Bacalaureatul diferenţiat – o soluţie pentru învăţământul românesc

În declaraţia politică de săptămâna aceasta am reluat o idee care mă frământă de mai multe luni de zile şi la care am încercat să găsesc o soluţie viabilă. Este vorba despre problema Bacalaureatului, mai precis, modul cum este el conceput şi organizat. Soluţia pe care am gândit-o la această problemă ar fi organizarea unui Bacalaureat diferenţiat!  
Vă supun atenţiei dumneavoastră propunerea mea, în speranţa că vom reuşi să iniţiem o dezbatere publică serioasă cu toţi factorii interesaţi, astfel încât în cel mai scurt timp să se cristalizeze cea mai bună variantă.
Aşa cum se desfăşoară el astăzi, nu ştim dacă Bacalaureatul este un examen de maturitate sau un concurs de admitere la facultate. Înainte de toate această neînţelegere trebuie lămurită. Pentru a avea un examen serios şi eficient, trebuie să ne fie foarte clar ce ne dorim de la el. La urma urmei la ce foloseşte Bacalaureatul? Care este locul şi rolul acestui examen în sistemul nostru educaţional? 
În 2011, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a organizat examenul de Bacalaureat astfel încât să arate ce NU au învăţat elevii şi nu ceea ce au acumulat ei în cei patru ani de liceu. Bac-ul de anul acesta a fost mai degrabă un stăvilar pus în faţa elevilor pentru a-i  opri să se înscrie la facultate. Nu poţi lăsa însă pe dinafară aproape jumătate din absolvenţii de clasa a XII-a şi să-i trimiţi în şomaj, doar pentru simplul fapt că ministrul educaţiei are o răfuială personală cu rectorii marilor universităţi din România. Nu cred că este bine nici din punct de vedere educaţional şi nici din punct de vedere economic. În ceea ce priveşte ministerul, nu cred că e bine nici politic şi nici profesional, dar asta este deja o altă discuţie…
Anul acesta circa 90.000 de tineri, care nu au promovat examenul au fost lăsaţi în afara sistemului şi, fără să exagerăm, sunt şi în afara societăţii. În opinia mea, rolul şcolii şi al examenului trebuie să fie cu totul altul: fiecare elev trebuie să aibă o şansă, iar rolul Bacalaureatului nu este să-i pice pe elevi, ci să-i ajute să se lanseze în carieră şi în viaţă. 
Tocmai din această raţiune vin astăzi cu o propunere de schimbare a modului în care organizăm acest examen. Am pornit de la premisa că nu toţi absolvenţii de liceu trebuie să fie şi studenţi. Toţi trebuie însă să se dezvolte profesional şi uman. Poţi fi un bun meseriaş şi să-ţi asiguri un nivel de trai decent pentru tine şi familia ta fără a avea diplomă de universitate. În ultimii ani s-a conturat o tendinţă nesănătoasă prin care toţi părinţii doreau să-şi vadă copiii cu studii superioare. Nu conta nici măcar faptul că la finalul anilor de studii universitare, acel copil nu-şi mai găsea un loc de muncă în domeniul respectiv sau că nu avea nicio plăcere să profeseze ceea ce a învăţat. Important era să aibă o diplomă! De aici a pornit şi acea „cursă de înarmare” cu tot felul de hârtii şi a apărut şi problema „fabricilor de diplome”. Desigur, raportat la Europa, încă avem un deficit la numărul de studenţi, însă marea problemă a României nu este aceasta. Ea este cu totul alta: lipsa din ce în ce mai acută a specialiştilor şi a resursei umane calificate care să-şi găsească cu uşurinţă accesul pe piaţa muncii.
Revin la întrebarea esenţială: care are trebui să fie rolul Bacalaureatului? În primul rând, cred eu, să-ţi asigure calificarea necesară pentru a putea participa la admiterea la universitate! În aceste condiţii, rolul Bacalaureatului este să asigure şanse egale de reuşită fiecărui absolvent în funcţie de aptitudinile şi pregătirea fiecăruia. Ori acest lucru nu se poate realiza decât în mod diferenţiat. Pentru asta avem nevoie de un Bacalaureat diferenţiat! Pentru ca toţi absolvenţii care s-au pregătit cu seriozitate să poată urma o carieră în domeniul în care sunt cei mai performanţi şi unde le face plăcere să activeze! Nici măcar nu trebuie să invetăm noi roata: sisteme similare există în mai multe ţări ale Uniunii Europene, de exemplu în Franţa sau în Polonia, ca să dau numai două exemple.
Vrem să avem studenţi de calitate? Atunci avem nevoie, pe lângă multe alte lucruri – profesori calificaţi, şcoli dotate, curriculum adaptat, etc – şi de proceduri de selecţie coerente şi consistente. Avem nevoie de examene diferenţiate, astfel încât să-i evaluăm cât mai corect pe fiecare dintre candidaţi. Avem nevoie de un Bacalaureat diferenţiat!
Propunerea mea constă într-un tip de Bacalaureat diferit de cel actual, un Bacalaureat diferenţiat pe două nivele: "vocaţional" şi "general".
Dreptul de înscriere la acest Bacalaureat diferenţiat este condiţionat de deţinerea Certificatului de absolvire a liceului. Acesta va putea fi obţinut prin susţinerea probelor de competenţe de comunicare (în limba română, limba maternă şi o limbă străină) şi în domeniul digital. Cu un astfel de certificat absolvenţii vor avea dreptul să se înscriere la examenul de Bacalaureat sau să-şi continue studiile în cadrul şcolilor post-liceale, profesionale sau să urmeze cursuri de calificare. Ce nu va permite deţinerea acestui Certificat? Înscrierea la universitate! Pentru aceasta absolvenţii vor trebuie să susţină fie Bacalaureatul „vocaţional”, fie pe cel „general”. 
Bacalaureatul vocaţional sau „de profil” include probe din aria de specializare a elevului. Acest tip de Bacalaureat asigură accesul elevului la învăţământul superior, însă nu la orice fel de facultate, ci doar la cele care se înscriu în specializarea elevului. Absolventul unui liceu de arte sau al unui liceu tehnic ar trebui să îşi probeze, în primul rând, competenţele vocaţionale sau tehnologice, urmând să îşi poată continua traiectoria educaţională în facultăţi de aceleaşi profil ca şi liceul absolvit. 
De exemplu, un elev talentat la vioară care doreşte să se înscrie la Muzică în cadrul unei universităţi din România poate da examenul, din vioară şi compoziţie. Dacă obţine media de promovare va primi o diplomă de Bacalaureat Vocaţional care îi va permite înscrierea la orice facultate de muzică din România. De asemenea, un absolvent de electrotehnică poate da examenul din materii de profil şi apoi să se înscrie la facultăţile de Electrotehnică, în domeniul de licenţă electrotehnică. 
Dacă însă acest absolvent de electrotehnică va dori să se înscrie la o facultate de Drept pentru a deveni avocat, el va trebui să susţină Bacalaureatul „general”, singurul examen naţional care asigură accesul la orice universitate. Tocmai de aceea va fi şi cel mai complex, cu probe care să acopere cât mai mult din domeniile studiate în liceu. Pe cât de greu va fi de obţinut o astfel de diplomă, pe atât de mare va fi recompensa: titularii vor avea toate opţiunile deschise şi se vor putea înscrie la orice facultate, indiferent de specializare! 
Cu un astfel de sistem diferenţiat, astăzi România nu ar mai avea peste 90.000 de şomeri de 18 ani care, pe viitor, vor fi obligaţi să muncească ca muncitori necalificaţi pentru salariul minim pe economie. Am putea avea în schimb o generaţie de tineri înscrişi la şcoli post-liceale sau universităţi şi care ar putea acoperi deficitul de resursă umană specializată (şi bine plătită) atât de necesară pentru economia românească. Aceasta este diferenţa de viziune dintre ceea ce propun eu şi ceea ce face Ministerul Educaţiei!
Desigur, pentru a asigura succesul unui Bacalaureat diferenţiat, mai avem nevoie de asigurarea orientării şi consilierii profesionale a elevilor încă de la intrarea la liceu sau şcoala profesională. Sistemul educaţional românesc trebuie să ofere elevului şi familiei sale cadrul optim în care să poată lua cea mai bună decizie privind viitorul său academic şi profesional. 
Suntem diferiţi şi fiecare dintre noi avem vocaţii diferite. Un examen de Bacalaureat diferenţiat ar putea fi o soluţie pentru sistemul autohton de învăţământ. El ne-ar ajuta copiii să-şi găsească mai uşor profesia care să le facă plăcere şi în care să fie cei mai buni. Chiar mai mult decât atât, i-ar ajuta să-şi găsească mai uşor calea în viaţă care li se potriveşte cel mai bine.

Pe când un nou Curriculum naţional?

În conformitate cu articolul 361, alineatul 3, litera b din Legea Educaţiei Naţionale "măsura introducerii clasei a IX-a în învăţământul gimnazial intră în vigoare începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2011-2012".

 

Deşi anul şcolar a debutat de mai bine de patru săptămâni de zile, nici până la această oră, deşi avea opt luni la dispoziţie, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu a finalizat noul Curriculum Naţional, astfel încât planurile-cadru de învăţământ, programele şcolare şi manualele pentru gimnaziu au rămas neschimbate. Practic, generaţia de elevi care a început clasa a V-a în acest an va studia în următorii cinci ani după aceeaşi programă şi aceleaşi manuale precum colegii lor din generaţiile anterioare care au studiat pe vechea structură de patru ani.

 

Din punctul meu de vedere, această situaţie arată încă odată ipocrizia Guvernului PDL. Mai ţineţi minte motivul pentru care Legea Educaţiei Nationale a "trebuit" promovată prin procedura asumării răspunderii guvernamentale? Boc şi Funeriu au motivat atunci tocmai prin urgenţa implementării noilor măsuri, inclusiv introducerea clasei a IX-a în învăţământul gimnazial. Ori fără noul cadru de referinţă al curriculumului naional, nici o lege nu poate să aducă în mod real schimbarea necesară în sistemul de învăţământ. Avem o lege nouă, dar lucrurile au rămas la fel ca înainte! Şi atunci unde e marea reformă a PDL?


Având în vedere această situaţie, l-am întrebat săptămâna aceasta pe ministrul Daniel Petru Funeriu de ce s-a întârziat atât de mult cu elaborarea noului Curriculum National, cum va corecta situaţia apărută în cazul elevilor care au început deja clasa a V-a şi când vor fi elaborate şi publicate noile planuri-cadru, programe scolare şi manuale şcolare.


Sunt foarte curios de data aceasta ministrul pe cine va da vina…

Ajutor pentru elevii cu implant cohlear

Printr-o interpelare din plenul Senatului am sesizat Ministerul Educaţiei asupra unei probleme mai vechi nerezolvată încă în mai multe judeţe ale ţării. Mă refer la situaţia copiiilor cu implant cohlear care nu beneficiază de servicii de logopedie în cadrul sistemului public de învăţământ ci doar, contra cost, în sectorul privat. Pentru aceştia şi famiile lor existenţa unui logoped specializat la nivelul fiecărui Inspectorat Şcolar Judeţean care să le ofere servicii specializate gratuite ar fi de un mare beneficiu.

Sper ca ministrul Funeriu să se fi sensibilizat suficient de mult şi să ia măsurile necesare astfel încât, în cel mai scurt timp, problema să-şi găsească o soluţionare. Vă voi ţine la curent cu răspunsul ministrului.

De la Ştei la Marghita

Agenda zilei de sâmbătă (24 septembrie) a fost una extrem de încărcată. De dimineaţă am fost prezent la Ştei unde am participat la deschiderea manifestărilor ocazionate de Ziua oraşului. Împreună cu colegii din PSD am depus coroane de flori la statuia lui Miron Pompiliu, cea mai de seamă personalitate culturală a oraşului.

 

După Ştei, următoarea oprire am avut-o la Nucet, unde am înmânat premiul pentru câştigătorul din localitate care a participat la campania mea de informare din această vară. Acţiunea de distribuţie a continuat apoi în Vaşcău şi în Holod.

După-amiază am ajuns şi la Marghita, unde erau în toi serbările oraşului. Am gustat o supă de bogracs excelentă, făcută de colegii din PSD după o reţetă tradiţională locală şi m-am întâlnit cu marghitanii ieşiţi în centrul municipiului pentru a se bucura de programul cultural-artistic pregătit pentru acest evniment.

Ministerul Educaţiei, repetent la autorizaţia sanitară de funcţionare a şcolilor

Săptămâna aceasta am adresat ministrului educaţiei o interpelare pe marginea unui subiect îngrijorător care se repetă la începutul fiecărui an şcolar: foarte multe grădiniţe şi şcoli din România nu obţin autorizaţia sanitară de funcţionare, astfel încât procesul educaţional se desfăşoară în condiţii inadecvate, ceea ce are repercursiuni negative asupra performanţei şcolare a tinerilor.

 

Pe aceeaşi temă am avut şi o declaraţie politică în plenul Senatului, în care am arătat că, în comparaţie cu anul trecut, din nefericire pentru preşcolarii şi elevii din România, lucrurile nu s-au îndreptat deloc.

 

Să vă dau exemplul concret al judeţului Bihor, dar la fel de bine aş putea să vorbesc despre oricare alt judeţ, pentru că situaţia este identică şi acolo, problema autorizării sanitare a şcolilor devenind una naţională. Anul trecut, în Bihor, din cele 213 unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, 27 nu au obţinut autorizaţia sanitară de funcţionare, iar 26 au început cursurile cu procedura de autorizare nefinalizată. De asemenea, din cele 719 de unităţi şcolare fără personalitate juridică, doar 142 au primit autorizaţie, restul de 577 nu au obţinut, până la debutul anului şcolar, avizul sanitar de funcţionare. Dintr-un calcul simplu rezultă că mai mult de jumătate din şcolile din Bihor nu au fost autorizate din punct de vedere sanitar, o situaţie similară înregistrându-se şi în cazul grădiniţelor din judeţ.


Anul acesta observ că situaţia nu s-a îmbunătăţit mai deloc. Din cele 202 şcoli cu personalitate juridică, 28 nu au autorizaţia sanitară sau sunt în curs de obţinere. Sunt însă şi 659 de şcoli fără personalitate juridică, din care 468 nu au autorizaţia. Ceea ce înseamnă că, în 2011 faţă de anul 2010, în Bihor numărul unităţilor de învăţământ fără autorizaţie a rămas aproape neschimbat. Rămân foarte multe unităţi şcolare, aproape totate în mediul rural care nu beneficiază nici grupuri sanitare corespunzătoare şi nu pot asigura nici apă potabilă pentru elevi şi dascăli.

 

Problema aceasta este cunoscută nu de ieri sau de azi de către oficialii ministerului. Ea a devenit deja una cronică pentru sistemul de învăţământ autohton. Şi cu toate acestea, lucrările de reabilitare la şcoli şi grădiniţe sunt întârziate nepermis de mult în fiecare an, iar debutul anului şcolar ne prinde mai mereu în şantier. Ceea ce nu pot înţeleg aici este pasivitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului care tolerează o astfel de situaţie. În loc să găsească soluţii pentru a rezolva cât mai repede problemele, cei din minister caută ţapi ispăşitori. De vină pentru această situaţie dezastruoasă nu este niciodată ministerul. Întotdeauna alţii poartă responsabilitatea – primarul, directorul de şcoală, constructorul, etc. – şi asta în condiţiile în care finanţarea proiectelor de modernizare fie este întârziată de la Bucureşti, fie, pur şi simplu, a fost sistată tot la ordinul factorilor de decizie din minister!

 

Stau să mă întreb ce plan de măsuri există – dacă există aşa ceva! – la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului astfel încât problema autorizaţiilor pentru şcolile şi grădiniţele din România să fie rezolvată odată pentru totdeauna. Aş fi curios să aflu de la domnul ministru Daniel Petru Funeriu când vor avea toate şcolile şi grădiniţele din ţară autorizaţie sanitară de funcţionare?! Ar fi un excelent prilej pentru domnia sa de a arăta că educaţia reprezintă pentru PDL o prioritate nu doar pe hârtie, dar şi în realitate.

 

Domnul ministru Funeriu şi-a văzut anul acesta visul îndeplinit: are o nouă lege a educaţiei, una reformatoare şi inovatoare. Elevii şi profesorii, în schimb, trebuie să mai aştepte ceva vreme până să li se îndeplinească şi lor visul: acela de a avea în şcoală grupuri sanitare corespunzătoare şi apă potabilă. Nu sunt lucruri mari, sunt chiar elementare pentru orice stat civilizat şi guvern responsabil care se preocupă de calitatea procesului educaţional. Din păcate, nu şi în România. Pentru copiii şi elevii din satul românesc, degeaba există Legea Educaţiei Naţionale, atâta timp cât şi anul acesta, Ministerul Educaţiei rămâne repetent la capitolul asigurarea unor condiţii civilizate pentru toţi elevii. Poate avea Guvernul cele mai bune intenţii, iar ministrul să dea cele mai bune legi. Atâta timp cât nu reuşesc să rezolve această problemă simplă – toate grădiniţele şi şcolile din România să funcţioneze în condiţii sanitare corespunzătoare – orice demers este unul lipsit de credibilitate. Constat că, în ciuda reformelor măreţe iniţiate de domnul ministru Funeriu, la capitolul autorizaţie sanitară de funcţionare, şcolile din România au rămas tot repetente. La fel şi Ministerul Educaţiei condus de domnul Funeriu!

Continua actiunea de impartire a premiilor

La sfarsitul saptamanii trecute am continuat actiunea de impartire a premiilor din cadrul campaniei de informare initiata in aceasta vara. De aceasta data am fost in Oradea, Salonta si Ghiorac (comuna Ciumeghiu). A fost un prilej excelent de a ma intalni cu oameni din mai multe localitati si de a discuta direct cu ei despre problemele care ii preocupa si nemultumirile pe care le au fata de guvernanti, fata de administratia locala si alte autoritati. In functie de agenda politica si parlamentara, voi incerca sa am astfel de actiuni in fiecare week end din lunile care urmeaza.

 

Videoconferinţa Departamentului de Educaţiei al PSD

Astăzi de la ora 16 va avea loc prima videoconferinţă a Departamentului de Educaţiei al PSD din această toamnă. 

Pe agenda noastră de lucru se vor găsi subiecte de actualitate precum: 1) modul în care şcolile au fost "pregătite" pentru debutul noului an şcolar; 2) situaţia înscrierilor în Asociaţia profesorilor social-democraţi; 3) numirile problematice şi abuzurile Inspectoratelor Şcolare în ceea ce priveşte directorii de şcoli, conform prevederilor LEN; 4) iniţierea unei dezbateri, pentru moment în PSD şi USL, privind locul şi rolul examenului de Bacalaureat în sistemul românesc de învăţământ.

Populism ieftin, căldură scumpă

În prima mea declaraţie politică din această sesiune parlamentară abordez o problemă gravă care afectează milioane de români şi care este tratată la modul cel mai populist posibil de către Cabinetul Boc. Mă refer la Ordonanţa de Urgenţă adoptată pe 31 august, prin care Guvernul PDL modifică acordarea ajutorului pentru căldură şi elimină subvenţia la gigacalorie pentru populaţie.

 

Acest act normativ prevede o creştere a ajutoarelor de încălzire acordate persoanelor considerate “vulnerabile” de Executiv şi extinde numărul beneficiarilor de la 200.000 la 330.000 de gospodării. Aceasta ar fi vestea bună. Numai că, în cazul Cabinetului Boc, o veste bună nu vine niciodată singură. Ea este însoţită mereu şi de una rea.

 

Vestea rea pentru români este că PDL va elimina subvenţia de la bugetul naţional pentru gigacalorie. Ce înseamnă asta? Că peste 70% din populaţia urbană a României nu va mai primi niciun sprijin de stat! Conform calculelor PSD, peste 1,2 milioane de familii din zona urbană se vor trezi cu o problemă insurmontabilă: creşterea cu 30-40 chiar şi 50% a facturii la încălzire!

 

Principiul aplicat de PDL şi Emil Boc este cât se poate de simplu: cu o mână au luat mult de la mulţi, iar cu cealaltă au dat puţin la puţini! Iei de la 1,2 milioane şi dai la 130.000, argumentând că „într-un stat democratic nu se pot acorda ajutoare sociale la toată populaţia” şi că trebuie sprijinite „doar păturile care au nevoie de ajutorul statului. Doar în comunism toată lumea era ajutată la fel de către stat", cum încerca să ne explice deunăzi domnul ministrul Sebastian Lăzăroiu.

 

Avem în faţa noastră o nouă mostră de demagogie grosolană marca PDL. Ce face domnul ministru Lăzăroiu şi alţi lideri portocalii nu este altceva decât să învrăjbească oamenii. Ei continuă politica PDL care a stăpânit România învrăjbindu-i în permanenţă pe români. Acum, se vine cu sloganul populist: bogaţii să nu fie ajutaţi, guvernul PDL are grijă doar de cei săraci… Pentru domnul Lăzăroiu şi PDL, „vulnerabili” sunt doar aceia care au un venit sub 786 lei. Toţi ceilalţi, inclusiv cei care au cu un leu peste acest prag, sunt deja trecuţi la categoria „bogaţi”, iar faţă de aceştia statul nu mai are nicio obligaţie; aceştia nu mai trebuie sprijiniţi deloc. Aşa înţelege guvernarea de dreapta să aplice principiile solidarităţii şi echităţii sociale.

 

Mai mult decât atât, guvernanţii PDL, în mod intenţionat, fac confuzie între subvenţie şi ajutor social. Vreau să le atrag însă atenţia: ajutorul social pentru încălzire nu este egal cu subvenţia generală. Subvenţia este o sumă care se acordă la preţul agentului termic, prin urmare ea se regăseşte în orice agent termic livrat, în vreme ce ajutorul de încălzire este o sumă de bani cu care Guvernul sprijină doar persoanele sau familiile aflate într-o situaţie economică specială. Că a existat până acum o subvenţie generală pentru toată populaţia ţării, nu înseamnă că toţi cetăţenii României au primit ajutor social. Subvenţia a fost şi este necesară pentru a proteja nivelul de trai al românilor. Subvenţia nu este ajutor social, ci derivă din esenţa statului social: toţi cetăţenii României care plătesc taxe şi impozite au dreptul să beneficieze de căldură la un preţ cât mai mic, iar Guvernul României este obligat să trateze egal toţi cetăţenii! Desigur, în viziunea PDL statul social nu este sustenabil, aşa că nici subvenţia la gigacalorie nu mai poate fi păstrată.

 

Nu pot să nu remarc strategia perversă utilizată în discursul populist al celor de PDL: purtătorii de vorbe portocalii vin mereu cu exemple extreme, total irelevante însă. "Un şomer este sprijinit de stat în exact aceeaşi măsură în care este sprijinit de stat şi Dan Voiculescu, ceea ce reprezintă injustiţie socială", susţine Sever Voinescu, purtătorul de vorbe al PDL. El uită însă că Dan Voiculescu este unul singur în toată ţară, iar ca el sunt puţini la număr, pe când muncitori, medici, profesori, funcţionari prost plătiţi şi care îşi plătesc cu greu facturile la întreţinere – şi care vor fi direct loviţi de noua măsură – sunt milioane. Prin eliminarea subvenţiei aceştia vor fi cei direct afectaţi; nu doar cei foarte bogaţi. Tot clasa mijlocie şi cei cu venituri medii vor avea cel mai mult de suferit. Tot familiile tinere vor avea dificultăţi şi vor trăi mai prost pentru că, în loc să-şi achiziţioneze un frigider nou, ei vor fi obligaţi să dea bani mai mulţi la plata facturii la întreţinere; asta pentru ca la iarnă să nu-şi transforme întregul apartament într-un mare frigider.

 

Nu în ultimul rând trebuie să remarc ipocrizia şi mârşăvia care se ascund în spatele acestei măsuri guvernamentale împachetată drept reformatoare de camarila portocalie. Emil Boc şi PDL nici măcar nu-şi asumă o măsură nepopulară până la capăt. Ei nu au curajul să anunţe că au eliminat subvenţia la gigacalorie şi atunci, în numele descentralizării (halal descentralizare!), aruncă vina pe umerii administraţiilor locale. Guvernul de la Bucureşti ne spune că primăriile din ţară au toată libertatea să dea în continuare subvenţia, doar că trebuie s-o facă din fonduri proprii. Evident că autorităţile locale nu îşi vor mai permite s-o dea, dacă banii de la Guvern vor fi tăiaţi. Iar Emil Boc ştie acest lucru. Aici e mârşăvia: actualul Guvern încearcă să transfere responsabilitatea pentru suferinţa care va fi cauzată românilor către primării. De vină pentru majorările de preţuri, nu va mai fi Boc, ci primarul localităţii!

 

Din păcate, românii sunt serviţi acum de PDL cu un discurs populist ieftin. La iarnă însă, ne vom trezi "serviţi" cu facturi mai mari la întreţinere şi căldură mai scumpă.

Bacalaureat 2011: Nu ştiu dacă nu a fost ceva premeditat

Actuala putere sacrifică cu cinism viitorul ţării, doar pentru a arăta că Educaţia nu merită să fie finanţată mai mult. Nici elevii şi nici societatea românească nu au de câştigat de pe urma acestui examen de Bacalaureat. Există totuşi un câştigător şi acela este PDL. Guvernarea va putea acum să spună că „şcoala românească produce tâmpiţi” şi că nu merită finanţată mai mult. Nu ştiu dacă nu a fost ceva premeditat cu acest examen de Bacalaureat, mai ales că ministrul Funeriu nu a pregătit o alternativă pentru cei care nu au promovat. Mă refer la şcolile de arte şi meserii.

 

Rezultatele examenului de Bacalaureat din acest an exprimă incompetenţa, cinismul şi lipsa de profesionalism a actualei puteri. Vina nu aparţine doar elevilor. Ea trebuie căutată şi la cei care guvernează în acest moment România şi care, zi de zi, arată tinerei generaţii că poate avea „succesuri” şi dacă nu învaţă şi nu frecventează şcoala. Exemplul pe care PDL îl dă tinerilor elevi şi studenţi este profund negativ. Promovarea în structurile statului a unor oameni pe criterii exclusiv politice transmite noii generaţii faptul că nu şcoala este cea care contează pentru a avea un viitor. Orice scară de valori este dată peste cap atunci când tinerii văd că nu cunoştinţele şi competenţete dobândite în şcoală sunt cele care contează în viaţă. Când în locul unui expert, al unui profesionist, PDL promovează o beizadea sau un client politic care cotizează la partid, ce să mai creadă elevii? Aşa s-a ajuns în situaţia actuală, în care tinerii nu mai văd în şcoală o cheie a reuşitei lor în viaţă.

(Sursa: REALITATEA.NET)

Vizită dl. Adrian Năstase în Bihor (imagini)

În perioada 2-5 septembrie, domnul Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD a vizitat judeţul Bihor. 

 

(Prezentarea Programului de Guvernare al USL pentru agricultură – Sala Mare a Primăriei Oradea)
 

 
(Conferinţă de presă la sediul PSD Bihor) 
 

 
(La Târgul Fermierilor Bihoreni – Era Shopping Parc) 
  

 
(Diosig – Staţia de tratare a seminţelor)
  

 
(Săcueni – şedinţa organizaţiei locale & Ziua oraşului)