Românii pot sta liniștiți: nu sunt probleme cu banii pentru pensii și salarii

După Klaus Werner Iohannis, și liderii PNL au început să repete placa mincinoasă cu „nu mai sunt bani pentru pensii și salarii”, încercând astfel să agite spiritele și să sperie populația.

Românii nu trebuie însă să se lase manipulați de acești ”apostoli ai Apocalipsei financiare”. Ei trebuie să cunoască realitatea: nu sunt probleme cu banii! Guvernul PSD+ALDE a reușit să încaseze mai mulți bani decât a fost programat în Buget, deci poate acoperi fără probleme plata salariilor și a pensiilor.

Liderii PNL și președintele Klaus Werner Iohannis se descalifică din postura de oameni politici responsabili inducând dubiul și teama prin întrebarea dacă mai sunt bani de pensii și salarii până la sfârșitul anului. Ei știu foarte bine că sunt bani la buget, însă cu toate acestea repetă lozinci mincinoase încercând să creeze panică. Însuși președintele Iohannis a promulgat legea bugetului de stat (care arată clar care sunt atât cheltuielile cu salariile și pensiile, cât și veniturile/resursele care asigură ritmic plata acestora), deci nu poate susține că nu sunt bani sau că nu cunoaște situația reală.

Datele statistice arată că în primele patru luni ale anului s-au colectat cu 8,3 miliarde de lei mai mult decât anul trecut (+12,4%), iar în primele 4 luni ale anului 2018, Guvernul a colectat mai mult cu 800 milioane lei decât era programat în Legea Bugetului, promulgată de Iohannis. Această informație este publică și disponibilă încă din 17 mai pe site-ul ANAF. În aceste condiții, Iohannis și PNL subminează un element fundamental al societății – încrederea și stabilitatea socială! Ei nu încetează să se compromită anunțând fantezii și propovăduind nenorociri care nu se întâmplă, sperând zadarnic să se împlinească zicerea lui Goebbels, fostul ministru nazist al propagandei, ”cu cât minciuna e mai sfruntată cu atât prinde mai repede”. Trebuie să fii rău-voitor să te faci că nu vezi că datoria publică a țării a scăzut în 2017 la 35% din PIB față de 37,5% în 2016, fiind la minimul ultimilor 4 ani și a cincea cea mai scăzută datorie externă din UE.

Dramatic este că astfel de atitudini și prorociri fataliste generează neîncredere în societate și pot conduce la creșterea costurilor de finanțare a țării, creșterea dobânzilor, negocieri mai dificile, etc., lucruri care vor afecta negativ populația României, pentru că liderii PNL și președintele Klaus Werner Iohannis stau bine mersi la adăpostul funcțiilor pe care, deocamdată, le dețin.

Hotărârea privind diminuarea sporurilor personalului medical din Oradea este ilegală

Referitor la declarațiile recente ale domnului Ilie Bolojan, președintele PNL Bihor și primarul municipiului Oradea, vizavi de situația salariilor și sporurilor angajaților din spitalele subordonate Primăriei Oradea, aș dori să fac următoarele observații:

  • În loc să își ceară el scuze față de angajații spitalelor și față de pacienții și rudele acestora pentru criza pe care a generat-o la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) și nu numai, ca de obicei, Ilie Bolojan nu recunoaște că a greșit promovând o Hotărâre de Consiliu Local ilegală și nedreaptă. În mod rușinos, el încearcă să fugă de responsabilitate și dă vina pe alții, nefiind în stare să-și asume o decizie prin care a bulversat funcționarea spitalelor din municipiul Oradea.
  • Ieri, Instituția Prefectului Județului Bihor a stabilit fără nicio urmă de îndoială că prevederile art. 6 din Hotărârea Consiliului Local 439/2018 privind diminuarea sporurilor personalului medical ”au fost adoptate cu nerespectarea prevederilor legale”, pe cale de consecință a atacat în contencios administrativ hotărârea inițiată de primarul Ilie Bolojan și votată de grupul de consilieri PNL. Vă reamintesc că PSD Bihor a contestat de la bun început această propunere, consilierii noștri votând împotriva ei în ședința Consiliului Local. HCL 439/2018 nu respectă legile în vigoare, reglementările acesteia contravin celor din actele normative de nivel superior. Mai mult, așa cum arată Instituția Prefectului Județului Bihor, procedura nu fost transparentă, cei direct afectați nefiind consultanți. Acest lucru demonstrează că domnul Ilie Bolojan minte grosolan când într-o postare pe Facebook afirmă că ”hotărârea de rectificare a bugetului este perfect legală”.
  • Culmea este că Ilie Bolojan nu mai vrea să recunoască nici conținutul hotărârii de consiliu pe care a inițiat-o! Despre aceasta, în aceeași postare de pe Facebook, spune că ”stabilește valoarea maximă a sporurilor aferente salariilor și nimic altceva”, când de fapt în HCL 439/03.05.2018 la articolul 6 se arată negru pe alb că ”pentru medici se va diminua sporul cu 60%. Reducerea de 60% se va calcula la cota minimă aferentă sporului prevăzut în regulamentul cadru, pentru asistenți se va diminua sporul cu 25%. Reducerea de 25% se va calcula la cota minimă aferentă sporului prevăzut în regulamentul cadru”.
  • Ilie Bolojan a ajuns să îi mintă în față pe orădeni și pe bihoreni într-o încercare disperată și patetică de a ieși dintr-o problemă gravă pe care el și acoliții dumnealui au creat-o, fie din prostie, fie din nepricepere. El merge până acolo încât neagă realitatea pentru a acoperi incompetența administrației pe care o patronează și pentru a-și salva imaginea la care ține atât de mult.
  • În concluzie, înainte să ceară decență și demnitate de la alții, domnul Ilie Bolojan ar trebui să se uite în oglindă și să fie el în stare să ofere aceste lucruri, în caz contrar rămâne un politruc.

hadrian-borcea-upu-demisii-aufmacher-2037045-9-35d1ac48e39ece27bd007e75d1b161fa

Ies la iveală motivele pentru care DNA și Parchetul Înaltei Curți s-au opus reformei Justiției și introducerii răspunderii magistraților

Dacă legislația din România ar fi conținut reglementări funcționale privind răspunderea magistraților, abuzurile care reies din înregistrările privind contrafacerea unor probe la DNA Prahova nu ar fi avut loc, pentru că procurorii s-ar fi temut că pot fi trași la răspundere. După cum am putut vedea cu toții din înregistrările date publicității, procurorii care au participat la acele infracțiuni nu se tem deloc că ar putea răspunde în fața legii.

Fabricarea de probe reprezintă cea mai clară situație în care un magistrat își exercită atribuțiile cu rea-credință, cu scopul de a condamna o persoană despre care știa că nu a comis faptele. Mai mult, procurorii incriminați au folosit DNA pentru a face o expertiză grafologică prin care să își confirme propriul fals, știind că în prezent legislația nu oferă mecanisme prin care astfel de expertize să poată fi verificate sau contestate.

Conducerea DNA a avut o reacție virulentă împotriva unor amendamente depuse în Parlament pentru transpunerea în legislația românească a Directivei 2016/343, privind dreptul la prezumția de nevinovăție și la un proces corect. Conform acestor amendamente, cei care sunt acuzați pe baza unor probe contrafăcute sau expertize false vor putea să le contra-expertizeze și vor putea demonstra astfel falsul practicat de procurori.

Toate aceste lucruri arată motivele reale pentru care reprezentanții DNA și ai Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (PÎCCJ)s-au opus vehement reformei justiției în urma căreia vor putea fi trași la răspundere pentru abuzurile lor și nu vor mai putea falsifica probele din dosar.

DNA și Parchetul ÎCCJ încalcă legea și se auto-incriminează

În urma dezvăluirilor privind contrafacerea unor probe într-o cauză penală, procurorii DNA și de la Parchetul ÎCCJ au comis mai multe infracțiuni evidente, care trebuie sancționate urgent, pentru că nimeni nu este mai presus de lege. Este intolerabil ca cei care trebuie să investigheze încălcarea legii, sunt ei înșiși autorii unor infracțiuni și continuă să își exercite funcția din care pot influența în mod evident evoluția anchetei.

Despre ce este vorba?

În primul rând, despre difuzarea de informații dintr-o cauză penală aflată în desfășurare. În comunicatul în care DNA a răspuns acuzațiilor sunt publicate interceptări care constituie probe într-un dosar aflat în desfășurare ceea ce încalcă flagrant prevederile din Codul Penal, art. 277, alin. 2.

Art. 277 (2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

În același timp a fost devoalată tentativa de manipulare a DNA care a încercat că prezinte acele interceptări ca o probă a unui șantaj care ar fi avut loc înainte de difuzarea la Antena 3 a înregistrărilor care îi incriminau pe procurorii DNA. În realitate acele interceptări în care un martor spune că urmează să fie difuzate înregistrări compromițătoare la adresa procurorilor DNA, au avut loc după ce presupusul autor al șantajului, fostul deputat Vlad Cosma, depusese deja o plângere penală împotriva acestora. Deci șantajul este lipsit de obiect.

Mai mult decât atât, difuzarea în presă a unor informații privind „activități vădit ilegale” ale unor autorități ale statului nu intră sub incidența restricțiilor privind divulgarea informațiilor dintr-o cauză penală. Prin urmare, nici Vlad Cosma, nici jurnaliștii de la Antena 3 și România TV nu pot fi incriminați pentru difuzarea acelor informații despre abuzurile procurorilor DNA.

Codul Penal Art. 277 (4) – Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activități vădit ilegale comise de autorități într-o cauză penală.

O altă infracțiune a procurorilor este favorizarea infractorului. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde s-a depus plângerea penală înainte de publicarea înregistrărilor, i-a informat pe procurorii acuzați de denunțul depus împotriva lor, în condițiile în care aceștia nu aveau calitatea de suspecți, ce le-ar fi conferit dreptul de a fi informați despre acuzațiile împotriva lor. Drept urmare, aceștia au chemat la audieri un martor pe care l-au provocat să vorbească despre înregistrările la care se făcea referire în dosar. Aceste audieri au fost apoi publicate în comunicatul DNA pentru a crea o percepție în favoarea procurorilor incriminați de înregistrări. Prin aceasta, Parchetul ÎCCJ a încălcat în mod flagrant Art. 269 din Codul Penal (pe lângă faptul că, la rândul lor, au divulgat informații dintr-o cauză penală cu riscul de a zădărnici aflarea adevărului).

Codul Penal art. 269 (1): Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Nu trebuie trecute cu vederea nici infracțiunile împotriva înfăptuirii justiției. Șeful secției penale a DNA Prahova a recunoscut public, în conferință de presă, că a introdus într-un dosar probe contrafăcute. Faptul că procurorul Lucian Onea a admis public, în fața presei și a opiniei publice, că a primit probele contrafăcute de la deputatul Vlad Cosma și nu de la așa-zisul cetățean din Republica Moldova reprezintă un auto-denunț involuntar care dovedește fără putință de tăgadă comiterea infracțiunii de „producere și  ticluire de probe nereale”.

Codul Penal Art. 268 (2) „Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Prin urmare, teoria „pixelului albastru” prin care DNA a insinuat că înregistrările incriminatoare ar fi fost contrafăcute cade în totalitate din moment ce există probe materiale (înscrisurile falsificate) și declarația oficială a șefului secției DNA Prahova care confirmă utilizarea probelor falsificate.

Într-un stat normal, imediat după acest auto-denunț live, instituțiile de cercetare penală ar fi trebuit să înceapă ancheta împotriva celor care s-au auto-incriminat. Într-un stat de drept, procurorii care sunt incriminați ar fi trebuit suspendați pe perioada anchetei, întrucât aceștia au demonstrat că pot falsifica probe și pot intimida martorii care ar depune mărturie împotriva lor.

În afară de infracțiunile de mai sus care sunt de domeniul evidenței, fiind confirmate chiar de către procurorii DNA, cred că în urma unei anchete serioase și imparțiale se mai pot stabili multe alte infracțiuni, precum fals și uz de fals, înșelăciune, abuz în serviciu, represiune nedreaptă etc.

 

Modificările la legile Justiției s-au făcut cu consultarea magistraților

Am auzit în spațiul public ideea că modificările la legile Justiției s-ar fi operat împotriva voinței magistraților. Nimic mai fals!

Majoritatea modificărilor reprezintă amendamente preluate de la CSM, AMR și UNJR. Ba mai mult, nu există nicio prevedere care să aducă o îngrădire a sistemului judiciar!

UNJR este principala asociație a judecătorilor, AMR are peste 1000 de membri, iar CSM reprezintă toți magistrații din România.

Toate aceste organe reprezentative au fost invitate la dezbaterile din Parlament și au depus amendamente, spre deosebire de situația Legilor lui Macovei (actualele legi ale Justiției) care au fost adoptate de Guvernul Boc prin angajarea răspunderii, fără avizul CSM și fără consultări cu magistrații. Pe de altă parte, conform articolului 61 din Constituție, ”Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. Așadar, Parlamentul are toată legitimitatea de a opera modificări în legislație. Dacă nu Parlamentul poate schimba legile, mă întreb cine oare? DNA sau SRI, după bunul lor plac?

Modificarea legilor Justiției vizează responsabilizarea magistraților

Haideți să analizăm puțin motivele pentru care au ieșit unii în stradă ieri seară și de ce acuzațiile lor la adresa guvernării PSD+ALDE sunt mincinoase.

O primă acuzație care se aduce pachetului de legi privind Justiția aflat în dezbaterea Parlamentului este că ”s-a scos din legislație garanția de independență a procurorilor și că aceștia vor fi puși de facto sub autoritatea ministrului Justiției, adică sub control politic”.

Vreau să vă reamintesc articolul 132 din Constituție care afirmă că ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei.” Mai mult, recomandarea Comisiei de la Veneția este ca „la fel ca orice autoritate de stat, inclusiv judecătorii, Parchetul trebuie să fie responsabil în faţa publicului. Un mijloc tradiţional de a asigura această responsabilitate este controlul exercitat de către executiv, care oferă legitimitate democratică indirectă prin dependenţa executivului de cei aleşi în Parlament.”

Nu în ultimul rând, trebuie spus că amendamentul atât de mult criticat nici măcar nu aparține PSD, ALDE sau Guvernului, ci a venit tocmai de la Consiliul Superior al Magistraturii.

În același context, avem și exemplul Franței, unde procurorii sunt plasaţi sub controlul direct al şefilor lor ierarhici şi sub autoritatea ministrului de justiţie. Există și o decizie recentă a Consiliului Constituţional din Franţa, care a explicat aceste prevederi privind statutul magistraţilor.

Iată, așadar, argumentele pentru care acuzația că am dori subordonarea procurorilor este cât se poate de falsă. Nu dorim altceva decât normalitate și responsabilitate, inclusiv din partea celor chemați să înfăptuiască actul de Justiție din România. Știu că foarte mulți români doresc asta, inclusiv magistrați, la fel cum foarte mulți doresc eliminarea abuzurilor din cadrul luptei împotriva corupției, abuzuri care au transformat adevărata luptă împotriva corupției într-un instrument folosit împotriva adversarilor politici.