Sunt solidar cu protestele studenților

În calitate de profesor și de cetăţean preocupat de soarta învățământului și, până la urmă, de viitorul societății românești, doresc să exprim pe această cale întregul meu sprijin pentru mișcarea de protest a studenților care, de săptămâna trecută, au ocupat aula Facultății de Istorie din cadrul Universităţii București. Gestul lor este unul de admirat și de apreciat. Ei merită respectul nostru pentru curajul de a-și revendica drepturile lor firești și legale.
 
Studenții au dreptate să fie îngrijoraţi şi să protesteze. Neaplicarea Legii Educației Naționale și subfinanțarea cronică a învățământului se răsfrâng direct asupra vieții studențești, fiindu-le grav afectate șansele de reuşită în viitor. Un buget național care sacrifică angajamentul nostru pentru educaţie este un buget care sacrifică viitorul ţării și al copiiilor noştri. Ei sunt perfect îndreptățiți să manifeste și, personal, nu văd în acțiunea lor decât un act civic care ar trebui urmat și de alte categorii sociale.
 
Trebuie să încurajăm aceste proteste şi să ascultăm cu mare atenţie mesajul studenților. Ei nu cer altceva decât respectarea legii și al Pactului Național pentru Educație: vor ca Guvernul să aloce minimum 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare. În opinia mea, toate revendicările, incluzând aici o mai bună reprezentare în actul decizional, reformarea programelor de studii, introducerea admiterii pe bază de examen şi evaluarea obligatorie a profesorilor de către studenţi sunt nu doar legitime, dar și de bun simț.
 
Tinerii care au ocupat aula Facultății de Istorie din Bucureşti s-au inspirat probabil din ce se întâmplă în jurul lor în lume, şi atâta timp cât protestul se desfăşoară în condiţii paşnice, cred că ne aflăm într-o situație normală pentru o societate democratică. Anormale sunt tăcerea şi acceptarea obedientă a încălcării drepturilor cetăţeneşti, precum şi pasivitatea decidenţilor politici şi guvernamentali.
 
Lipsa de reacție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului este pentru mine dovada clară că guvernanții nu au nici argumente și nici soluții pentru situația dramatică în care au adus sistemul educațional din România.
 
Aş dori să încurajez studenţii să-și continue acțiunea și să nu se lase păcăliți și manipulați de guvernanți. De asemenea, doresc să îndemn și tinerii din alte centre universitare să se alăture colegilor lor din București. Numai printr-o acțiune concertată și de anvergură ei îşi vor atinge obiectivele. Ocupând sălile de curs din universități sau ieșind în stradă, precum o fac profesorii din faţa sediului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului mai putem obține respectarea drepturilor noastre legale și sociale. Din păcate, regimul Băsescu-Boc a distrus instituția dialogului social, prin urmare, numai prin astfel de presiuni publice mai putem schimba lucrurile în România.

 

Biserica de lemn din Lazuri de Beiuș are nevoie de reparaţii urgente

Luni am adresat o interpelare domnului Kelemen Hunor, ministrul culturii și patrimoniului național privind situația Bisericii de lemn din comuna Lazuri de Beiuș, una dintre cele mai vechi astfel de biserici din România. 

Conform surselor istorice, biserica a fost ridicată în două perioade diferite, amândouă necunoscute: cea dintâi probabil în evul mediu (secolele XIV-XVI), iar cea din urmă probabil în secolul al XVIII-lea. Ea se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01165. Din păcate, ultimele lucrări de renovare la acest monument datează de mai bine de trei decenii – în 1975 s-a schimbat șindrila de pe acoperiș – astfel încât, astăzi, biserica se află într-o stare avansată de degradare. Șindrila este căzută într-o parte a edificiului, iar într-o altă parte este exfoliată, astfel încât, apa se infiltrează foarte des, distrugând monumentul. 

Având în vedere valoarea istorică a acestui monument și ținând cont de puterea financiară slabă a comunității locale de a-l renova, l-am rugat pe ministrul de resort să ia toate măsurile necesare, inclusiv de natură financiară pentru a salva acest monument istoric atât de valoros atât pentru comuna Lazuri de Beiuș, cât și pentru patrimoniul național al României.

 

Românii au nevoie de un guvern în care să aibă încredere

Premierul Emil Boc a declarat, marţi, că Europa se întoarce spre austeritate, iar prognozele de creştere economică s-au diminuat substanţial. ”Știu că este greu să le spun asta românilor. Românii o duc greu, dar în lume se duce greu", a spus Boc la ieşirea din instanţa de judecată, unde a fost audiat în urma plângerii făcute de Sorin Ovidiu Vîntu.
 
Pornind de la ceea ce a spus premierul, astăzi am avut o declarație politică în plenul Senatului pe care am să o redau în continuare.
 
Teoria economică spune că, în perioadele de criză, cererea scade, oamenii consumând mai puţin. Pe cale de consecință, producţia economică va scădea şi ea, ceea ce va determina un lanț de efecte negative precum restrângerea activității companiilor, creșterea șomajului, falimente, etc. Toate acestea vor antrena o contracţie şi mai mare a cererii, adâncind astfel criza și recesiunea.
Astăzi, în ciuda discursului guvernanților din PDL, România se găsește în plin blocaj economic și social, situație pe care unii au denumit-o ”echilibrul malefic”: românii ar cheltui mai mult dacă ar avea locuri de muncă, iar companiile ar angaja mai mult dacă societatea ar cheltui mai mult, numai că nici una din părți nu îndrăznește să facă prima mișcare. Blocajul nu poate fi spart decât prin intervenţia masivă a statului care, prin investiţii în infrastructură şi lucrări publice, poate să creeze locuri de muncă și să stimuleze economia. Singurul neajuns al acestei paradigme este că ea produce deficite bugetare. În timpuri de criză, încasările statului scad oricum, iar dacă cheltuielile publice sporesc, deficitele vor creşte și ele în mod inevitabil. 
Așadar, puși în fața unei astfel de situații, guvernanții trebuie să ia o decizie vitală: vor combate deficitul bugetar prin măsuri de austeritate sau vor încerca să creeze locuri de muncă și să repornească motoarele economiei, chiar cu prețul unui deficit bugetar mai mare? Altfel spus, ce este mai important pentru guvern: o abstractizare (deficitul) sau drama oamenilor (șomajul)?
În funcție de răspunsul pe care îl dă la această întrebare, un guvern poate adopta diferite tipuri de politici. Până acum, Guvernul Băsescu-Boc a ales calea mai ușoară: s-a luptat ”eroic” cu deficitul bugetar și a tăiat de unde a putut. Nimeni din guvern nu s-a gândit prea mult însă la ce va pune în loc. Personal, nu am văzut până acum din partea miniștrilor Cabinetului Boc acele măsuri coerente care să stimuleze economia reală și să producă plus-valoare pentru români. Eventual doar pentru clica pedelistă. Mai mult decât atât, nu au existat nici eforturi susținute din partea autorităților pentru o mai bună colectare a veniturilor la bugetul de stat. Având la conducere Guvernul Băsescu-Boc România a ajuns ultima țară din Uniunea Europeană în ceea ce privește încasările bugetare și prima țară în ceea ce privește evaziunea fiscală. Din această cauză, Guvernul nu împarte acum bugetul, ci împarte, de fapt, sărăcia! 
Tot calculând deficite, guvernanții portocalii în frunte cu premierul Boc au uitat de oameni, de temerile și nevoile acestora. În timp ce românii trăiesc din ce în ce mai prost și fără o perspectivă clară asupra viitorului, reprezentanții de vârf ai PDL nu contenesc să vorbească despre austeritate, despre tăieri, despre înghețări de pensii și salarii. Miniștrii Guvernului Băsescu-Boc fac exact ceea ce nu ar trebui să facă: în loc să inspire încredere prin acțiunile lor, demotivează și demoralizează prin incompetența și corupția care îi înconjoară.
Revenind la teoria economică, aceasta spune că cel mai grav lucru care se poate întâmpla într-o perioadă de criză – dincolo de toate problemele financiare – este năruirea încrederii populației în guvernanți și în politicile acestora. Şi ea se năruie tocmai datorită politicilor de austeritate bugetară. E ca şi cum în loc să le ofere colacul de salvare unor naufragiați, guvernul le-ar repeta la nesfârşit cât de rău le este și ce sfârșit tragic îi așteaptă. În loc să vină cu politici viguroase, care să inspire optimism şi încredere, Guvernul se blochează în faţa unor abstractizări. Este şi cazul Cabinetului Băsescu-Boc: el este total lipsit de credibilitate, astfel încât orice măsuri ar lua acestea – chiar dacă prin absurd acestea ar fi corecte – ele tot nu vor mai putea avea efectul dorit. 
Procentul încrederii românilor în Guvern și instituțiile statului a ajuns în guvernarea Băsescu-Boc la cele mai scăzute niveluri: doar 7% din români mai au încredere în Guvern conform ultimelor sondaje de opinie, iar 80% consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită. Sunt date care ar trebui să îngrijoreze pe orice ministru responsabil. Se pare însă că pentru membrii Cabinetului Băsescu-Boc pierderea încrederii și implicit a legitimității nu reprezintă o problemă. Nu reprezintă o problemă pentru că ei au încetat de mult să mai guverneze pentru oameni; stăpânesc țara strict în interes personal și al găștilor portocalii care îi susțin.
Când vine vorba despre lucrurile de care se tem cel mai mult, într-o ordine a priorităţilor, românii se arată preocupați mai ales de viitorul copiilor, de înrăutăţirea stării de sănătate personală, de pierderea locului de muncă, de creşterea preţurilor sau de diminuarea salariilor și a pensiilor. Acestea sunt problemele reale ale românilor. Nimeni nu menționează deficitul bugetar, abstractizarea de care se arată atât de preocupat Guvernul Băsescu-Boc. Practic, am ajuns la un dialog al surzilor în care agenda guvernamentală este total paralelă cu agenda și socilitările cetățenilor.
Așa cum au arătat specialiștii din domeniu, un deficit bugetar de 1,9% pentru 2012, cât și-a propus actualul Guvern, urmat de o altă corecție și mai drastică în 2013 (cu deficit zero) va fi extrem de greu de realizat dacă nu va exista o creștere economică sănătoasă care să aducă venituri fiscale suplimentare la buget. În același timp, e necesară și o crește substanțială a absorbției fondurilor europene care să mai acopere din găurile interne. În plus de asta, Guvernul Băsescu-Boc trebuie să se gândească și cum crește randamentul investițiilor publice, pentru că la ce se întâmplă astăzi în România, aceste investiții nu produc altceva decât risipă!
Când vorbim de cheltuieli publice pentru stimularea economiei, trebuie să ținem cont de un lucru esențial: nu orice cheltuială de acest gen garantează repornirea motorului economic! Așadar, nu orice cheltuială pe care guvernul o numește investiție va avea efectul scontat. Investițiile publice trebuie direcţionate către sectoarele cu adevărat importante, în caz contrar riscă să nu aibă nici un efect şi să se transforme în risipă inutilă. Nu prin construcții de săli de sport în sate fără copii, nu prin stadioane în pantă, nu prin patinoare și bazine de înot la suprapreț sau tăieri de panglici la fiecare kilometru de autostradă se face dezvoltare și se crește PIB-ul României. Aceste investiții produc prea puține beneficii pentru stat și pentru cetățeni și, de fapt, au un singur efect: aduc bani mai mulți la pușculița PDL.
Guvernul girat de președintele Traian Băsescu trebuie să știe că reţeta magică pentru ieșire din criză nu constă în a face investiţii publice pur şi simplu, aşa cum nu este suficient să operezi reduceri bugetare pentru a diminua deficitul. De fapt, lecția pe care acest guvern PDL trebuie să o învețe este că nu există nicio reţetă magică! Există doar viziune strategică, competență și profesionalism pentru a pune în practică această viziune. Din nefericire, la domniile lor găsim doar incompetență, nepotism și corupție. Tocmai de aceea pentru a ieși din criză, România are nevoie înainte de orice măsură economică de una politică: eliminarea mafiei pedeliste și schimbarea actualului guvern cu unul care să recâștige încrederea românilor!
 

Bugetul pentru Educație – bătaia de joc a Guvernului PDL

Astăzi am să mă refer la două probleme majore ale sistemului de educație din România: încălcarea Legii Educației Naționale de către Ministerul Educației prin nealocarea celor 6% din PIB și culpabilizarea cadrelor didactice de către același minister, acțiuni iresponsabile ce vor avea ca efect pe termen lung destructurarea sistemului național de învățământ.


Conform proiectului prezentat de Ministerul Finanțelor Publice, bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului va fi diminuat în 2011 de la 8,92 miliarde la 8,71 miliarde lei. Ținând cont de cursul leu – euro, în 2012 bugetul prevazut pentru educație va fi de 2 miliarde de euro, ceea ce reprezintă sub 2% din PIB, cel mai mic buget al educației din ultimii 20 de ani.. În Legea Educației, pe care Guvernul Boc și-a angajat răspunderea, se prevede foarte clar că începând cu 1 ianuarie 2012 bugetul educației va fi de 6% din PIB! Avem deci o încălcare gravă și premeditată a Legii chiar de către cei care au elaborat-o!

 

În principal, sunt preconizate reduceri ale sumelor aferente proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare și ale celor pentru finanţarea cheltuielilor de capital aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. Dacă în primul caz, avem de a face cu blocarea premeditată a investițiilor și a programelor europene, în cazul cheltuielilor de capital, Ministerul Educației se derobează mișelește de orice responsabilitate și aruncă în spinarea autorităților locale întregul efort financiar.

Argumentul Guvernului cum că aceste cheltuieli de capital se asigură cu precădere din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ este contrazis chiar de către practica aceluiași executiv condus de Emil Boc: în anul 2011, bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost suplimentat din Fondul de rezervă al Guvernului cu 86,2 milioane lei tocmai pentru finanţarea cheltuielilor de capital aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar, adică exact capitolul de unde se va tăia în 2012! Orice se poate spune despre această abordare, numai despre management coerent și profesionist nu poate fi vorba! Membrii Cabinetului Boc știu foarte bine că primăriile, mai ales în cazul comunelor mici, abia își pot asigura propriul buget și nu au resursele suficiente pentru cheltuielile de capital la școli și grădinițe. Cu toate acestea, ei nu ezită să transfere acestora întreaga responsabilitate.

Mă întreb cum poate un ministru al educaţiei să spună că educaţia este un domeniu prioritar, când el nu este capabil să asigure resursele financiare prevăzute de lege, atât de necesare pentru dezvoltarea şi modernizarea acestui domeniu? Câtă încredere mai pot avea elevii și dascălii într-un ministru care aruncă responsabilitatea financiară pe umerii primarilor?

Un guvern responsabil chiar și într-o perioadă de criză ar fi continuat investițiile în educație, singura care, pe termen lung, poate asigura țării locuri de muncă, prosperitate și dezvoltare. Un buget care sacrifică educaţia este un buget care sacrifică viitorul ţării și viitorul copiilor noștri! Tocmai de aceea, nici eu personal și nici Partidul Social Democrat nu putem fi de acord cu această construcție bugetară propusă de PDL și Cabinetul Boc. Pe cale de consecință, solicit în mod imperativ primului ministru Emil Boc, ministrului finanțelor publice, Gheorghe Ialomițeanu și ministrului educației, Daniel Petru Funeriu reașezarea bugetului alocat învățământului. Nu vreau decât un singur lucru: respectarea Legii Educației Naționale și alocarea a 6% din PIB pentru sistemul de învățământ!

Ministrul educației se pricepe să se ”lupte” pentru interesele educației, însă doar la televizor și în mass media, pentru că atunci când trebuie să asigure resursele financiare, el se dovedește un incapabil. Domnul Funeriu nu este în stare să asigure un buget echilibrat pentru învăţământul din România şi astfel vom ajunge în situaţia nefericită în care se vor închide, din nou, școli, iar dascălii vor ajunge cu salariile tăiate sau înghețate.

Deja amânați cu plata drepturilor salariale câștigate în justiție, aceștia sunt pedepsiți din nou. Pentru că, prin măsurile bugetare preconizate pentru anul 2012, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului  nu vrea doar să le îngheţe salariile ci, de fapt, dorește îngheţarea în sărăcie a dascălilor din România!

Domnul ministru Funeriu în loc să se ocupe de asigurarea bugetului de 6% din PIB are o cu totul altă preocupare: să ne prezinte situaţia profesorilor acuzaţi de fraudă la examenul de Bacalaureat. Daniel Petru Funeriu nu se vrea un manager al sistemului de învățământ, ci mai degrabă un anchetator-șef care dispune și pedepsește după bunul său plac. O atitudine pe cât de cinică pe atât de caracteristică domniei sale şi partidului din care face parte. Ei nu fac decât să continue politica de învrăjbire a diferitelor categorii sociale, practică brevetată de Partidul Democrat Liberal pentru a ascunde lipsa de viziune şi incompetenţa guvernamentală! 

Prin culpabilizarea cadrelor didactice, neasigurarea resurselor bugetare optime și lipsa unui dialog social real, Partidul Democrat Liberal şi ministrul Daniel Petru Funeriu nu vor obține altceva decât destructurarea sistemului educaţional românesc. Criza financiară și bugetară sunt utilizate doar drept scuză pentru mascarea incompetenţei, diletantismului şi corupţiei generalizate ce caracterizează guvernarea pedelistă!

(Declarație politică – 16.11.2011)

Ministerul Educației pedepsește din nou cadrele didactice

În calitate de președinte al Departamentului de Educație Publică, Cercetare și Sport din Partidul Social Democrat condamn încercarea ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, Daniel Petru Funeriu de a culpabiliza și pedepsi, din nou, cadrele didactie din România.
În loc să asigure resursele bugetare pentru funcționarea optimă a educației, singura preocupare a ministrului educației este să ne prezinte situaţia profesorilor acuzaţi de fraudă la examenul de Bacalaureat. Domnul Daniel Petru Funeriu nu se vrea un manager al sistemului de învățământ, ci mai degrabă un anchetator-șef care dispune și pedepsește după bunul său plac. O atitudine pe cât de cinică pe atât de caracteristică domniei sale şi partidului din care face parte. El nu face, astfel, decât să continue politica de învrăjbire a diferitelor categorii sociale, practică brevetată de Partidul Democrat Liberal pentru a ascunde lipsa de viziune şi incompetenţa guvernamentală! 
În loc să ne spună ce soluţii are pentru cei aproape 100.000 de tineri căzuţi la examenul de Bacalaureat și care au rămas, astfel, nu doar în afara sistemului educaţional dar, până la urmă, și în afara societăţii, ministrul Daniel Petru Funeriu loveşte încă odată în ţinta sa favorită: cadrele didactice. Amânați cu plata drepturilor salariale câștigate în justiție, aceștia sunt pedepsiți din nou. Prin măsurile bugetare preconizate pentru anul 2012, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului vrea nu doar să le îngheţe salariile. Se dorește, de fapt, îngheţarea în sărăcie a dascălilor din România!
Partidul Social Democrat consideră inaceptabilă și se opune ferm unei astfel de abordări. Este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei, iar salarizarea cadrelor didactice şi a specialiştilor din sistemul de cercetare-dezvoltare trebuie să fie pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora. Respectul arătat dascălilor trebuie să se manifeste și printr-o salarizare adecvată.
Prin culpabilizarea cadrelor didactice, neasigurarea resurselor bugetare optime și lipsa unui dialog social real, Partidul Democrat Liberal şi ministrul Daniel Petru Funeriu nu urmăresc altceva decât destructurarea sistemului educaţional românesc. Criza financiară și bugetară sunt utilizate doar drept scuză pentru mascarea incompetenţei, diletantismului şi corupţiei generalizate ce caracterizează guvernarea PDL.

Control gratuit la ochi oferit de PSD

Săptămâna aceasta orădenii pot să-şi facă un control medical la ochi, în mod gratuit. La iniţiativa parlamentarilor PSD, organizația județeană a partidului organizează această acţiune umanitară pentru a veni în întâmpinarea orădenilor cu venituri reduse, care au nevoie de un consult de specialitate. Echipa medicală se află la dispoziţia pacienţilor până miercuri (9 noiembrie) la sediul din Piaţa Unirii nr.5, între orele 10 și 16, iar de joi până sâmbătă la cabinetul doamnei deputat Sonia Drăghici de pe Calea Averescu.

 

Săptămâna viitoare acțiunea va continua și în alte localități ale județului. 

 

Recensământul și incompetența guvernamentală

Dezorganizare, bâlbâieli, haos. Sunt doar câteva descrieri ale modului în care a fost organizat Recensământul populației și al locuințelor de anul acesta. Guvernanții noștri au ținut să demonstreze cu tot dinadinsul una dintre legile lui Murphy: ce începe prost se termină și mai prost! Recensământul a debutat cu stângul în mai toată țara, peste 15% din recenzori renunțând să mai iasă pe teren după ce au aflat că statul i-a păcălit și nu le mai dă sumele promise inițial. Au urmat apoi bâlbâielile și gafele Institutului Național de Statistică (INS), toate culminând cu prestația lamentabilă a conducerii acestei instituții, depășită evident de responsabilități. 
Pentru a putea înţelege mai bine această acţiune şi pentru a putea trage nişte concluzii referitoare la adevăratul rol al Recensământului din România, am realizat o comparaţie între ceea ce s-a întâmplat la noi şi cum s-au organizat lucrurile într-o altă ţară a Uniunii Europene: Ungaria, acolo unde în această perioadă a avut loc o acțiune identică. 
 
Comparație România – Ungaria 
 
Legislație simplificată, birocrație mai puțină, formulare mai simple, mai ușor de aplicat, au fost principile care au ghidat organizatorii recensământului din Ungaria. La noi s-a mers exact pe dos. Mai întâi, din punct de vedere legislativ, trebuie spus că pe lângă Reglementările Comisiei Europene referitoare la organizarea Recensământului pe întreg teritoriul Uniunii Europene, reglementări care sunt identice pentru toate statele membre, în România doar în ultimii doi ani (2010-2011) au apărut nu mai puțin de trei Hotărâri de Guvern care au schimbat legislația, în timp ce în țara vecină a existat doar o singură reglementare privind organizarea acestei acţiuni. 
 
În al doilea rând, din punct de vedere al instrumentarului statistic, la noi s-au folosit un număr de șase tipuri de formulare, în timp Ungaria a folosit doar două tipuri de formulare. Tot la acest capitol aş dori să subliniez că, în timp ce în România s-au cerut în mod obligatoriu atât numele cât şi CNP-ul, informaţie care la ultimul Recensământ din 2002 nu a fost solicitată, în Ungaria nu numai că nu s-a cerut codul numeric, dar nici măcar numele a fost solicitat, iar formularul referitor la gospodărie a fost prelucrat în mod independent de formularul privind persoanele. Toate aceste proceduri au fost implementate pentru a se evita orice discuție cum că organizatorii ar putea lega informaţiile furnizate în chestionarul cu datele personale de cele din chestionarul privind locuinţa și gospodăria!
 
Am auzit argumente din partea celor responsabili cum că „oricum CNP-ul se poate afla de la Evidenţa Informatizată a Persoanelor”. Într-adevăr, codul numeric personal poate fi aflat și din ”surse administrative”, cu diferența că, în aces fel, nu s-ar putea lega CNP-ul cu atât de multe informaţii privind persoana. Prin acest recensământ, autoritățile statului vor afla cu exactitate dacă un anumit CNP  se află sau nu în România, şi dacă nu, atunci în ce ţară se află şi pentru ce perioadă. Această informaţie este vitală pentru PDL în perspectiva modificării Legii Electorale și introducerea votului prin corespondență. Totodată vecinii noştri au cules mult mai multe informaţii privind nivelul de instruire al populaţiei, respectiv întrebări referitoare la limbile străine cunoscute (informaţie inexistente la noi), semn că chiar le pasă de poporul lor şi chiar vor să-l cunoască mai bine. La noi, Cabinetul Boc este interesat doar de CNP-uri și nimic mai mult, ceea ce , cred eu, spune multe despre intențiile ”ascunse” ale guvernanților!
 
Referitor la organizare, mai exact culegerea de date, putem observa că la noi, această operațiune s-a făcut într-un interval de 11 zile, în timp ce în Ungaria, cu o populaţie de sub 10 milioane, ea s-a realizat în 31, astfel putându-se obţine informaţii net superioare din punct de vedere calitativ faţă de cele culese de recenzorii noştri. În România recenzarea a avut loc exclusiv prin intermediul recenzorilor; la alții s-a putut face fie prin intermediul recenzorilor, fie prin auto-recenzare (prin intermediul formularelor primite de către fiecare gospodărie), fie prin intermediul internetului cu ajutorul unei parole primite cu ocazia recepţiei formularelor prin poștă. Numai vorbesc despre funcționalitatea site-ului oficial al recensământului din România, „recensamantromania.ro”, în comparație cu site-ul din Ungaria mult mai rapid, prietenos și interactiv, cu informaţii clare, bine structurate, inclusiv privind veniturile care pot fi realizate de către recenzori. În plus, organizatorii din Ungaria au pus un accent important şi pe informarea persoanelor surdo-mute, categorie care la noi nu a fost luată în considerare. 
 
Un aspect ce poate părea nesemnificativ la o primă vedere, dar care spune multe despre cum au înțeles autoritățile să-și facă treaba, este cel legat de numerele de telefon puse la dispoziţia cetățenilor, așa numitele ”linii verzi”. În ambele ţări au existat două astfel de numere, doar că la noi apelarea s-a putut face doar în intervalul orar 8-20 și contra cost, pe când în Ungaria, linia a funcționat non-stop și gratuit! 
 
Solicitarea CNP este ilegitimă 
 
Poate că exista o bază legală pentru preluarea Codului Numeric Personal în procesul de recenzare a populaţiei. Nimeni nu vorbeşte însă despre legitimitatea şi, până la urmă, moralitatea acestei prevederi legale. Oare, într-adevăr, se justifică o asemenea solicitare? Autoritățile i-au amenințat pe toți cei care nu şi-au declarat CNP din ”rea voință” vor fi amendați. Trec peste faptul că este foarte greu de spus cine este de bună și cine e de rea credință. Mă întreb însă de ce să plătească cetăţeanul pentru prostia guvernanţilor? Cu ce e vinovat omul de rând pentru incompetenţa Comisiei Centrale pentru Recensământ, a INS sau a Guvernului Boc? Culmea este că în loc în loc să-şi ceară scuze pentru bâlbâieli şi să-şi dea cu toții demisia, guvernanții te mai şi ameninţă cu amenzi!!! Adică tot cetăţeanul e vinovat şi nicidecum « super-competentul » Cabinet Boc! 
 
Pe toate pliantele de informare era scris că: « Vă asigurăm că informaţiile înregistrate au caracter confidenţial şi vor fi folosite numai în scopuri statistice […] datele furnizate îşi pierd orice element de identificare, acestea fiind grupate la nivelul întregii populaţii. » Cum poți să pretinzi că datele își vor pierde elementul de identificare, când tu soliciți fiecăruia Codul Numeric Personal? Dacă nu vrei să identifici persoana şi te interesează doar statistica, atunci nu-i mai ceri CNP! Guvernul pur şi simplu ne minte pe faţă şi ne crede pe toţi proşti! Solicitând această informație, e limpede că cineva urmăreşte să identifice persoanele recenzate!
 
"Toate subiectele cuprinse în formularele de recensământ sunt obligatorii, cu excepţia celor opţionale", ne tot spunea organizatorii recensământului. Acestea au fost etnia, apartenenţa religioasă, limba maternă şi secţiunea despre dizabilităţi. Întrebarea mea este la ce ne mai foloseşte acest Rrecensământ, dacă la finalul ei vom avea date incomplete şi nu vom şti exact câţi români, câţi maghiari sau câţi rromi mai trăiesc în România ? La fel şi în cazul religiilor şi limbii materne… Vom şti că sunt 18, 19 milioane de locuitori, dar nu vom şti cu exactitate câți dintre aceştia aparţin unei etnii sau alteia! E foarte ciudat, cum Guvernul este interesat de CNP, dar nu şi de naţionalităţile care trăiesc în România!
 
Ce e obligatoriu și ce e opțional!
 
Mai mult decât atât, dacă ne uităm pe legea de organizare a recensământului, la articolul 12 din OG 36/2007 ni se spune așa: ”În vederea asigurării exhaustivității înregistrării persoanelor și a calității datelor, la recensământ sunt înregistrate și utilizate codul numeric personal, precum și etnia, religia și limba maternă”. Așadar: alături de CNP, ar fi fost obligatoriu să declarăm și etnia, religia și limba maternă. Ori, ce ne-au tot repetat oficialii în ultimele săptămâni? Că aceste date sunt opționale! Eu nu am înțeles nimic? Există vreo prevedere legală care spune că etnia, religia și limba maternă pot să NU fie declarate? Evident că nu există un asemenea articol! Articolul din lege le consideră pe toate obligatorii! Dacă nu faci asta, riști amendă. După logica primitivă a INS însă dacă scriem "nu declar" la rubricile cu etnia, religia și limba maternă, înseamnă că declarăm ceva! Deci se cheamă că am răspuns. Nu același lucru se întâmplă însă cu CNP-ul! Aici s-a aplicat o unitate de măsură diferită, subliniez, pentru aceeași reglementare legală: la religie, de exemplu, "nu declar" este egal cu … "declar". La CNP nu declar este egal cu amendă!!! Halucinant! Guvernul Boc și PDL au depășit o nouă culme a guvernării și a statului de drept. Demn de Cascadorii Râsului sau mai bine ar fi trebuit să spun: Cascadorii Incompetenței!
 
Agendă ascusă sau incompetență? 
 
Din punctul meu de vedere, toate aceste aspecte subliniază încă odată un singur lucru : organizatorii recensământului, de la INS și până la Cabinetul Boc, ori are o agendă ascunsă – să folosească aceste informaţii pentru fraudarea voturilor – ori este vorba despre incompetenţă!  Atunci când vorbeşte despre incompetenţa INS, premierul Emil Boc nu vorbeşte despre altceva decât incompetenţa propriei guvernări, pentru că până la urmă, întreaga responsabilitate a organizării aparține Guvernului! Degeaba încearcă PDL să arunce vine în ograda altora: chiar dacă legea de organizare a recensământului a fost dată de Guvernul Tăriceanu, dacă sunt într-adevăr aşa de buni, precum se pretind, de ce nu a modificat PDL legislaţia? De ce nu au venit ei cu o soluție mai bună? Dacă Guvernul condus de Emil Boc se organiza profesionist, se evitau discuțiile și controversele. Recensământul a fost însă organizat amatoristic şi de aici au părut toate problemele ulterioare! 
 
Scandalul CNP-urilor a fost doar cea mai vizibilă, însă au fost mult mai multe probleme: de la completarea "în bătaie de joc" a formularelor și teama populației că declararea corectă ar putea duce la pierderea unor drepturi și ajutoare sociale, până la lipsa unei pregătiri adecvate pentru recenzori. Cea mai gravă problemă rămâne însă neîncrederea populației față de scopurile recensământului. Din păcate, guvernanții în frunte cu Emil Boc, Traian Igaş și Vergil Voineagu și-au bătut joc de această acțiune, așa că nu e de mirare că și românii au avut aceeași atitudine.  Nu au încredere în guvernanți; nu au încredere nici în recensământ! Este limpede că recensământul de anul acesta a fost compromis, pentru că atunci când organizarea este proastă, și rezultatele muncii sunt pe măsură!

Unităţi şcolare închise sau în pericol de a fi închise din cauza frigului

În ultima perioadă s-au înmulţit relatările mass media despre cazurile de unităţi şcolare (şcoli şi grădiniţe) din România închise sau în pericol de a fi închise din cauza frigului din clase. Astfel de probleme au fost semnalate, până acum în localităţile Bălan (judeţul Harghita), Maşloc (Timiş) şi municipiul Buzău, dar este de aşteptat ca numărul acesor cazuri să sporească odată cu venirea iernii. 
În acest context, am adresat o interpelare domnului ministru Daniel Petru Funeriu pe care l-am întrebat asupra măsurilor avute în vedere de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) pentru remedierea acestor situaţii, astfel încât preşcolarii şi elevii să-şi poată continua studiile în condiţii civilizate şi să nu sufere din cauza frigului. De asemenea, am fost curios să aflu dacă la nivel de MECTS există vreun plan de măsuri – în afară de a se da vina pe autorităţile locale – pentru evitarea unor astfel de probleme pe perioada sezonului rece.