“Prioritatile” Guvernului si prioritatile romanilor

Faptul ca prioritatile Cabinetului Boc-Basescu sunt total diferite de prioritatile reale ale romanilor nu cred ca reprezinta o noutate pentru nimeni. Cu toate acestea, cred ca nu e bine sa nu insistam asupra acestui aspect, motiv pentru care va propun spre analiza cateva exemple edificatoare din judetul Bihor.


Pentru cei 1.300 de elevi ai Colegiului Economic "Partenie Cosma" din Oradea primul sunet de clopotel din acest an a fost unul trist. Liceul a fost mutat din cladirea in care a functionat timp de aproape 30 de ani ca urmare a retrocedarii catre Episcopia Romano-Catolica. Nu contest dreptul la proprietate al nimanui. Nu pot fi insa de acord cu pasivitatea si lipsa de preocupare a autoritatilor care nu ar fi trebuit sa lase lucrurile sa ajunga pana in acest punct.

 

Daca am fi avut un Guvern responsabil, solutia pentru acesti elevi ar fi fost mutarea in noul Campus Scolar din Oradea. Constructia acestui campus a fost aprobata de catre Guvern printr-un memorandum inca din anul 2007 si viza tocmai acest obiectiv: inlocuirea cladirii retrocedate si constructia unui complex multifunctional. Conform planurilor, Campusul Scolar ar fi inclus doua corpuri de cladire cu 48 de sali clasa, un camin internat cu 300 de locuri de cazare, o cantina, 15 garsoniere pentru cadrele didactice, ateliere scolare, o sala de sport cu o baza sportiva pentru activitati in aer liber si un punct termic. Licitatia pentru executie a fost castigata la un pret de 30,5 milioane lei lei plus TVA, constructia urmand a fi finalizata in 36 de luni, adica in octombrie 2011.

 

Cum insa avem un Cabinet Boc incompetent si iresponsabil, campusul scolar de la Oradea intarzie sa fie construit, iar liceenii de la "Partenie Cosma" sunt obligati sa invete in doua schimburi si intr-un spatiu inadecvat pentru un liceu de prestigiu al orasului.

 

Actualul ministrul al educatiei declara ca doreste sa centreze sistemul educational in jurul interesului elevului. As vrea sa il intreb pe domnul ministru, in cazul Colegiului Economic "Partenie Cosma" din Oradea care este interesul elevului si ce a facut ministerul pe care il conduce pentru sustinerea acestui interes?

 

Sa va dezvalui eu ce a facut Ministerul Educatiei in interesul elevilor: NIMIC. In loc sa se implice si sa caute solutii, inclusiv de finantare, ministrul s-a ascuns in spatele sloganului "nu sunt bani". In loc sa-si convinga colegii de cabinet asupra utilitatii construirii de campusuri scolare, domnia sa a preferat sa braveze prin taierea posturilor. A preferat sa inchida, in loc sa contruiasca scoli. Prioritatea domnului ministru a fost sa-si multumeasca protectorii politici. Prioritatea elevilor de la Colegiului Economic "Partenie Cosma" din Oradea este insa cu totul si cu totul alta: sa invete intr-o scoala noua si moderna.

 


Daca pentru Campusul Scolar din Oradea Guvernul lui Emil Boc sustine ca nu are bani, acelasi Cabinet Boc se arata extrem de darnic cu alte initiative asa-zise de dezvoltare locala.
Cum este sa dai 800.000 de euro pentru reabilitarea unui camin cultural dintr-un orasel cu nici 2.400 de locuitori? In opinia Ministerului Dezvoltarii este o investitie in infrastructura culturala. Pentru noi este finantarea clientelei politice a PDL.

 

Cum este sa construiesti o sala de sport intr-un sat in care nu exista unitate de invatamant? In viziunea guvernantilor este o investitie in asigurarea "cadrului de desfasurare a activitatilor sportive in conditii optime de confort si siguranta". Pentru noi este risipa si inca o dovada a diletantismului acestui cabinet condus de Emil Boc.

 

Modernizarea scolilor si constructia de campusuri multifunctionale reprezinta o investitie in copiii nostri, o investitie in viitorul societatii romanesti. Pe termen lung, inseama dezvoltare durabila. Pentru viziunea ingusta a membrilor Cabinetului Boc dezvoltarea inseamna cresterea profitului firmelor din clientela PDL prin alocarea, de exemplu a 800.000 de euro pentru Caminul Cultural din Nucet sau prin constructia unei sali de sport in Petrileni, din intamplare satul natal al ministrului Vasile Blaga unde insa, si asta nu mai este intamplare, nu exista nicio unitate de invatamant. Desigur, si cultura si sportul sunt domenii foarte importante pentru o dezvoltare normala a societatii romanesti. Nu insa aruncand bani pe fereastra, asa cum face Cabinetul Boc, vom obtine dezvoltare. Daca ii vom mai avea mult timp la guvernare, prioritatile Guvernului Boc-Basescu ne vor duce la sub-dezvoltare.


Acest Guvern Boc trebuie sa plece pentru ca lucreaza doar in interesul firmelor din clientela PDL, iar „prioritatile” sale au ajuns total opuse prioritatilor reale ale romanilor.

 

(Declaratie politica din sedinta Senatului Romaniei din 20 septembrie 2010)

Reforma in educatie incepe cu o autorizatie … sanitara

Pana la inceputul noului an scolar mai sunt foarte putine zile. Practic, pregatirile pentru acest moment au intrat in linie dreapta atat pentru parinti si copii, cat si pentru profesori si unitatile de invatamant care-si deschid portile saptamana viitoare. Informatiile pe care le primesc pe diverse canale arata ca, si in acest an, avem o situatie ingrijoratoare la inceput de an scolar: foarte multe gradinite si scoli din tara intampina serioase probleme in ceea ce priveste autorizarea sanitara.

 

V-as da exemplul judetului Bihor. Conform datelor Inspectoratului Scolar Bihor, preluate din mass media locala, dintre cele 213 unitati de invatamant cu personalitate juridica, 27 nu au autorizatie sanitara de functionare, iar 26 sunt in curs de autorizare. De asemenea, dintre cele 719 de unitati scolare fara personalitate juridica, doar 142 au primit autorizatie, restul de 577 nu au obtinut, la aceasta ora, avizul sanitar. Un calcul simplu ne arata ca mai mult de jumatate din scolile din judetul Bihor nu sunt autorizate din punct de vedere sanitar, astfel ca ele nu vor putea oferi conditiile optime la inceputul noului an scolar. O situatie similara se inregistreaza si in cazul gradinitelor din judet. Si nu cred ca doar judetul Bihor se confrunta cu aceasta problema. Vad ca ea este prezenta in toate judetele tarii, devenind astfel o problema nationala.

 

Situatiile cele mai grave se inregistreaza in mediul rural. In foarte multe sate, din cauza bugetelor reduse, lucrarile de reabilitare la scoli si gradinite sunt in intarziere si ele nu vor putea fi finalizate in timp util pana la debutul anului scolar. Foarte multi copii de la tara vor merge la gradinite si scoli care nu au dotarile necesare pentru a le asigura un confort minim, as zice eu elementar: apa curenta, apa potabila, grupuri sanitare igienice, ca sa nu zic ca unele dintre acestea cu greu pot fi numite toalete intr-o tara civilizata.

 

Mi-e foarte greu sa accept ca Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului tolereaza o astfel de situatie, mai ales ca problema autorizarii sanitare a unitatilor de invatamant este cunoscuta nu de ieri sau de azi. As fi foarte curios sa aflu ce masuri concrete a luat ministerul pentru a ajuta unitatile de invatamant cu probleme, astfel incat ele sa se poata conforma normelor si sa poata incepe noul anul scolar in cele mai bune conditii.

 

Educatia a ajuns in Romania anului 2010 o prioritate pentru Guvern doar la nivel declarativ. Cum altfel sa explic faptul, ca la un buget si asa insuficient al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la rectificarea bugetara din luna august, ministerului i-au mai fost luate aproape 500 de milioane de lei. Daca pentru Cabinetul Boc, educatia ar fi o prioritate, ministerul ar fi primit sume suplimentare si nu i s-ar fi  taiat din buget. Merg mai departe si spun ca ministerul ar fi trebuit sa cheltuiasca aceste sume intr-un mod mult mai transparent si sa se asigure ca la data de 13 septembrie toate scolile si gradinitele din tara sunt autorizate din punct de vedere sanitar.

 

Un numar mare de scoli si gradinite din Romania nu vor avea autorizatie sanitara de functionare; avem in schimb un ministru care se grabeste sa faca reforma. Principala sa preocupare este sa inchida scolile din mediul rural. Si acest lucru intr-un mod lipsit de transparenta si urmand niste criterii intelese doar de dansul. Responsabilii din minister se fac ca nu vad pericolul la care se expun in tot acest avant reformator si reorganizator. S-ar putea sa se inchida scoli care ofera conditii civilizate, doar pentru ca numarul de elevi nu corespunde standardelor de la Bucuresti; in acelasi timp, vom tine elevi in scoli unde, in calitate de dascal, iti este rusine sa chemi elevii la cursuri.

 

In fata acestei situatii grave, ministrul educatiei incearca sa arunce responsabilitatea asupra altora: sunt de vina primarii de la sate care nu gasesc solutii suficient de bune, suntem de vina noi, membrii Opozitiei, pentru ca i-am bloca actiunile in Parlament. Toti sunt de vina, mai putin ministrul educatiei. Stau sa ma intreb: oare daca am adopta maine Legea educatiei, asa cum a fost adusa la Comisia de educatie, cercetare si sport din Senat, fara sa o mai corectam, prescolarii si elevii de la tara vor avea brusc de unde sa bea apa la scoala sau vor putea ei utiliza o toaleta civilizata?

 

Situatia scolilor, cu precadere cele din mediul rural, ne arata cat de irational este Guvernul atunci cand aloca resursele si cat de lipsiti de viziune si de nepriceputi sunt cei care conduc, astazi, sistemul de invatamant.

 

Reprezentantii Guvernului vorbesc necontenit despre grija pentru educatia copiilor, despre reforma educatiei si principiile inalte care trebuie sa guverneze aceasta reforma. Pentru prescolarii si elevii care, incepand de luni nu vor avea unde sa bea un pahar de apa la scoala sau nu se vor putea spala pe maini la toaleta, toate acestea inseamna doar vorbe goale. Pana nu reuseste sa rezolve o problema atat de elementara, orice alta initiativa reformatoare a Ministerului Educatiei va fi lipsita de credibilitate. Iar ministrul educatiei nu trebuie sa uite un lucru pe care ar fi trebuit sa si-l insuseasca in Franta sau in Germania: orice reforma in educatie incepe cu obtinerea autorizatiei… sanitare!

 

(Declaratie politica prezentata in Plenul Senatului din 6 sept 2010)

Statul de drept si dreptul de a sta la coada

Ma intreb daca membrii Cabinetului Boc stiu ca Statul de drept implica nu doar suprematia legii, ci si predictibilitatea actiunilor guvernamentale? Ca cetatenii au dreptul nu doar sa controleze, dar sa si anticipeze actiunile guvernantilor? Chiar daca stiu lucrurile acestea, cred ca putin le pasa.

 

Cabinetul Boc si-a dat, din pacate pentru cetatenii Romaniei, de nenumarate ori masura incompetentei sale. Ultimul exemplu la care as vrea sa ma refer, care arata cat de orbi si de surzi sunt actualii guvernanti la problemele reale ale cetatenilor, este situatia creata la depunerea declaratiilor pentru drepturile de autor si pentru Persoane Fizice Autorizate (PFA).

 

Guvernul Boc a preferat sa ocoleasca Parlamentul in procesul de legiferare si a lucrat pe coltul mesei. Rezultatul s-a vazut: a facut o lege proasta pe care a pus-o in practica la fel de defectuos. Avem o ordonanta de urgenta si niste norme de aplicare care se contrazic si creaza confuzie: societatea nu mai are posibilitatea de a prevedea si calcula efectele legii. Si nu este primul exemplu cand actualul Cabinet nu s-a consultat cu cei afectati de masurile promovate si nu a asigurat conditiile de previzibilitate atat de necesare. Cred, si nu sunt singurul, ca, din acest punct de vedere, statul de drept in Romania este in suferinta. 

 

Guvernantii incalca un principiu fundamental, aplicat la nivel european: legea, ca sa poata fi aplicata, trebuie sa fie predictibila si omul trebuie sa se poata increde in respectiva lege. Legea este facuta pentru a fi aplicata de oricine, si nu doar de catre specialisti; ea trebuie sa fie simpla si ca sa fie simpla trebuie sa fie inteligibila, pentru ca numai in felul acesta poti sa o aplici cu incredere. O legislatie care una spune in lege si alta spune in normele de aplicare, cum este cazul OUG 58/2010, nu poate fi considerata o legislatie predictibila, simpla, si inteligibila. In consecinta, legea asta nu poate fi aplicata. Mai mult decat atat, asa cum rezulta din analiza unor prestigioase institute de politici publice, as aminti aici doar Raportul Societatii Academice Romane (SAR), OUG 58/2010 nu va aduce la buget suma, de altfel modica, care este tinta Guvernului. Ea va creste insa nepermis costurile de tranzactie atat pentru cetatean cat si pentru stat astfel ca devine mai degraba costisitoare decat profitabila.

 

Prin actiunea sa, Cabinetul Boc a creat haos si a reusit "performanta" de a umili 500.000 de contribuabili onesti. Culmea ironiei, cetatenii au ajuns sa stea la cozi interminabile nu sa primeasca vreun beneficiu din partea statului, ci sa-si plateasca darile catre stat. Am asistat la un exercitiu simbolic de umilire. Ce a zis Cabinetul Boc: nu doar ca va luam banii, dar va punem si pe drumuri si la cozi. Si de ce pui jumatate de milion de oameni pe drumuri in fiecare luna, daca ai putea sa nu o faci? Pentru ca sub regimul Basescu-Boc, am ajuns in situatia trista in care, ca pe vremea lui Nicolae Ceausescu, coada nu este doar o modalitate de a stresa oamenii, dar a devenit un exercitiu de forta al celor de la Putere. Pentru Emil Boc si Traian Basescu, statul la coada este un mijloc eficace de constrangere a anumitor categorii. Statul la coada nu poate insa intari Statul de drept si nu poate da legitimitate sau autoritate guvernarii.
Saptamana trecuta, in plenul Senatului, premierul Emil Boc se plangea in sedinta extraordinara ca aprecierile pentru munca sa vin din afara tarii, de la finantatori precum FMI sau Banca Mondiala si mai putin de la proprii cetateni. Cu asemenea legi absurde si dovedind atata incompetenta, nici nu e de mirare ca premierul Boc este atat de nepopular. A ajuns sa conduca un Guvern pentru binele FMI si mai putin pentru binele romanilor.

 

Avand in vedere, toate aceste argumente, solicit Guvernului condus de Emil Boc sa abroge neintarziat OUG 58/2010 si normele sale de aplicare. Reforma statului ramane doar o vorba goala atata timp cat Guvernul emite o astfel de lege, iar atunci cand  isi dovedeste efectele nocive pentru societate, Guvernul se incapataneaza sa o mentina in vigoare.

 

Iar pentru umilinta pe care contribuabilli onesti au trebuit sa o suporte, Cabinetul Boc trebuie sa plateasca politic.

 

Dupa cele intamplate, unii ar putea spune ca trebuie sa fie eliberati din functie cei care au redactat sau au avizat actul normativ si normele sale de aplicare. Altii ar putea spune ca se impune remanierea ministrilor Sebastian Vladescu si Mihai Seitan, pentru ca au putut elabora o astfel de lege aberanta si pentru modul defectuos in care au pus in aplicare legea. Cei mai curajosi ar putea spune ca si Premierul Boc trebuie sa plece pentru ca s-a facut ca nu vede aberatia, declarand impasibil ca, de vreme ce n-a ajuns pe masa Guvernului, "situatia nu exista". Ori situatia exista tocmai pentru ca Guvernului a "lucrat" ca ea sa existe.

 

Eu insa spun ca trebuie sa plece intreg Cabinetul Boc pentru a se evita astfel ca intr-un Stat de drept, sub regimul Basescu-Boc, singurul drept al romanilor sa fie doar dreptul de a sta la coada.

 

(Declaratie politica prezentata in Plenul Senatului din 1 sept 2010)