe această linie. Că nu se mai poate fără dialog real şi respect reciproc. Pe de altă parte, scopul nostru este de a le arăta ”majorității tăcute” a românilor că Opoziţia nu a renunţat la lupta politică şi că este dispusă să o ducă până la capăt. Vrem să le arătăm românilor că mai există o speranță, că mai există o licărire de bine și că nu trebuie să ne resemnăm și să acceptăm tot ceea ni se întâmplă. Argumentul PDL că toți politicienii sunt la fel și că indiferent cine va veni la Putere nu se va schimba nimic în țară este încă o mare minciună răspândită de PDL doar pentru a se menține la Putere. Pentru că niciodată lucrurile nu au mers atât de rău în țara asta după 1989, niciodată ignoranții și neamurile proaste nu au avut atâta putere cât au acum în vremea PDL, niciodată nu am avut o guvernare atât de cinică și mincinoasă. 

 

Aşa cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, fie că domnul Boc recunoaşte sau nu, avem de a face cu o problemă politică, iar soluția este tot una politică: alegerile anticipate și formarea unui nou guvern de profesioniști