„Oul de Paşte” de la Drăgoteni

La Drăgoteni (comuna Remetea, Bihor) se păstrează o tradiţie frumoasă de Paşti: încondeiatul ouălor care are loc în Vinerea Mare. Astăzi, 22 aprilie 2011 a avut loc ediţia a XV-a a evenimentului, la care am fost şi eu invitat de către domnul primar al comunei, Ionel Rif. 

Participanţii la concurs au împistrit ouăle cu un instrument numit „bizarcă” sau „chişiţă”. Ei au folosit motive geomorfe, florale şi motive creştine. Pe lângă concursul de încondeiat ouă, au mai avut loc concursuri de bătut toaca, de recitat poezii, de interpretat cântece religioase şi de pictat de icoane pe sticlă. Mai jos puteţi găsi câteva instantanee de la eveniment.

 



Onoare a la PDL

Domnul Ioan Nelu Botiş şi-a anunţat ieri demisia din funcţia de ministru al muncii în urma scandalului legat de angajarea soţiei sale într-un proiect european finanţat prin ministerul pe care l-a condus până mai ieri domnul Botiş. Liderul PDL susţine că este vorba despre o demisie de onoare.

Despre ce fel de morală vorbeşte domnul ex-ministru? Despre morala celui prins asupra faptei? Mă întreb, cum de l-a lăsat moralitatea pe care o invocă acum să se afle în situaţia asta de incompatibilitate.  

Cred că mult mai onorant era dacă domnul Botiş evita din start să se implice într-o asemenea "afacere". Eventual să nu fi acceptat numirea în funcţia de ministru, dacă tot ştia că poate avea probleme. Atunci, da, puteam spune că ar fi fost onest şi de bună credinţă, aşa însă… dupa ce ai fost prins cu şmecheria să vii şi să vorbeşti despre onoare mi se pare un gest cel puţin sfidător.

Dacă domnul Botiş tot face parte dintr-un partid plin de oameni cu morală, ca să nu zic moralişti, această moralitate ar fi trebuit să-l determine să-şi dea demisia din prima zi, nu abia în urma calculelor politice făcute cu Traian Băsescu, Emil Boc, Ioan Oltean sau alţi susţinători.

Aşadar, din punctul meu de vedere, cauza acestei demisii nu are nicio legătură cu morala, ci e doar cu un calcul politicianist al PDL…

 

PS. Pasivitatea premierului Boc care l-a ţinut în braţe până în ultima clipă pe ministrul prins cu banii europeni în sac arată cât se poate de clar, dacă mai era nevoie, că, de fapt, nu avem un prim ministru adevărat, ci doar un delegat de la Palatul Cotroceni. Fostul ministru Botiş a trebuit să aştepte „binecuvântarea” lui Traian Băsescu ca să-şi poată anunţa aşa-zisa demisie de onoare. Aşadar, în România lui Traian Băsescu nici măcar o demisie (de onoare) de ministru nu se poate da fără permisiunea liderului suprem de la Cotroceni! 

Cabinetul Boc trebuie să redea Parlamentului prerogativele constituţionale confiscate

Astăzi aş dori să mă refer la grava imixtiune a Guvernului Boc în activitatea Parlamentului şi să iau poziţie împotriva acestei noi tentative a actualei Puteri de a călca în picioare orice regulă democratică şi de bun simţ. Mă refer la decizia de a demara procedurile de angajare a răspunderii Guvernului pe două noi legi care afectează o mai mare parte a societăţii: legea privind dialogul social şi legea privind plafonarea salariilor profesorilor.
În primul şi primul rând, doresc să evidenţiez paradoxul specific acestui Guvern, reprezentat de domnul Emil Boc. Cabinetul său intenţionează să treacă Legea dialogului social fără nicio dezbatere parlamentară şi fără niciun dialog cu partenerii sociali. Cum ar veni, legea dialogului social va fi adoptată fără niciun dialog real, doar prin metoda pumnului în gură. 
Mai mult decât atât, după Legea Educaţiei, Guvernul vrea să-şi asume răspunderea şi pe o altă lege vitală pentru învăţământul din România fără însă a întruni un minim consens pe acest text legal. Plafonarea salariilor este o şmecherie tipică pentru Cabinetul Boc şi pentru modul în care a înţeles acest guvern portocaliu că trebuie să “stăpânească” ţara, căci despre guvernare democratică de mult nu mai poate fi vorba.  
În încercarea disperată de a-şi acoperi acţiunile abuzive, asistăm în aceste zile la o sarabandă de minciuni şi de manipulări din partea Executivului. Premierul Boc spune că banii profesorilor „se vor recupera eşalonat, din 2012 până în 2014". Adică, întâmplător abia din anul electoral 2012, ca să fie clar pentru toată lumea! Argumentul premierului este însă de un cinism total. Ce ar fi dacă şi dascălii şi cetăţenii României ar adopta atitudinea domnului Boc şi i-ar spune că îşi vor plăti taxele şi impozitele tot eşalonat şi abia începând de anul viitor? 
Tot premierul Boc susţine în mod ipocrit că "România nu are azi 500 de milioane euro să suporte majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, economia nu poate acoperi o asemenea majorare". În primul rând, e o mare minciună: nu e vorba despre 50%, ci despre 33%! În al doilea rând, nu este vorba despre 500 de milioane, ci despre o sumă mai mică, din care aproximativ jumătate s-ar întoarce în bugetul statului ca impozit pe venit, pe sănătate, pensii, șomaj, etc. În al treilea rând, îl anunţ oficial pe domnul premier că economia poate suporta majorarea! Eventual bugetele domnilor Boc şi Funeriu nu pot face acest lucru, ceea ce este însă cu totul şi cu totul altceva…
Dacă domnul ministru Funeriu şi domnul premier Boc ar fi alocat anul trecut toate cele 6 procente din PIB cuvenite – conform legii – Educaţiei, astăzi această problemă nu ar mai fi existat, iar majorarea salariilor legale ar fi fost posibilă. Numai că, e mult mai uşor să te plângi la televizor că nu ai bani, decât să încerci să colectezi mai mult la buget. 
În Raportul Social al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, intitulat “România: răspunsuri la criză”, dat publicităţii luna trecută, se arată foarte clar că România “nu are un stat prea mare raportat la mărimea economiei, ci, dimpotrivă, este statul cel mai mic din Europa, la mare distanţă de media statelor europene”; iar “dacă România doreşte să se apropie de modelul de dezvoltare vest-european, va trebui să crească veniturile publice, iar nu să le scadă. Faptul că România are cele mai mici venituri publice, raportat la mărimea economiei, derivă tocmai din faptul că are un stat slab, care fie nu impoziteată anumite venituri din economie, fie nu le poate colecta din pricina evaziunii fiscale”.  Aşadar, economia ar putea suporta majorarea de salarii decisă de instanţă şi doar bugetele elaborate de domnii Boc şi Funeriu nu pot suporta aceste cheltuieli! Şi nu le pot suporta pentru că au fost prost făcute şi prost executate. Bani există, însă ei fie sunt furaţi de gaşca pedelistă, fie sunt prost gestionaţi de către miniştrii incompetenţi.
Avem un Guvern surd, care nu vrea sau nu ştie să dialogheze nici cu partenerii sociali, nici cu Parlamentul. Cabinetul Boc vrea să-şi impună prin asumări pe bandă rulantă toate iniţiativele şi pentru asta recurge la forţă. Forţează Constituţia ţării, forţează legile ţării şi forţează legile bunului simţ, până la urmă. Guvernul PSD condus de domnul Adrian Năstase şi-a asumat răspunderea de trei ori între 2000 şi 2004, Guvernul PNL-PDL, condus de domnul Tăriceanu de trei ori între 2005 şi 2006 şi o singură dată între 2006 şi 2008, în timp ce Guvernele PDL conduse de Emil Boc şi-au asumat răspunderea de unsprezece ori în perioada 2009-2011. Codul Civil, Codul Penal, Legea Educaţiei Naţionale, legea cadru privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice, legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, Codul Muncii şi, mai nou, proiectul de lege privind plafonarea salariilor profesorilor şi Codul de dialog social, sunt tot atâtea legi care au fost sau urmează să fie trecute prin asumarea răspunderii Guvernului.
În decizia de anul trecut a Curţii Constituţionale privind Legea Educaţiei se spunea clar că "buna desfăşurarea a procesului de legiferare şi atingerea finalităţi sale, respectiv realizarea actului de guvernare în conformitate cu voinţa poporului, exercitată prin reprezentanţii săi, care constituie Parlamentul este condiţionată şi de colaborarea dintre Guvern şi Parlament". Subliniez: colaborare dintre Guvern şi Parlament! Vă întreb pe dumneavoastră: unde a dispărut această colaborare? Pentru că, în ultimul an şi jumătate, în România nu a mai existat, practic, niciun fel de dialog şi niciun fel de colaborare între cele două puteri fundamentale ale statului: Executivul şi Parlamentul. Totul a fost impus de Guvern. Nici măcar nu se mai adoptă legile în Parlament. În Parlament se vine cu angajarea răspunderii. Nici măcar parlamentarii Puterii nu sunt lăsaţi să voteze la moţiunile de cenzură, sunt ţinuţi în bănci. Se realizează un abuz, transformând asumarea răspunderii dintr-o procedură excepţională într-una uzuală. 
Asistăm la o dictatură a Executivului şi mă întreb: când nu mai ai niciun fel de dialog, despre ce fel de stat mai vorbim şi despre ce fel de guvernare? Poate eventual, despre despotism… Luminat însă nici într-un caz, pentru că e vorba totuşi despre domnii Băsescu, Boc sau Funeriu…
Aceşti domni depăşesc în fiecare zi limitele cinismului şi, pur şi simplu, îşi bat joc de noi toţi: cetăţeni, parlamentari. Domnul Boc, de exemplu, a declarat că utilizarea procedurii de asumarea a răspunderii nu înseamnă că "ocolim Parlamentul, ci… practic se întăreşte forţa Parlamentului". Această ultimă declaraţie ne insultă inteligenţa. Domnia sa chiar ne crede pe toţi proşti? Cum să întăreşti Parlamentul şi democraţia când eviţi dezbaterea parlamentară? Cum să întăreşti parlamentarismul când forţezi şi abuzezi de o procedură care ar trebui să fie excepţia şi nu regula? 
La fel precum Opoziţia, care poate depune un număr limitat de moţiuni de cenzură, aşa şi Puterea şi Guvernul cred că ar trebui să aibă dreptul la un număr limitat de asumări în timpul unei sesiuni parlamentare şi nu ori de câte ori „doreşte muşchii” unui prim-ministru. Prin această nouă asumare a răspunderii, Guvernul este pe cale să repete greşeala pe care a mai făcut-o şi anul trecut. Aş vrea însă să le reamintesc domnilor Boc şi Funeriu vorba înţeleaptă a lui Seneca, pe care, de altfel, le-am mai spus-o deja şi anul trecut, dar se pare că au uitat-o: a greşi e omenesc, dar a persevera în greşeală e de-a dreptul diabolic. Guvernul Boc sfidează democraţia parlamentară şi desconsideră total activitatea noastră. Parlamentul trebuie să rămână însă unica autoritate legiuitoare a ţării şi, de aceea, fac apel la domnul prim-ministru Boc să înceteze această practică abuzivă şi să redea Parlamentului prerogativele constituţionale confiscate!

De ce se întârzie cu simplificarea procedurilor de recunoaştere şi echivalare a diplomelor obţinute în străinătate?

Am rămas cu toţii sideraţi de povestea tânărului absolvent de universitate din Statele Unite ale Americii (universitate prezentă în Top 10 din lume) care a avut nevoie de patru ani pentru a-i fi recunoscute studiile universitare şi în Romania si care încă mai aşteaptă şi astăzi echivalarea doctoratului. De asemenea, ştim cu toţii că actualul ministru al educaţiei, domnul Daniel Petru Funeriu nu a reuşit nici până astăzi, deşi conduce MECTS de aproape 500 de zile, să-şi echivaleze studiile liceale şi universitare realizate în Franţa. Pe această temă de actualitate – recunoaşterea şi echivalarea diplomelor obţinute în străinătate – am adresat săptămâna aceasta (11.04.2011) o întrebare către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Redau mai jos, conţinutul acestei întrebări parlamentare. 
"Stimate domnule ministru,
Recunoaşterea şi echivalarea diplomelor obţinute în străinătate reprezintă o problemă spinoasă a învăţământului din România, iar simplificarea procedurilor prin care aceste documente pot fi echivalate în România a rămas şi până la această oră o problemă nerezolvată. 
În mass media au apărut recent relatări despre cazurile unor tineri absolvenţi ai unor universităţi de prestigiu din Europa şi Statele Unite ale Amercii care au avut nevoie chiar şi de patru ani pentru a le fi recunoscute studiile de licenţă şi masterat şi care încă mai aşteaptă şi astăzi echivalarea studiilor de doctorat. 
În acest context, aş dori să vă întreb, domnule ministru, în ce stadiu se găseşte platforma online pe care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) şi Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (CNRED) intenţionează s-o utilizeze pentru simplificarea procedurilor de recunoaştere şi echivalare a studiilor din străinătate? De asemenea, aş dori să-mi spuneţi data exactă la care va fi funcţională această platformă. Nu în ultimul rând, aş dori să vă întreb, ce v-a împiedicat până acum să debirocratizaţi procedura de recunoaştere şi echivalare a studiilor din străinătate şi de ce se întârzie atât de mult cu această măsură atât de mult aşteptată de către elevi, studenţi şi absolvenţi?
Vă mulţumesc pentru colaborare. Aştept răspuns scris."

Boc şi Funeriu doboară noi recorduri de incompetenţă

"Chiar dacă vom găsi modalităţi de a tăia cheltuielile, ceea ce nu putem tăia este investiţia în Educaţie care ne ajută să creăm locuri de muncă şi să creştem economia. Nu putem fi nepăsători şi iresponsabili atunci când facem tăieri. Să o spun direct: nu putem tăia de la Educaţie. Nu putem tăia din lucrurile care fac ţara noastră mai competitivă. Un buget care sacrifică angajamentul nostru pentru educaţie ar fi un buget care sacrifică viitorul ţării noastre. Acela ar fi un buget care sacrifică viitorul copiiilor noştri. Şi eu nu voi lăsa acest lucru să se întâmple. Da, sunt hotărât să reduc deficitul. Dar refuz să fac acest lucru spunând studenţilor prezenţi aici şi care sunt plini de speranţă că nu vrem să investim în viitorul lor. Nu vreau să le spun acestor tineri că educaţia lor nu reprezintă o prioritate". 
Din nefericire pentru elevii şi studenţii din România, fragmentul anterior nu este dintr-un discurs al domnului Emil Boc, prim-ministru al României şi nici din speech-ul domnului ministru al educaţiei, Daniel Petru Funeriu. Fragmentul este luat din discursul unui preşedinte. Desigur, nimeni nu s-a gândit nicio clipă că ar putea fi vorba despre actualul preşedinte al României. Aceste cuvinte nu au cum să-i aparţină lui Traian Băsescu. Ele au fost rostite de către preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama pe data de 14 martie 2011 la Kenmore Middle School din Arlington, statul Virginia.
Am ales acest fragment pentru că el este elocvent pentru situaţia în care ne aflăm noi astăzi, pentru ceea ce se întâmplă în educaţie şi ceea ce înseamnă priorităţile şi angajamentele guvernamentale. Dacă Statele Unite ale Americii au crescut investiţiile în educaţie chiar şi în perioada de criză, ce s-a întâmplat în România? Guvernanţii portocalii, în frunte cu primul-ministru Boc nu au făcut altceva decât să taie. Pentru că asta se pricep dânşii să facă: să taie pensii, indemnizaţii, salarii, bugete. Ministrul Educaţiei, Daniel Petru Funeriu nu a fost în stare să asigure un buget echilibrat pentru învăţământul din România şi astfel s-a ajuns în situaţia nefericită în care, în mai multe judeţe ale ţării nu se mai plătesc salariile legale ale profesorilor. În Botoşani şi Suceava, profesorii sunt în grevă de peste două săptămâni, iar Guvernul în loc să aplice legea, încearcă să găsească tot felul de "şmecherii" – că nu am cum să le numesc altfel – pentru a-i mai fenta încă odată pe dascăli şi pe elevi.
Spre deosebire de discursul preşedintelui Obama, discursul şi acţiunile domnilor Boc şi Funeriu vizează doar tăierile şi reducerea deficitului. Partea a doua – cu investiţia în viitorul tinerilor – le cam lipseşte! Pentru că ministrul educaţiei cel mai bine ştie să tacă – cum a fost cazul recent de la audierile din Camera Deputaţilor. Zeci de mii de elevi din Botoşani şi Suceava nu merg la ore de mai bine de două săptămâni pentru că profesorii lor sunt în grevă generală, iar Funeriu le răspunde prin "tăcere". A nu spune nimic este tot un răspuns. Foarte semnificativ, în acest caz. Domnul Funeriu nu poate da răspunsuri şi soluţii clare pentru că nu le are. Iar atunci când vorbeşte şi trebuie să acţioneze pentru a rezolva probleme, domnul ministru fie dă din colţ în colţ neputincios, fie ajunge la abuzuri…
Coaliţia de guvernământ şi Guvernul României au decis, săptămâna trecută, să-şi asume din nou (pentru a câta oară!) răspunderea pe un proiect de lege privind plafonarea salariilor profesorilor. Prin acest abuz, Guvernul PDL vrea să aducă salariile profesorilor la acelaşi nivel şi să impună anumite plafoane, astfel încât să nu mai acorde majorările salariale câştigate de cadrele didactice în instanţă! 
În primul rând, intenţia Guvernului de a plafona salariile cadrelor didactice este una profund neconstituţională! Ea afectează nişte hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. În situaţia în care Guvernul Boc va reuşi să pună în aplicare planul său de angajare a răspunderii pe un astfel de act normativ, Partidul Social Democrat în frunte cu preşedintele Victor Ponta va depune o plângere penală împotriva domnilor Boc şi Funeriu pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Ce fel de stat de drept mai este acesta, în care, atunci când nu-i convine o hotărâre judecătorească, Guvernul decide să emită o altă lege? Nu mi se pare că este o procedură corectă. Colegii noştri din Suceava şi Botoşani au obţinut sentinţe judecătoreşti, iar premierul în loc să uniformizeze salariile mergând pe drepturi salariale câştigate vrea să meargă pe uniformizare în sens negativ. Adică să taie din nou, că văd că doar la asta se pricepe! Ce fel de echitate mai este aceasta în care, tu ca Guvern nu faci altceva decât să împarţi sărăcia?
PDL încearcă să arunce din nou povara guvernării pe umerii dascălilor:  din cauza lor s-ar pune în pericol stabilitatea financiară a ţării, pentru că au îndrăznit să ceară în mod nesimţit să se aplice legea! De asta va intra România în faliment! Profesorii şi cetăţenii României nu trebuie însă să se mai lase minţiţi. Ei trebuie să ştie că argumentul „nu sunt bani” este unul total fals. Sunt bani în România, iar Emil Boc şi Daniel Petru Funeriu mint! Economia poate suporta majorarea de salarii decisă de instanţă. Bugetele domnilor Boc şi Funeriu nu pot să suporte aceste majorări! Ceea ce este cu totul altceva. Nu le pot suporta pentru că fie domnii Boc şi Funeriu nu sunt în stare să aducă bani mai mulţi la buget, fie pentru că banii de la buget sunt sifonaţi de firmele pedeliste. Bani există, însă ei fie sunt furaţi, fie sunt prost gestionaţi.
Comparaţia dintre discursul preşedintelui Barack Obama şi discursul domnilor Boc şi Funeriu este semnificativă şi dintr-un alt punct de vedere. Am dat acest exemplu pentru a evidenţia lipsa de viziune şi până la urmă de interes din partea Guvernului PDL pentru viitorul generaţiilor tinere. Domnii Boc şi Funeriu sunt interesaţi strict de viitorul lor politic în PDL şi pentru asta sunt dispuşi să sacrifice tot, inclusiv viitorul tinerilor din România! Atitudinea lor ne spune multe despre anvergura şi talia acestor pseudo-conducători. Barack Obama este un lider adevărat, de talie mondială. Vă întreb însă pe dumneavoastră, Emil Boc sau Daniel Petru Funeriu ce talie au? Ce fel de lideri sunt ei şi la ce nivel discută cu omologii lor din Europa şi din lume?
Măsura de plafonare a salariilor profesorilor este una absurdă. Ea arată incompetenţa şi „talia” actualului Cabinet, în frunte cu domnii Boc şi Funeriu. Domniile lor vor să-şi angajeze răspunderea pe o lege care modifică alte două legi pe care şi-au mai angajat răspunderea şi anul trecut: legea salarizării şi legea educaţiei. Aşadar, după numai trei luni de zile, domnii Boc şi Funeriu şi-au dat dat seama că au făcut nişte legi atât de bune, încât ele trebuie să fie modificate pentru a putea fi aplicate. Domnii Boc şi Funeriu ar merita deja un premiu: au reuşit să doboare orice record de incompetenţă!
(Declaraţia politică din plenului Senatului din data de 6 aprilie 2011

Imagini vizită Adrian Năstase la Oradea

Întâlnirea cu Biroul Executiv Judeţean, Comitetul Executiv Judeţean, coordonatorii Departamentelor din PSD Bihor şi Comitetul Executiv al PSD Oradea (vineri, 1 aprilie 2011)

 
Lansarea de cărţii "Codul Zambaccian 3. Toate pânzele jos” la Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" din Oradea

 
Pentru alte imagini şi impresiile domnului Adrian Năstase de la vizita din Oradea, vă rog să citiţi blogul domnului preşedinte, accesând următorul link: http://nastase.wordpress.com/2011/04/03/vineri-si-sambata-la-oradea/  

Vizita domnului Adrian Năstase la Oradea

Astăzi şi mâine, domnul Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD se va afla în vizită la Oradea. Programul domniei sale include:

 

Vineri, 1 aprilie 2011:

Ora 19.00: Întâlnire cu Biroul Executiv Judeţean, Comitetul Executiv Judeţean, Coordonatorii Departametelor din PSD Bihor şi Comitetul Executiv al PSD Oradea (Sala Mare a Primăriei Municipiului Oradea)

 

Sâmbătă, 2 aprilie 2011:

Ora 10.00: Susţinerea cursului festiv "Drept internaţional şi Politica externă. România încotro? (Aula Magna a Universitaţii din Oradea)

Ora 12.00: Lansarea cărţii "Codul Zambaccian 3. Toate pânzele jos!" (Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" din Oradea)

Ora 13.00: Conferinţă de presă (Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" din Oradea)