Libertatea de a fi supravegheat – trăim vremuri orwelliene

Astăzi, aş vrea să vă împărtăşesc câteva gânduri vizavi de direcţia în care ne îndreptăm noi ca societate contemporană, precum şi despre relaţia dintre cetăţean şi autorităţile statului român. Uitându-mă cu atenţie la ceea ce se întâmplă în jur, în ultima vreme, observ un lucru: pe zi ce trece, ochiul vigilent al statului condus de preşedintele-jucător Traian Băsescu este tot mai prezent în viaţa noastră a tuturor. 
Din păcate, am o senzaţie neplăcută de deja vu… Pe ideea „dormiţi liniştiţi, DNA lucrează pentru dumneavoastră” sau şi mai rău "vă monitorizăm pentru binele vostru, ca să vă protejăm", societatea românească a mai făcut un pas spre „noul” tip de societate, imaginat şi dorit de Traian Băsescu şi PDL; o societate „nouă” care însă împrumută multe dintre caracteristicile unei orânduiri pe care o credeam demult apusă şi de care am crezut că am scăpat definitiv.
Riscul unui derapaj autocratic este din ce în ce mai pronunţat. Ajunge doar să vedem cum instituţiile statului de drept acţionează la comandă politică, cum Poliţia, SRI sau Procuratura sunt folosite atunci şi acolo unde interesul Puterii o cere. Instituţiile statului au ajuns simple instrumente în mâna mai marilor zilei ce se cred atotputernici, devenind astfel armele cu care PDL şi Traian Băsescu vor să ducă bătălia politică. Ei încearcă cu orice preţ, chiar şi călcând în picioare instituţii fundamentale ale statului român, să-şi creeze un avantaj electoral, în condiţiile în care, căderea PDL în preferinţele românilor este ireversibilă! 
Cred că ar trebui să tratăm cu foarte mare responsabilitate această problemă, în primul rând, pentru a da dovadă că am învăţat ceva din ceea ce ni s-a mai întâmplat de-a lungul istoriei. Folosind discursul populist practicat cu atâta „succesuri” de PDL, am putea foarte uşor să propunem să instalăm sisteme de filaj şi de urmărire nu numai în birouri sau în instituţiile publice, ci ele să fie instalate în număr cât mai mare şi pe străzi, dar şi acasă la oameni. Asta ca să se simtă pe deplin în siguranţă! Cel mai bine ar fi să fim cu toţii monitorizaţi şi dacă se poate, 24 din 24 de ore, ca să evităm producerea oricărei infracţiuni, iar Puterea politică, tot mai opacă şi mai plină de sine să-şi poată vedea de „afaceri” în mod nestingherit, fără a mai fi tulburată de vreo părere critică. 
Cei care îmbrăţişează şi susţin asemenea practici, nu trebuie să uite un lucru: viaţa fiecăruia dintre noi poate fi, la un moment dat, afectată. Şi în mod iremediabil. Nu trebuie să fim naivi: odată ce am apucat-o pe această cale, nu mai există cale de întoarcere. Să nu ne mirăm apoi că, peste un timp, vom ajunge acolo încât nimeni nu va mai scăpa de ochiul vigilent al autorităţilor, care vor putea monitoriza pe orice, oricând şi oricum. Mă întreb însă, în ce fel de societate vom ajunge să trăim noi, copiii şi nepoţii noştri, când jumătate din populaţie se va uita la monitoare şi va supraveghea cealaltă jumătate a populaţiei? Liberă şi democratică? Nicidecum! Mai degrabă aş zice că ne îndreptăm spre un model de stat poliţienesc, în care, e drept, nu ne vom mai teme de infractori, dar, mai rău, o vom face de autorităţile menite a ne „proteja”. O societate pe care eu aş denumi-o orwelliană, mergând pe ideea lui George Orwell din romanul său „1984”, în care Statul şi Fratele Cel Mare controlează prin toate mijloacele viaţa cetăţenilor. 
Cât priveşte corupţia cu care se luptă atât de dârz regimul Băsescu, nimeni nu cred că îşi mai face iluzii. Nivelul şi percepţia corupţiei vor scădea doar în statisticile oficiale, pe când în realitate vom ajunge şi mai rău decât suntem acum. În momentul în care dependenţa cetăţeanului faţă de stat creşte şi va fi expus în permanenţă bunului plac şi arbitrariului autorităţii, nu cred că cineva îşi poate imagina că ne va fi bine. 
Răul în ţara noastră a şi ajuns deja la un nivel la care îl considerăm o fatalitate. Am ajuns la o limită de la care tot ce fac Băsescu şi PDL nu ne mai stârneşte decât resemnare şi blazare. Am mai spus-o, dar mă văd nevoit să o repet: după 20 de ani de democraţie, PDL a reuşit să aducă România înapoi în epoca feudală. Guvernanţii se cred infailibili şi au renunţat să mai guverneze această ţară. Ei preferă s-o stăpânească! Nicio critică nu le mai ajunge la ureche, ba din contră, abuzează de instituţiile statului pe care le folosesc pentru a reprima orice opoziţie. 
Tot ceea ce vedem astăzi pe scena publică nu este altceva decât un episod din serialul ieftin regizat de PDL şi Traian Băsescu. Corupţii vor fi în continuare vânaţi doar la televizor, iar poporul român va fi îndopat cu teme false pregătite în laboratoarele unui regim pervertit de la valorile democratice şi care recurge fără scrupule la orice metodă pentru a-i intimida, şantaja sau constrânge pe toţi cei care gândesc diferit şi se manifestă împotriva liniei oficiale dictate de la Palatul Cotroceni sau Victoria. Toată această desfăşurare de forţe nu are altă menire decât să întimideze, să îngrădească gândirea şi acţiunea liberă, să inducă în societate o stare de nesiguranţă, să altereze profund relaţiile sociale, precum şi cele dintre instituţiile statului şi cetăţean, iar în ultimă instanţă să compromită orice idee de denocraţie şi justiţie socială. În România, acestea – DEMOCRAŢIA şi JUSTIŢIA – trebuie să aştepte vremuri mai bune, mai puţin orwelliene şi mai puţin băsiste şi pedeliste. 
 
(declaraţie politică din Senatul României – 25 mai 2011) 

Institutul pentru Politici Publice prezintă date eronate privind activitatea senatorială

Săptămâna aceasta, Institutul pentru Politici Publice (IPP) a dat publicităţii un nou raport de monitorizare a activităţii parlamentare intitulat "Bilanţul activităţii parlamentare după 2 ani de mandat". La fel ca precedentele, şi acest raport conţine informaţii inexacte privind activitatea parlamentară pe care am desfăşurat-o în ultima perioadă.
Personal am sesizat conducerea IPP privind lipsa de acurateţe a datelor prezentate, însă aceasta a refuzat să ţină cont de observaţiile mele, publicând pe mai departe informaţii incorecte şi neverificate care pun sub semnul îndoielii seriozitatea întregului demers de monitorizare. 
Din nefericire aceste informaţii eronate au fost preluate, fără a fi verificate, şi de către o parte a mass media din judeţul Bihor. Situaţia reală, conform statisticilor oficiale preluate de pe website-ul oficial al Senatului la data de 27 decembrie 2010, este prezentată în tabelul următor:
Iniţiative legislative: 12
Declaraţii politice: 15
Întrebări & Interpelări: 30
Luări de cuvânt în plen: 39
Moţiuni: 7
(sursa: www.senat.ro)
Pe de altă parte, pentru evaluarea corectă a activităţii parlamentare trebuie să se ţină cont şi de alte criterii care nu se regăsesc în statisticile prezentate de IPP. Printre acestea aş enumera: activitatea desfăşurată în Comisiile permanente, audienţele organizate în teritoriu, precum şi întâlnirile săptămânale cu cetăţenii. 
De asemenea, pentru a vă forma o imagine corectă despre dinamica activităţii senatorilor aleşi în circumscripţia Bihor, în tabelul de mai jos găsiţi situaţia comparativă de la data de 26 mai 2011. 
Ioan MANG
       
Iniţiative legislative –  21   
Declaraţii –  28
Întrebări – 28
Interpelări – 21
Interpelări adresate Primului Ministru – 4      
Luări de cuvânt în plen – 68          
Moţiuni – 10
Petru FILIP
 
Iniţiative legislative –  18   
Declaraţii – 6
Întrebări – 2
Interpelări – 1
Interpelări adresate Primului Ministru – 1   
Luări de cuvânt în plen – 238        
Moţiuni – 0 
Cornel POPA    
 
Iniţiative legislative –  43  
Declaraţii –  62
Întrebări –  12
Interpelări –  18
Interpelări adresate Primului Ministru – 11     
Luări de cuvânt în plen – 75
Moţiuni –   11
CSEKE Attila     
 
Iniţiative legislative – 24
Declaraţii – 17
Întrebări – 31
Interpelări – 9
Interpelări adresate Primului Ministru – 3 
Luări de cuvânt în plen –  161     
Moţiuni – 4
(sursa: www.senat.ro)
Pentru corecta informare a cetăţenilor judeţului Bihor, adresez rugămintea tuturor celor care utilizează statisticile IPP să verifice aceste informaţii, fie utilizând website-ul oficial al Senatului (www.senat.ro), fie contactând Cabinetul meu senatorial, care vă va pune la dispoziţie toate datele solicitate. De altfel, vă reamintesc faptul că, periodic, prin intermediul Cabinetului am dat şi voi da şi în continuare publicităţii un Raport de activitate parlamentară, singura sursă oficială privind activitatea mea de senator. 

Campionatul de fotbal al PSD Districtul Ceica

Duminică, 29 mai 2011, voi participa la Campionatul de fotbal al PSD – Districtul Ceica. Evenimentul va avea loc în localitatea Rogoz din comuna Sâmbăta, fiind organizat de către domnul primar Mircea Carţiş şi doamna viceprimar Mariana Laza. Între orale 10 – 15 se vor confrunta opt echipe ale organizaţiilor locale ale PSD din Drăgeşti, Ceica, Sâmbăta, Răbăgani, Holod, Pocola, Uileacu de Beiuş şi Ştei.
Atât eu, cât şi organizatorii vă aşteptăm pe toţi să ne fiţi alături la acest eveniment sportiv!
 
 UPDATE – Galerie Foto 
 

 
 

 
 

La Bratca de Sfinţii Constantin şi Elena

Astăzi (21 mai) am vizitat mai multe localităţi din zona Aleşd –  Bratca. Am fost în piaţa din Bratca şi am vorbit cu oamenii din localitate. Fiind zi de sărbătoare – Sfinţii Constantin şi Elena – am ajuns şi la casele sărbătoriţilor adresându-le personal urările de bine şi sănătate. La sfârşitul săptămânii viitoare voi continua seria vizitelor în localităţile din judeţ. 

 

 
 

 
 

 
 

Despre dezastrul în agricultură: gura păcătosului adevăr grăieşte

Într-o declaraţie publică, săptămâna trecută, domnul ministru al agriculturii, Valeriu Tabără afirma: "Nu suntem în criză alimentară, însă suntem într-o criză a puterii de cumpărare". Problema agriculturii româneşti nu este, aşadar, lipsa produselor din magazine, ci faptul că marea majoritate a românilor, pur şi simplu nu şi le mai poate permite! 
Faptul că românii au acces la o gamă largă de produse, dar nu le mai pot cumpăra este dovada cât se poate de evidentă a incompetenţei guvernării PDL! Ce poate fi mai grav de atât? Să ai rafturile magazinelor pline de produse, dar cetăţenii nu pot achiziţiona tot ceea ce îşi doresc pentru că au veniturile diminuate din cauza  incompetenţei guvernului.
Preţurile la produsele alimentare din România au explodat în ultimii ani, ajungând, astăzi, la un nivel insuportabil, iar Guvernul nu face altceva decât să ridice din umeri. Puterea de cumpărare a consumatorilor români rămâne cea mai scăzută în rândul statelor Uniunii Europene, iar Cabinetul Boc nu dă niciun semn că s-ar preocupa de această problemă. Cu un indice de doar 22 de puncte, România se află cu mult sub media celor 100 de puncte stabilite de Comisia Europeană, iar la această stare de fapt, din păcate, o „contribuţie” majoră au avut şi politicile guvernamentale portocalii sau mai bine zis, absenţa acestora. În ultimele luni, domnul prim-ministru Boc a fost mai preocupat să fie reales preşedinte al PDL, decât să iniţieze politici guvernamentale de relansare economică şi de creştere a puterii de cumpărare.
Agricultura românească este la pământ şi la propriu şi la figurat. În loc să găsească soluţii pentru a sprijini producţia şi producătorii autohtoni, ministrul de resort încearcă să arunce responsabilitatea în ograda altora. În ciuda faptului că se găsesc alimente suficiente pe piaţă, în ultima vreme au fost înregistrate majorări puternice de preţuri. Conform statisticilor oficiale, în luna martie, mărfurile alimentare s-au scumpit cu 1,17% faţă de februarie şi cu 4,12% comparativ cu decembrie 2010. De la începutul anului, scumpiri de peste 19% au fost înregistrate la legume şi conserve de legume, în special pentru cartofi unde creşterea a fost de 24,7%, în timp ce la fructe proaspete de 12,56%, iar la zahăr de 11,98%. Despre cât de gravă e problema, ne putem da seama dintr-o declaraţie a guvernatorului Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu, care spunea recent că România are a doua cea mai mare creştere de preţuri la alimente din regiune, iar viitorul nu sună deloc bine, pentru că scumpirile nu se vor opri aici.
Creşterile mari sunt explicabile, pe de o parte, prin faptul că au crescut considerabil preţurile pe pieţele internaţionale, iar România, sub conducerea PDL a ajuns, din nefericire, o mare „putere” importatoare de produse agricole şi alimentare. Chiar şi aşa, în timp ce în Uniunea Europeană avem de a face cu o supraproducţie agricolă, în România alimentele au preţuri dintre cele mai piperate şi printre cele mai mari din întreaga Uniune. Iată încă un paradox, dacă nu v-aţi săturat încă, al guvernării aşa-zişilor profesionişti din PDL. Rafturile supermarketurilor sunt într-adevăr pline de marfă, astfel că e greu să vorbim despre vreo criză alimentară, însă pe acele rafturi la fel de greu poţi găsi legume şi fructe din producţia autohtonă; magazinele sunt ticsite doar cu produse din import: din Turcia, Grecia, Italia sau Spania. 
Pe de altă parte, ca mai în toate domeniile economiei şi în agricultură, evaziunea fiscală sub guvernarea Boc-Băsescu a atins cote endemice. Doar pe piaţa cartofilor, a fructelor şi a legumelor proaspete evaziunea fiscală este de 80-90%. Ori această piaţă nefiscalizată împinge şi ea preţurile în sus, inclusiv în ceea ce priveşte preţul cerealelor. Un alt factor care creşte în mod artificial preţul produselor în piaţă şi asupra căruia domnul ministru al agriculturii ar trebui să se aplece cu mai multă atenţie şi interes sunt samsarii şi intermediarii. Aceştia au ajuns, în ultima vreme, să deţină un cvasi-monopol în mai toate pieţele din ţară, acolo unde ţăranul cinstit nu mai are acces să-şi vândă marfa.
Când spune că avem de-a face cu o criză a puterii de cumpărare, ministrul Tabără are doar parţial dreptate. Pentru că nu este vorba doar despre o criză a puterii de cumpărare; avem de a face cu ceva mult mai grav: avem de a face cu o criză a întregului PDL şi a sistemului clientelar patronat de un Cabinet portocaliu incompetent, care, în fiecare zi, mai îngroapă puţin agricultura şi economia naţională. Vă întreb pe dumneavoastră: ce exemple de politici de sprijin real pentru fermierii şi producătorii autohtoni aţi auzit să se fi luat de când ne conduce camarila portocalie cocoţată în fotoliile de la Palatul Victoria? 
Dacă ar fi să ne luăm după gura păcătoasă a ministrului de resort, agricultura românească este într-o situaţie dezastruoasă, dar asta nu din cauza incompetenţei guvernamentale. Şi ca să nu fiu acuzat că sunt tendenţios când spun că avem de a face cu nişte incompetenţi şi incapabili, aş dori să vă citez dintr-un Raport al Curţii de Conturi dat publicităţii pe data de 17 mai 2011, raport ce vizează situaţia financiară a Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF), instituţie aflată în surbordinea Ministerului Agriculturii. 
Ministerul Agriculturii nu recunoaşte şi nu realizează, nici în prezent, că a fost entitatea care a avut responsabilitatea maximă, de care nu s-a achitat, în a (…) reorganiza şi privatiza SNIF, dovedind, în continuare, o lipsă totală a capacităţii de autoevaluare a propriilor acţiuni şi de asumare a propriilor erori privind modul în care şi-a îndeplinit obiectivele pentru care a fost înfiinţat, a funcţionat şi a fost finanţat din fonduri publice", se arată în documentul respectiv. Iată, aşadar, acesta este ministerul şi instituţia chemată să gestioneze problemele din agricultură! Şi ne mai mirăm că am ajuns unde am ajuns…
Dar desigur, domnii Boc şi Tabără nu au nicio vină în toate acestea. Avem un Minister al Agriculturii ineficient şi lipsit de viziune, dar domnul ministru este nevinovat. De vină sunt contribuabilii care mai plătesc dările către stat pentru a finanţa o astfel de instituţie. Avem o criză a puterii de cumpărare, dar PDL nu are nicio responsabilitate. De vină este poporul că nu are bani să cumpere! Şi, în tot acest lanţ al vinovăţiilor, cred eu, poporul român mai are o vină: îi mai suportă pe domnii Boc şi Tabără de la PDL în fruntea Guvernului…
 
Declaraţie politică din şedinţa Senatului din data de 18.05.2011 

Reducerea TVA – o măsură bună pentru români, dar nu şi pentru Guvernul Boc

Astăzi vreau să mă refer la încăpăţânarea cu care Guvernul reprezentat de Emil Boc refuză să pună în aplicare o măsură bună, aplicată la nivelul tuturor ţărilor din Uniunea Europeană (UE) şi care ar putea avea un impact benefic asupra nivelului de trai al românilor. Mă refer la încăpăţânarea de a reduce Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) pentru alimentele de bază. 
România este, la ora actuală, singura ţară din UE care nu aplică un regim fiscal diferenţiat pentru alimentele de bază. În Luxemburg şi Polonia, de exemplu, TVA-ul la alimente este de 3%, în Italia şi Spania de 4%, în timp ce în Cehia şi Lituania, această taxă este de 5%. Alte ţări membre, precum Cipru, Irlanda, Malta sau Marea Britanie aplică o taxă de 0 (!) la sută pentru unele alimente şi băuturi nealcoolice. Toate aceste state au înţeles că alimente de bază precum pâinea, laptele, carnea, uleiul şi zahărul trebuie să fie accesibile tuturor cetăţenilor la un preţ cât mai scăzut. Toţi guvernanţii au înţeles acest lucru, mai puţin guvernanţii portocalii ai PDL! 
Mă întreb cum de la alţii se poate şi funcţionează bine, iar la noi exist[ o aşa mare reticienţă din partea Guvernului. Fie este prostie, fie este rea voinţă din partea Cabinetului Boc. Altă explicaţie nu găsesc, din moment ce toate argumentele sunt în favoarea introducerii acestei măsuri fiscale care aduce beneficii atât pentru cetăţeni, cât şi pentru producării autohtoni şi comercianţi. 
Inflaţia este unul dintre cei mai buni indicatori ai calităţii politicilor guvernamentale. În România, inflaţia aproape că s-a dublat în ultimul an de guvernare Boc. Din datele Institutului Naţional de Statistică rezultă că la sfârşitul anului 2010, rata inflaţiei era de 7,96%, în timp ce în 2009 era de doar 4,74%. Iată cât de performant a lucrat actualul Cabinet Boc! Înrăutăţirea situaţiei economice din ţară are loc din cauza strategiei greşite adoptate de PDL: a luat doar măsuri de austeritate, care au restrâns activitatea economică, fără a lua şi măsuri proactive de stimulare economică. Politica de austeritate a adus ceva economii la bugetul de stat, dar cu ce preţ? Prin sărăcirea şi înfometarea populaţiei. 
Una dintre argumentele majore ale Cabinetului Boc pentru care se împotriveşte cu atâta înverşunare propunerii noastre de a reduce TVA-ul este aşa-zisul pericol al creşterii deficitului bugetar. Premierul Boc spune că măsura nu ar avea acoperire bugetară. Potrivit estimărilor făcute de către oficialii guvernamentali, încasările bugetare s-ar reduce cu 1.953 milioane de lei. Dincolo de această „pierdere”, ceea ce guvernanţii nu realizează sau refuză conștient să o facă, este faptul că odată cu reducerea TVA se va realiza o evidentă compensare prin creșterea consumului. Într-o țară în care mii de oameni au ajuns să stea la cozi interminabile pentru a cerși o pâine, în timp ce alte mii se bat pentru un litru de ulei, guvernanţii nu vor să le dea posibilitatea să își permită acea pâine și acel litru de ulei. Se cunoaște faptul că România este țara cu cea mai mică putere de cumpărare din Uniunea Europeană, la fel cum, toată lumea știe – lucru evidențiat și de către specialiștii Fondului Monetar Internațional – că România are cel mai slab și ineficient sistem de colectare a taxelor la bugetul de stat Aşadar, populația este sărăcită în mod sistematic de incompetenţa unui Guvern incapabil să strângă mai mulţi bani la bugetul de stat. 
Un alt argument pe care Guvernul îl utilizează frecvent este că reducerea TVA-ului la 5% nu ar atinge efectul scontat, adică reducerea prețului produsului pentru consumatorul final. Asta ar însemna că nivelul TVA-ului, practic, nu are niciun fel de efect asupra prețului final. Mergând pe logica guvernamentală, dacă am crește TVA-ul la 40%, prețul final al produsului nu ar trebui să fie afectat, aspect care este de-a dreptul hilar. După o logică elementară, desigur diferită de cea a Cabinetului Boc, dacă am crescut TVA-ul aproape peste noapte şi s-au mărit preţurile, dacă procedăm în sens invers şi scădem TVA-ul, automat vor scădea şi preţurile la produse şi, implicit, va creşte consumul. 
În raportul Băncii Naţionale prezentat în luna februarie 2011, printre motivele creşterii inflaţiei din România sunt menţionate persistenţa deficitului de cerere şi majorarea TVA cu efect direct asupra preţurilor. În România, statisticile arată că aproape trei sferturi din cheltuielile totale ale unei gospodării sunt alocate cheltuielilor de consum, iar peste 40% din acestea sunt cheltuieli cu mâncarea. Aşadar, prin reducerea TVA la alimente de bază vom acţiona exact acolo unde îl doare mai tare pe cetăţean. 
Iniţiativa legislativă a Opoziţiei de a introduce o cotă diferenţiată de TVA la nivelul unor alimente de bază ar putea constitui o soluţie viabilă pentru relansarea consumului, consum pe care Guvernul Boc se tot chinuie, dar nu reuşeşte nicicum s-o înfăptuiască. Îmbunătăţirea consumului ar creşte producţia şi vânzările şi ar conduce la scăderea inflaţiei şi, într-un final, la o mai mare prosperitate economică pentru cetăţenii acestei ţări. Inclusiv ar putea aduce încasări mai mari şi la bugetul de stat. Pentru aceasta însă administraţia condusă de domnul Boc ar trebui să mai facă ceva: să lupte eficient şi nu doar în discursuri cu evaziunea fiscală!  
Reducerea evaziunii fiscale, fie și într-un procent scăzut de doar 2-3% ar aduce o sumă uriașă la nivelul bugetului de stat şi cel puțin egală cu „pierderea” cauzată de reducerea TVA. Astfel, s-ar putea rezolva şi problema acoperirii bugetare. Guvernul nu trebuie să facă altceva decât să colecteze mai mult… Bineînțeles, pentru o asemenea realizare are nevoie și de oameni competenți, caracteristică ce lipsește cu desăvârșire actualei guvernări.  La fel cum, în ultimii ani, aceeași guvernanți au hotărât să reinventeze roata ajungând să distrugă financiar o țară care oricum se descurca greu, acum, încearcă să pară mai deștepți ca restul lumii, prin exprimarea unor motive puerile și fără substanță. Sunt convins că, în sinea lor, domniile lor realizează utilitatea unui TVA scăzut, însă nu vor dori implementarea măsurii, ca nu cumva să iasă la suprafață incompetența care îi caracterizează: incompetență în colectarea taxelor și impozitelor, incompetență în subjugarea evaziunii fiscale, incompetență în implementarea unor măsuri viabile de creștere a nivelului de trai, incompetenţă cu care aproape că ne-am obișnuit deja şi care a devenit aproape normalitate. 
Deşi au la îndemnă o măsură foarte bună, guvernanţii portocalii refuză să o pună în aplicare doar pentru că iniţiativa aparţine Opoziţiei. Acest Guvern are la indemână cel mai simplu instrument de creștere economică, dar refuză să-l utilizeze din două motive: pentru că nu are habar să-l folosească și pentru că, în nimicnicia lui, nu este în stare să eficientizeze un sistem deja funcțional în toate țările Uniunii Europene. Guvernanții portocalii din România sunt singurii din Europa care consideră că această măsură nu este una constructivă. E o măsură bună pentru toţi, mai puţin pentru Guvernul Boc. Așa cum ne-am obişnuit până acum, nu putem să ne așteptăm la rațiune și logică din partea Cabinetului reprezentat de Emil Boc. E mai ușor doar să tai şi nu faci nimic altceva, decât să faci ceva și să îți dovedești incompetența…   
(Declaraţie politică din plenul Senatului din 11.05.2011)

Dezvoltarea Bihorului şi candidatura la Consiliul Judeţean

Astăzi, vreau să vă împărtăşesc câteva din frământările pe care le am de ceva vreme. Eu am fost şi sunt mândru că trăiesc în judeţul Bihor. Ultimele date statistice arată însă că Bihorul este cotat cu cele mai mici salarii, că va ieşi printre ultimele judeţe din recesiune şi are cele mai proaste drumuri din ţară. Din păcate, impresia generală este că în ultimii ani, judeţul a stagnat din punct de vedere al dezvoltării şi este încă departe de stadiul la care ne-am dori cu toţii să ajungă. Chiar şi colegii liberali, cei care au condus în ultimii 3 ani Consiliul Judeţean Bihor sunt nemulţumiţi de ceea ce s-a întâmplat în Bihor, recunoscând public că a fost un "mandat nereuşit" şi nu au realizat ce au promis în 2008.
Sunt lucruri care mă nemulţumesc şi pe mine profund şi cred că niciun bihorean nu poate fi satisfăcut de cum stau lucrurile în judeţul nostru. Având în vedere această situaţie, fac un apel către toţi factorii de decizie din judeţ ca la începutul lunii iunie, deci cu un an înaintea următoarelor alegeri locale, să ne întâlnim în cadrul unei mese rotunde pe tema "Bihorul între dezvoltarea durabilă şi noua organizare administrativ-teritorială". Cred că este momentul să discutăm cu responsabilitate despre aceste subiecte şi să ne aplecăm asupra stadiului de dezvoltare al judeţului. Este important să ştim unde ne află şi unde vrem să ajungem, dar mai ales cum putem să ne atingem obiectivele. Ori pentru aceasta, cred că este nevoie de un consens politic, pe care sper să-l putem construi începând chiar cu această primă întâlnire.
 
Nu vă ascund nici faptul că în ultima perioadă mă preocupă din ce în ce mai serios gândul unei candidaturi la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor. Colegii mei din organizaţia PSD Bihor mă susţin, însă o eventuală candidatură nu ţine doar de dorinţa noastră. Este vorba, în primul rând, despre funcţionarea Uniunii Social-Liberale în Bihor, o construcţie politică menită să câştige alegerile locale şi parlamentare. Conform protocolului încheiat, candidatul USL va fi desemnat în urma sondajelor de opinie şi al "algoritmului" stabilit la nivel central de către conducerile celor două formaţiuni. Nimeni nu trebuie să uite un lucru: numai împreună vom putea câştiga, iar candidatul nostru trebuie să fie susţinut cu toată energia de către toţi membrii celor două partide. Nu va fi uşor, însă cred că avem cu toţii, atât social-democraţii, cât şi liberalii înţelepciunea de a lua decizia corectă şi, până la urmă, cea câştigătoare. 
 
Detalii despre acest subiect şi masa rotundă pe care doresc s-o organizez în luna iunie veţi putea citi în postările mele viitoare. 

Raport activitate parlamentară (februarie – aprilie 2011)

Raportul de activitate parlamentară (februarie – aprilie 2011) prezentat în conferinţa de presă din 8 mai 2011

 

20 întrebări şi interpelări adresate miniştrilor Cabinetului Boc (Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri):

- Întrebare nr. 1578/a din 7.2.2011: Derularea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli

- Întrebare nr. 1578/b din 7.2.2011: Continuarea investiţiei de la Colegiul Agricol din Valea lui Mihai

- Interpelare nr. 1578/c din 7.2.2011: Situaţia spitalelor comasate şi reprofilate din judeţul Bihor

- Întrebare nr. 1616/a din 14.2.2011: Programul ,,Cornul şi laptele”

- Interpelare nr. 1616/b din 14.2.2011: Situaţia pensionarilor care sunt şi angajaţi cu contract de muncă

- Interpelare  nr. 1616/c din 14.2.2011: Situaţia pensionarilor care sunt şi angajaţi cu contract de muncă

- Interpelare nr. 1643/b din 21.2.2011: Normele de aplicare a Legii 151/2010 (Legea Autismului)

- Interpelare nr. 1690/a din 28.2.2011: Situaţia titularizării doamnei profesor Ileana Gulea

- Interpelare nr. 1690/b din 28.2.2011: Neregulile de la Universitatea din Piteşti

- Interpelare nr. 1721/a din 7.3.2011: Situaţia subvenţiilor pentru transportul feroviar de persoane

- Interpelare nr. 1721/b din 7.3.2011: Numirea Conducerii CNCS

- Întrebare nr. 1737/a din 21.3.2011: Neplata salariilor profesorilor din judeţele Botoşani, Suceava, Arad şi Giurgiu

- Întrebare nr. 1802/a din 4.4.2011: Transferarea unui post de secretar de stat la Ministerul Educaţiei

 

7 întrebări şi interpelări au rămas fără răspuns, dintre care 6 au depăşit perioada legală de răspuns de 2 săptămâni;

- Întrebare nr. 1643/a din 21.2.2011: Situaţia standardelor de integritate în cadrul MECTS

- Interpelare nr. 1737/b din 21.3.2011: Situaţia SC CONPET SA 

- Interpelare nr. 1793/a din 28.3.2011: Campania de diseminare a metodologiilor în vederea aplicării prevederilor Legii Educaţiei Naţionale

- Interpelare nr. 1802/b din 4.4.2011: Măsurile necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat MAI pe anul 2011

- Întrebare nr. 1821/a din 11.4.2011: Recunoaşterea şi echivalarea diplomelor obţinute în străinătate

- Interpelare nr. 1856/a din 18.4.2011: Situaţia unităţii şcolare din comuna Lăzăreni, judeţul Bihor

- Interpelare nr. 1872/a din 26.4.2011: Situaţia contractului de proiectare şi execuţie reabilitare DN 79 Arad-Oradea

 

10 declaraţii politice

- Declaraţie politică nr. 1663/a din 7.2.2011: Sănătatea românească, în grea suferinţă

- Declaraţie politică nr. 1709/a din 14.2.2011: Ministrul educaţiei îşi bate joc şi de aplicarea Legii educaţiei

- Declaraţie politică nr. 1737/a din  21.2.2011: Generaţiile viitorului, generaţiile şpăgii? Pentru o educaţie morală a tinerilor

- Declaraţie politică nr. 1769/a din 28.2.2011: Ieşirea României din criză: acţiunile Guvernului Boc mint mai tare decât vorbele Guvernului Boc

- Declaraţie politică nr. 1777/a din 7.3.2011: Paradoxul depolitizării învăţământului sub mandatul ministrului Funeriu

- Declaraţie politică nr. 1828/a din 21.3.2011: Ministrul educaţiei sancţionează dascălii din România pentru curajul de a-şi cere drepturile legale

- Declaraţie politică nr. 1855/a din 28.3.2011: Preşedintele ANAF a făcut de râs administraţia publică românească

- Declaraţie politică nr. 1874/a din 6.4.2011: Boc şi Funeriu doboară noi recorduri de incompetenţă

- Declaraţie politică nr. 1902/a din 20.4.2011: Cabinetul Boc trebuie să redea Parlamentului prerogativele constituţionale confiscate

- Declaraţie politică nr. 1948/a din 27.4.2011: Despre onoare şi demisie în "vremea" lui Traian Băsescu

 

14 luări de cuvânt în plenul Senatului;

 

Am semnat şi susţinut Moţiunea de cenzură „Codul Boc – salarii mici, somaj mare, firme falimentate”, precum şi Moţiunea simplă "Agricultura falimentară, dar politizată";

 

Pe Ordinea de zi a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport s-au aflat în dezbatere următoarele iniţiative şi proiecte de lege:

- Proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică

- Proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr.74/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul educaţiei şi cercetării

- Proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului

- Propunere legislativă privind stimularea înfiinţării de creşe şi grădiniţe private

- Proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr.73/2010 pentru modificarea Legii învăţământului nr.84/1995

- Propunere legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei (adoptat de Camera Deputaţilor)

- Proiect de lege privind pregătirea practică a studenţilor (adoptat de Camera deputaţilor)

- Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic (adoptat de Camera Deputaţilor)

-  Propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.1/03.01.2008

-   Re-examinarea Legii pentru modificarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000 

-   Raportul suplimentar privind Legea educaţiei naţionale

-  Raportul asupra stării sistemului naţional de învăţământ – 2010 (amânat din cauza absenţei ministrului Daniel Petru Funeriu)

 

Am semnat şase (6) iniţiative legislative

- Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 – Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare

- Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea art.15 din Legea nr.208/1997, privind cantinele de ajutor social

- Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr.113/2010

- Propunere legislativă pentru modificarea art.11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004

- Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea art.9 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali

- Propunere legislativă de modificarea şi completarea Legii nr.202/1998, privind organizarea şi funcţionarea Monitorului Oficial al României, cu modificări şi completări, republicată

 

În această perioadă, am organizat audienţe la sediul cabinetului senatorial din Oradea şi am avut întâlniri cu cetăţenii din Beiuş, Drăgoteni, Sânnicolau Român, Vadu Crişului, Săcuieni şi Holod.

 

Detalii despre activitatea mea parlamentară se pot găsi pe website-ul Senatului (www.senat.ro) în secţiunea „Fişa Parlamentarului”. 

Cine (mai) poate face autostrăzi în România

Încep astăzi cu un anunţ: avem două noi autostrăzi în România! Din păcate pentru şoferi, avem două autostrăzi care NU se (mai) fac! Iar în eventualitatea în care se vor face totuşi, ele vor fi finalizate cu mare întârziere! 
Aşa cum am aflat cu toţii, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) anunţat recent că a transmis "o notificare de reziliere a contractului de proiectare şi execuţie a Autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti" către antreprenorii acestei lucrări, un consorţiu de firme româneşti. Anterior acestui anunţ, aceeaşi Companie Naţională a dat  publicităţii un alt document din care am putut afla că în cazul a 12 contracte, s-a solicitat constructorilor de drumuri care execută lucrări în România, penalităţi în valoare totală de 40.094.672,523 euro, aferente perioadei septembrie 2010 – martie 2011. 
În faţa acestei noi abordări şi politici a Ministerului Transporturilor un ochi îmi râde, iar altul plânge. E foarte bine că antreprenorii şi regii asfaltului care nu respectă termenii contractuali la care s-au angajat să fie penalizaţi financiar. E minunat că ministerul de resort vrea să impună noi reguli pentru constructorii de autostrăzi şi vrea să dea un semnal clar că nu mai acceptă ca statul român să fie păgubit. E foarte bine şi că doamna ministru îşi face imagine prin aceste măsuri radicale. 
E foarte rău însă că şantierele vor fi sistate şi se va pierde din nou timp preţios. Va fi rău şi pentru că toţi cei care circulă pe drumurile României vor consuma nervi mai mulţi circulând pe nişte drumuri sub orice critică. Şi mai e rău şi din alt punct de vedere: modernizarea sistemului de drumuri şi autostrăzi ne va costa şi mai mult decât până acum. Pentru că, în cazul anunţatelor rezilieri de contrate, se pune problema costului de oportunitate. Vor fi aceste drumuri naţionale şi autostrăzi mai ieftine urmând o nouă procedură de atribuire a contractului? Ne vor costa lucrările noului antrepenor mai puţin decât am fi plătit prin ducerea până la capăt a contractelor existente? 
Sunt doar câteva întrebări, zic eu legitime, pe care orice cetăţean al acestei ţări le poate adresa Ministerului Transporturilor, iar doamna ministru, după repriza meritată de aplauze pentru noua sa atitudine, ar trebui să ne răspundă la ele.  Sper totuşi ca aceste ameninţări şi rezilieri de contracte să nu fie doar praf în ochii electoratului şi un foarte bun pretext pentru a relua anumite licitaţii pe anumite tronsoane de drumuri. Sper să nu fie doar o nouă găselniţă a PDL de a mai stoarce nişte bani de la constructori şi de a mai aduna nişte fonduri la puşculiţa de partid în vederea pregării alegerilor de anul viitor. Şi mai sper la un lucru: ca eu să mă înşel, iar lucrurile să stea diferit.
De 20 de ani, România nu este în stare să scape de eticheta de codaşă a Europei în materie de drumuri şi autostrăzi. Nu ştiu cum se face că la noi, deşi avem pe hârtie cele mai bune proiecte şi planuri, atunci când vine vorba să le punem în aplicare mereu apar probleme care ne împiedică să transformăm aceste proiecte în realitate şi drumuri de calitate. 
Săptămâna aceasta, în mass media, a apărut o nouă informaţie legată de politica de drumuri şi autostrăzi a Cabinetului Boc care ar trebui să ne îngrijoreze: Ministerul Transporturilor şi CNADNR au iniţiat negocieri cu compania Bechtel pentru a decide un nou grafic al lucrărilor la Autostrada „Transilvania”, cu noi termene ce vor depăşi probabil luna decembrie 2012, data limită luată în calcul până în prezent pentru finalizarea acestui proiect. 
Mă întreb, la fel cum se întreabă mulţi alţii: cine mai e bun şi poate face o autostradă în România? Am înţeles că Bechtel nu e bun că a semnat contractul cu Guvernul PSD, Astaldi nu sunt buni, Colas nu poate, la fel cum nu sunt în stare nici constructorii din România. Întrebarea atunci este cine mai poate finaliza o autostradă în ţara asta?  
Una este să-i scoatem ţapi ispăşitori pe constructorii răi care umflă în mod nesimţit nota de plată şi altceva este să ne uităm puţin şi la "competenţa" şi "profesionalismul" autorităţilor statului român implicate în aceste contracte. Pentru că, la urma urmei, avem de a face cu nişte contracte comerciale în care fiecare parte are drepturi, dar şi obligaţii. Nimeni dintre actualii guvernanţi nu ne-a prezentat până acum o situaţie clară şi detalitată asupra acestor contracte şi a modalitatăţii în care semnatarii au respectat obligaţiile ce le-au revenit. Avem parte doar de declaraţii tăioase şi ameninţări la televizor şi în ziare; din păcate însă, autostrăzile şi drumurile nu se construiesc nici în studiourile Tv şi nici din paginile ziarelor. 
În cazul Autostrăzii Transilvania, Guvernul Boc vrea să renegocieze din nou cu Bechtel, de parcă întârzierile de până acum – cauzate tot de renegocierele anterioare ale aceluiaşi cabinet – nu ar fi fost de ajuns. Termenul de finalizare a autostrăzii a fost deja prelungit cu un an, iar acum, din lipsă de fonduri se solicită o nouă prelungire. Perspectiva pentru ardeleni de a circula în condiţii civilizate se amână, iată, aşadar, din nou! 
Parcă trăim un blestem cu drumurile şi autostrăzile în ţara asta. Dacă la mijlocul anilor ‘90, nu le-au vrut „luminaţii” noştri conducători şi miniştrii ai transporturilor, astăzi le-am vrea noi, dar nimeni nu mai este în stare să finalizeze o asemenea construcţie. Suntem foarte buni la tăiat de panglici, la manevrat buldozerul de ochii presei sau la inaugurări pompoase de tronsoane de autostradă care încep de nicărieri şi se termină tot acolo. Când însă adunăm kilometrii de autostradă constuiţi după 1989, tot pe ultimul loc în Europa ieşim. Iar politica în domeniu a actualui Cabinet Boc nu văd unde ne-ar putea duce. Cu singuranţă însă nu pe autostradă, ci doar eventual pe vreun drum înfundat…
Declaraţie politică din 04.05.2011