Precizări privind “linia maghiară” de la UMF Târgu Mureș

Vizavi de situația creată în jurul UMF Târgu Mureș aș dori să fac câteva precizări, mai ales că în mass media au apărut unele interpretări eronate cum că aș fi împotriva "liniei" maghiare.

 

Din start vreau să spun că nu sunt împotriva liniei maghiare și nu sunt nici împotriva profesorilor sau studenților de etnie maghiară. Sunt însă împotriva modului în care unii politicieni, indiferent de etnia acestora, au înțeles să acționeze și să treacă peste autonomia universitară. Aș fi fost și împotriva unei "linii" românești, dacă aceasta ar fi fost creată așa cum se încearcă acum la UMF Târgu Mureș cu cele două linii de învățământ maghiară și engleză. Poziția mea transcede disputa etnică. Nu aceasta este problema, ci modul în care guvernanții și responsabilii din învățământ iau decizii fără o fundamentare serioasă și fără a se urmări, în primul rând, interesul educațional. Vreau să subliniez că nu sunt împotriva multiculturalismului în învățământul superior, din contră, susțin acest principiu. Însă nu pot fi de acord cu astfel de "dedicații" politice și practici care nu fac bine învățământului românesc. În această cheie aș dori să interpretați poziția mea privind ceea ce se întâmplă în aceste zile la Târgu Mureș.

 

Și pentru că astăzi este o dată importantă pentru maghiarii din România (cu toate controversele istorice legate de momentul Revoluției de la 1848), aș dori să le transmit pe această cale gândurile mele cele mai bune. Astăzi, cu colegii mei din PSD Bihor vom participa la manifestările la care am fost invitați de către conducerea UDMR Bihor. Îmi doresc ca împreună, maghiari și români, să avem înțelepciunea să trecem peste interpretările tendențioase și manipulările naționaliste prin care se încearcă crearea unor conflicte artificiale. Viitorul nostru aici în Transilvania nu poate fi decât unul comun, iar principiile care ne vor ghida și de acum încolo vor fi dialogul și respectul reciproc.

UMF Târgu Mureș: o decizie “fundamentată”

Ministerul Educației a publicat ieri proiectul de Hotărâre de Guvern care prevede înființarea unei Facultăți de Medicină și Farmacie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie (UMF) Târgu Mureș, cu predare în limba maghiară și engleză având urmatoarele specializări: Asistență medicală generală (în limba maghiară), Medicină (în limba maghiară), Medicină (în limba engleză), Farmacie (în limba maghiară) și Moașe (50% limba română, 50% limba maghiară din capacitatea de școlarizare).

 

Din punctul meu de vedere, ca membru al comunității universitare, mi se pare extrem de gravă această ingerință a politicului în domeniul academic și această încălcare a autonomiei universitare. Nu mă refer aici la conotația etnică a problemei. Grav mi se pare că am ajuns în situația în care o formațiune politică, indiferent de cum se numește ea poate determina Guvernul și Ministerul Educației (iar acestea acceptă șantajul politic) pentru a înființa o facultate, indiferent de limba în care se predă acolo sau de specializarea ei. În locul UDMR, putea fi orice alt partid politic, problema de fond rămânea la fel de gravă: cum își permite o formațiune politică să intre cu bocancii în viața universitară și sfidând ceea ce se întâmplă acolo să impună o decizie care nu este pe deplin acceptată chiar de către cei cărora li se aplică respetiva decizie?

 

Dincolo de dezbaterea politică foarte încinsă, pentru a ne edifica cu toții asupra modului în care s-a luat această decizie de către Coaliția de guvernământ și Guvernul României, vă citez din Nota de fundamentare a proiectului de HG pentru modificarea punctului 44 din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 966/2011. Este vorba desre un fragment, zic eu semnificativ: Capitolul II. Motivul emiterii actului normativ, punctul 2. Schimbări preconizate, litera b): 

 

"Scopul elaborării noului proiect de act normativ se înscrie în preocupările noastre de a dezvolta statutul de universităţi multiculturale şi multilingve, în vederea compatibilizarea sistemului naţional de învăţământ cu sistemul european de educaţie şi formare profesională".

 

Așadar, în cel mai pur limbaj de lemn ni se spune NIMIC despre adevăratele motive care stau în spatele acestei decizii. E 100% vorbărie goală din partea unor guvernanți care ne cred pe toți niște ignoranți.

 

Aș dori să subliniez și superficialitatea cu care a fost elaborat și redactat documentul Guvernului. Intenționat am păstrat în fragmentul anterior dezacordul din documentul original elaborat de Ministerul Educației și postat pe website ("în vederea compatibilizarea…"). E poate doar un mic detaliu, dar cred că spune multe despre cum s-a lucrat la această propunere. Dacă nu au reușit să citească cu atenție și să corecteze un document oficial de doar câteva pagini (asta este un alt element privind seriozitatea cu care s-a lucrat), mi-e limpede cât de "fundamentată" a fost decizia. 

 

Nu în ultimul rând, aș spune despre nota de fundamentare că este una mincinoasă. În partea privind "procesul de consultare cu organizaţii neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme implicate" ni se spune negru pe alb că: "Proiectul de act normativ, iniţiat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, a fost discutat cu instituția de învăţământ superior şi cu consultarea Consiliului Național al Rectorilor, după care a fost înaintat spre analiză şi avizare la ministerele implicate: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Justiţiei". De fapt nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Conducerea UMF din Târgu Mureș a fost forțată nu consultată să accepte decizia luată la nivel politic între PDL și UDMR, cât despre analiza și avizarea altor ministere implicate, mă întreb ce rost mai au acestea când decizia a fost deja luată în ședința de Guvern.  

 

Din punct de vedere al interesului educațional nu este normal ceea ce s-a întâmplat în cazul UMF Târgu Mureș. Nu este normal ca interesul politic și electoral al unor formațiuni politice (PDL vrea să rămână la guvernare cu orice preț, iar UDMR să mai câștige câteva puncte electorale) să afecteze procesul educațional și viața universitară. 

 

Din punct de vedere procedural, dacă Guvernul și Coaliția de guvernământ vor merge până la capăt și vor adopta o Hotărâre de Guvern pe tema UMF din Târgu Mureș, atunci Uniunea Social-Liberală va ataca această hotărâre în contencios administrativ. Dacă vor promova o Ordonanţă de Urgenţă, atunci deja discutăm de o moţiune de cenzură. 

 

Post Scriptum sau "o glumă a istoriei"

 

În februarie 2002, Guvernul PSD de atunci a primit un protest public virulent al rectorilor din Cluj împotriva ideii de segregare în Babeş Bolyai şi celelalte universtiăţi pe criterii etnice. Cel care a prezentat acest protest era un tânăr conferenţiar care se numea Cătălin Baba. Astăzi, același domn, ajuns între timp ministru al educației face presiuni asupra universitarilor de la Târgu Mureş (că le taie banii de finanțare) pentru a accepta o soluție negociată politic și care nu are nimic de a face cu interesul educațional.

Despre clasa pregătitoare

 
Vineri, într-o conferinţă de presă, am cerut Cabinetului Ungureanu să suspende aplicarea în acest an a prevederii din Legea Educaţiei prin care care se instituie clasa pregătitoare în învățământul primar. Am cerut acest lucru, în primul rând datorită haosului creat de Metodologia de aplicare a acestei prevederi, care este încă o dovadă, deşi nu mai era nevoie, că Legea Educaţiei este proastă, făcută în grabă, şi păguboasă pentru învăţământ.
 
Se uită complet că orice părinte are dreptul de a-şi duce copilul la orice şcoală doreşte, iar testările psihologice care se fac acum copiilor sub 7 ani sunt o traumă şi o cheltuială inutilă. Acum 20-30 de ani mergeau direct în clasa I toţi copiii care împlineau 6 ani, fără să fie testaţi psihologic, şi nu cred că am înnebunit noi, românii, de atunci. Asistăm astăzi la o adevărată nebunie cu păriniți care aleargă la Evidenţa Populaţiei pentru a-şi schimba domiciliul, fiindcă s-a instituit obligaţia de a-şi înscrie părinţii la şcoala de proximitate *unde ei nu doresc), nimeni neputându-le garanta că în etapele ulterioare de înscriere vor mai exista locuri în şcolile pe care, de fapt, le preferă.
În plus, nu se ştie nici acum cine va dota sălile de clasă, Ministerul spunând pe de o parte că are bani, dar pe de alta cerând ca directorii de şcoli şi administraţiile locale să asigure tot ce e necesar. Nu există statistici privind capacitatea administrativă a şcolilor de a primi aceste clase pregătitoare, nu există planuri de şcolarizare, nimeni nu ştie cine va preda acestor copii şi ce anume, căci lipseşte orice idee despre cum va fi programa şcolară la clasa pregătitoare. 
 
Dincolo de aceste argumente tehnice, metodologia elaborată la nivelul Ministerul Educației este în contradicție și cu Constituția României: libertatea de a alege şcoala și dreptul la acces egal la educaţie sunt încălcate de principiul proximităţii stipulat de Ordinul ministrului. Nici măcar acest principiu al proximităţii nu se respectă însă peste tot: există cazuri de copii care au fost arondaţi în alte şcoli şi nu neaparat în şcoala care se află în vecinătatea domiciuliului. Practic, e o arondare arbitrară făcută de comisia care a făcut recensământul. În pranteză fie spus, mă întreb de ce mai are nevoie de acest aşa zis recensământ când numărul copiiilor se putea afla foarte uşor din datele existente la nivel de Ministerul Muncii şi alte instituţii ale statului care au deja astfel de evidenţe cu preşcolarii. 
Este primul an când se introduce această clasă pregătitoare şi Ministerul Educaţiei reuşeşte să o dea în bară din prima. Și asta pentru că nu a pregătit din timp măsura! Ordinul de ministru a fost dat în 25 ianuarie, când el trebuia emis deja la începutul anului şcolar în septembrie anul trecut. Tot pe procedură, ministerul nu a consultat pe nimeni, nici părinţii, nici profesorii asupra acestei noi măsuri şi atunci e normal să apară probleme şi nemulţumiri! 
La nivel de Bucureşti există mai multe acţiuni în instanţă ale unor grupuri de părinţi care solicită suspedarea ordinului. Un prim verdict se va da pe 28 februarie. Dacă instanţa de judecată va admite contestaţia părinţilor, ordinul se suspendă, astfel că înscrierea elevilor care trebuie să înceapă pe 5 martie se suspendă şi el, prin efectul erga omnes al acestei hotărâri judecătoreşti! Sistemul este din nou aruncat în haos, din cauza incompetenţei ministerului educaţiei!
În loc să rezolve problema reală – cum să mai degrevezi de cereri şcolile bune unde există suprasolicitări – guvernanţii au reuşit să creeze o altă problemă: haos la înscriere! Astfel ei au reuşit să transforme bucuria unui eveniment unic în viaţa unei familii – copilul merge la şcoală – într-o problemă care enervează şi creează tensiune. 
 
Din punctul meu de vedere soluția era alta: clasa pregătitoare trebuia să rămână la nivelul grădinițelor. Astfel am fi scăpat de toate aceste probleme. E o diferență de viziune față de ceea ce propun astăzi miniștrii PDL care vor să facă cu orice reforma statului şi a sistemului de învăţământ; chiar dacă asta implică destructurarea acestui sistem. 

Interpelare – înscrierea elevilor în clasa pregătitoare

Conform art. 361, alin. 3, litera a) din Legea Educației Naționale, măsura introducerii clasei pregătitoare în învățământul primar intră în vigoare începând cu anul școlar 2012/2013. În acest sens, inspectoratele școlare județene au organizat sesiuni de înscrieri ce urmau să se încheie pe 15 decembrie 2011. Cu doar câteva zile însă înainte de încheierea acestei perioade, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului a transmis tuturor inspectoratelor şcolare să anuleze înscrierile. Practic, toate eforturile depuse de părinţi au fost în zadar, dosarele de înscriere urmând a fi folosite el mult! ca o estimare a numărului de elevi care vor intra în clasa pregătitoare.
 
  Având în vedere această situație care – pe bună dreptate – a stârnit nemulţumirea părinţilor, am adresat o interpelare ministrului Daniel Petru Funeriu în care l-am întrebat care este motivul pentru care a anulat înscrierile în clasa pregătitoare! De asemenea, sunt curios și eu să aflu care vor fi etapele viitoare și calendarul de implementare al acestei măsuri trâmbițate drept inovatoare de către guvernarea portocalie, dar care, în fapt, este total nefezabilă.   

Pentru modul în care s-a „luptat” pentru bugetul Educației, ministrul Funeriu trebuie să-şi dea demisia

Săptămâna aceasta, în plenul reunit al celor două camere ale Parlamentului vom dezbate și vota Bugetul de Stat pentru anul 2012. Așa cum am mai afirmat, este un buget extrem de auster pentru români, dar unul foarte darnic pentru clientela PDL. În continuare aș dori să mă refer la câteva aspecte ce vizează subfinanțarea din domeniul educației.
 
Prin Legea bugetului, Educaţia va primi în 2012 doar 2,28% din Produsul Intern Brut, deşi actuala putere, prin Legea educaţiei, s-a obligat să aloce minim 6% pentru acest sector. Este, practic, cel mai mic buget ca procent din PIB pentru Educaţie din ultimii 20 de ani. Este cu mult sub ceea ce spune Legea educaţiei, lege pe care Guvernul Băsescu-Boc şi-a angajat răspunderea – deci, este o lege pe care ei au impus-o Parlamentului, nu invers.  Această prevedere urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2012, fără ca în lege să fie stipulat că în condiţii de criză nu se aplică. Întrucât între 6% şi 2,28% este diferenţă foarte mare, e clar că avem de-a face cu o încălcare premeditată a legii. În Programul de Guvernare al PDL, pentru perioada 2009-2012 se stipulează clar – 6% din PIB pentru Educaţie. Dacă nu respectă Pactul Naţional pentru Educaţie și Legea Educației domnii din Guvern ar trebui măcar să-și respecte propriul program de guvernare elaborat chiar de către dânşii: nu noi am scris acolo să aloce 6% din PIB. Mă întreb de ce au promis acest lucru dacă știau foarte bine că nu-l vor aplica? Este incompetență sau ipocrizie? Sau amândouă?
 
Anul viitor cheltuielile în învăţământ vor proveni din două surse: de la bugetul de stat (aproximativ 5,7 miliarde lei) şi din bugetele administraţiilor locale (circa 7 miliarde). În condiţiile în care din aceşti bani trebuie să se acopere atât cheltuielile de personal, cât şi cele curente, pentru întreţinerea şcolilor, sumele sunt puţine şi nu acoperă nevoile. Guvernul continuă astfel politica sa de subfinanțare a învățământului. Mai mult, la Comisiile reunite de învățământ din Parlament, ministrul Daniel Petru Funeriu nici măcar nu a fost în stare să spună ce sumă minimă s-a stabilit ca finanţare de bază pe fiecare elev, ca urmare bugetul e total nerealist şi construit pe baze fantasmagorice.
 
Din cauza subfinanțării, nu se vor putea respecta o serie de prevederi din Legea 1/20111, precum modificarea curriculumului național sau acordarea de manuale noi pentru elevi încă din anul acesta şcolar. Ministrul nu s-a pregătit deloc pentru această schimbare, deoarece nici în bugetul pe 2012 nu a prevăzut sumele necesare reformei mult trâmbiţate de PDL. Ministrul Funeriu trebuia să ceară 8% din PIB, nu să vină să spună că el se descurcă şi că oricum, dacă i s-ar fi dat 6% din PIB, nu putea să cheltuiască decât maxim 4%.
 
Totodată, Ministerul Educației trebuia să asigure şi sumele necesare pentru reînfiinţarea şcolilor profesionale, proiect aflat pe rol, dar şi pentru a asigura învăţământul gratuit pentru liceenii de la sate, care şi aşa au probleme financiare care îi determină pe mulţi dintre ei să abandoneze şcoala. În Legea educaţiei se spune că statul suportă toate, reţineţi, toate cheltuielile pentru elevii proveniţi din mediul rural care urmează liceul! Aceşti bani nu au fost însă prevăzuţi în Legea bugetului pe 2012.
 
Cred că ministrul Educaţiei s-a „luptat” pentru bugetul pe 2012, la fel cum s-a luptat şi pentru cel din 2011, când la fiecare rectificare bugetară ministerul său mai pierdea ceva. El a declarat recent că „au fost făcute toate eforturile în Guvern” şi cu toate acestea, bugetul MECTS este unul foarte mic. Înseamnă că eforturile au fost, de fapt, foarte slabe și ar fi trebuit să se străduiască mai mult. E dovada că Funeriu e un ministru slab care se pricepe mai mult să vorbească, decât să și facă efectiv pentru educație. El e bun doar să monteze camere de supraveghere în sălile de examen și să deschidă linii telefonice anti-coruție, de parcă dascălii și elevii ar fi cei mai mare hoți din țara aceasta. Când trebuie însă să asigure fondurile necesare pentru dezvoltarea sistemului național de învățământ, același ministru Funeriu se dovedește un neputincios.
 
Concluzia mea este una singură: pentru modul în care s-a „luptat” şi a fost sprijinit de Guvernul Băsescu-Boc în alcătuirea bugetului pentru 2012, domnul ministru Funeriu trebuie să-şi depună demisia.
 
Pe larg despre acest subiect puteți viziona aici conferința de presă pe care am susținut-o pe 8 decembrie. 

Sunt solidar cu protestele studenților

În calitate de profesor și de cetăţean preocupat de soarta învățământului și, până la urmă, de viitorul societății românești, doresc să exprim pe această cale întregul meu sprijin pentru mișcarea de protest a studenților care, de săptămâna trecută, au ocupat aula Facultății de Istorie din cadrul Universităţii București. Gestul lor este unul de admirat și de apreciat. Ei merită respectul nostru pentru curajul de a-și revendica drepturile lor firești și legale.
 
Studenții au dreptate să fie îngrijoraţi şi să protesteze. Neaplicarea Legii Educației Naționale și subfinanțarea cronică a învățământului se răsfrâng direct asupra vieții studențești, fiindu-le grav afectate șansele de reuşită în viitor. Un buget național care sacrifică angajamentul nostru pentru educaţie este un buget care sacrifică viitorul ţării și al copiiilor noştri. Ei sunt perfect îndreptățiți să manifeste și, personal, nu văd în acțiunea lor decât un act civic care ar trebui urmat și de alte categorii sociale.
 
Trebuie să încurajăm aceste proteste şi să ascultăm cu mare atenţie mesajul studenților. Ei nu cer altceva decât respectarea legii și al Pactului Național pentru Educație: vor ca Guvernul să aloce minimum 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare. În opinia mea, toate revendicările, incluzând aici o mai bună reprezentare în actul decizional, reformarea programelor de studii, introducerea admiterii pe bază de examen şi evaluarea obligatorie a profesorilor de către studenţi sunt nu doar legitime, dar și de bun simț.
 
Tinerii care au ocupat aula Facultății de Istorie din Bucureşti s-au inspirat probabil din ce se întâmplă în jurul lor în lume, şi atâta timp cât protestul se desfăşoară în condiţii paşnice, cred că ne aflăm într-o situație normală pentru o societate democratică. Anormale sunt tăcerea şi acceptarea obedientă a încălcării drepturilor cetăţeneşti, precum şi pasivitatea decidenţilor politici şi guvernamentali.
 
Lipsa de reacție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului este pentru mine dovada clară că guvernanții nu au nici argumente și nici soluții pentru situația dramatică în care au adus sistemul educațional din România.
 
Aş dori să încurajez studenţii să-și continue acțiunea și să nu se lase păcăliți și manipulați de guvernanți. De asemenea, doresc să îndemn și tinerii din alte centre universitare să se alăture colegilor lor din București. Numai printr-o acțiune concertată și de anvergură ei îşi vor atinge obiectivele. Ocupând sălile de curs din universități sau ieșind în stradă, precum o fac profesorii din faţa sediului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului mai putem obține respectarea drepturilor noastre legale și sociale. Din păcate, regimul Băsescu-Boc a distrus instituția dialogului social, prin urmare, numai prin astfel de presiuni publice mai putem schimba lucrurile în România.

 

Ministerul Educației pedepsește din nou cadrele didactice

În calitate de președinte al Departamentului de Educație Publică, Cercetare și Sport din Partidul Social Democrat condamn încercarea ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, Daniel Petru Funeriu de a culpabiliza și pedepsi, din nou, cadrele didactie din România.
În loc să asigure resursele bugetare pentru funcționarea optimă a educației, singura preocupare a ministrului educației este să ne prezinte situaţia profesorilor acuzaţi de fraudă la examenul de Bacalaureat. Domnul Daniel Petru Funeriu nu se vrea un manager al sistemului de învățământ, ci mai degrabă un anchetator-șef care dispune și pedepsește după bunul său plac. O atitudine pe cât de cinică pe atât de caracteristică domniei sale şi partidului din care face parte. El nu face, astfel, decât să continue politica de învrăjbire a diferitelor categorii sociale, practică brevetată de Partidul Democrat Liberal pentru a ascunde lipsa de viziune şi incompetenţa guvernamentală! 
În loc să ne spună ce soluţii are pentru cei aproape 100.000 de tineri căzuţi la examenul de Bacalaureat și care au rămas, astfel, nu doar în afara sistemului educaţional dar, până la urmă, și în afara societăţii, ministrul Daniel Petru Funeriu loveşte încă odată în ţinta sa favorită: cadrele didactice. Amânați cu plata drepturilor salariale câștigate în justiție, aceștia sunt pedepsiți din nou. Prin măsurile bugetare preconizate pentru anul 2012, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului vrea nu doar să le îngheţe salariile. Se dorește, de fapt, îngheţarea în sărăcie a dascălilor din România!
Partidul Social Democrat consideră inaceptabilă și se opune ferm unei astfel de abordări. Este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei, iar salarizarea cadrelor didactice şi a specialiştilor din sistemul de cercetare-dezvoltare trebuie să fie pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora. Respectul arătat dascălilor trebuie să se manifeste și printr-o salarizare adecvată.
Prin culpabilizarea cadrelor didactice, neasigurarea resurselor bugetare optime și lipsa unui dialog social real, Partidul Democrat Liberal şi ministrul Daniel Petru Funeriu nu urmăresc altceva decât destructurarea sistemului educaţional românesc. Criza financiară și bugetară sunt utilizate doar drept scuză pentru mascarea incompetenţei, diletantismului şi corupţiei generalizate ce caracterizează guvernarea PDL.

Unităţi şcolare închise sau în pericol de a fi închise din cauza frigului

În ultima perioadă s-au înmulţit relatările mass media despre cazurile de unităţi şcolare (şcoli şi grădiniţe) din România închise sau în pericol de a fi închise din cauza frigului din clase. Astfel de probleme au fost semnalate, până acum în localităţile Bălan (judeţul Harghita), Maşloc (Timiş) şi municipiul Buzău, dar este de aşteptat ca numărul acesor cazuri să sporească odată cu venirea iernii. 
În acest context, am adresat o interpelare domnului ministru Daniel Petru Funeriu pe care l-am întrebat asupra măsurilor avute în vedere de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) pentru remedierea acestor situaţii, astfel încât preşcolarii şi elevii să-şi poată continua studiile în condiţii civilizate şi să nu sufere din cauza frigului. De asemenea, am fost curios să aflu dacă la nivel de MECTS există vreun plan de măsuri – în afară de a se da vina pe autorităţile locale – pentru evitarea unor astfel de probleme pe perioada sezonului rece.

Educaţia, pilonul de bază al Statului Social responsabil

Reprezentanţii actualei Puteri, atât prin discursurile lor, cât mai ales prin acţiunile lor politice şi guvernamentale, au dovedit că vor cu orice preţ distrugerea Statului Social. PDL şi Traian Băsescu au inventat teoria că Statul Social ar fi vinovat pentru situaţia în care de fapt, ei în¬şişi au adus această ţară şi acest popor. Nu statul social este vinovat de distrugerea clasei mijlocii şi de împingerea în sărăcie a peste 6 milioane de români. Partidul Democrat Liberal şi Traian Băsescu şi politicile lor – sau mai bine zis, absenţa acestora – sunt cei responsabili pentru situaţia dezastruoasă în care ne aflăm astăzi. Criza mondială este utilizată doar drept scuză pentru mascarea incompetenţei, nepriceperii şi corupţiei generalizate ce caracterizează guvernarea PDL. Şi tocmai de aceea, ei atacă atât de furibund Statul Social, văzut drept ultimul bastion de rezistenţă în faţa tăvălugului imoral şi autoritar reprezentat de PDL. 
 
Dar ce semnifică, de fapt, acest concept? Ce înseamnă Statul Social? Înseamnă asumarea de către noi toţi a obligaţiei – pe care PDL şi Traian Băsescu refuză s-o facă – de a asigura prin măsuri economice şi sociale un nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii, nu doar pentru clica de partid. În acelaşi timp, înseamnă obligaţia de a garanta că drepturile fundamentale ale cetăţenilor sunt respectate, fără discriminare. Statul social are rolul menţinerii coeziunii sociale prin acţiunea permanentă de diminuare a inegalităţilor existente în societate cauzate de riscurile inerente la care sunt supuşi cetăţenii: îmbătrânire, boală, şomaj, accidente, sărăcie, etc. Opusul Statului Social este starea de anarhie, sărăcie şi disperare a milioane şi milioane de oameni. 
 
Întrebarea mea este: chiar ne dorim „moartea Statului Social”? Chiar vrem să adâncim şi mai mult polarizarea socială? Chiar dorim menţinerea unui nivel scăzut de salarizare doar pentru a obţine competitivitate prin „dumping social”? Chiar vrem să transformăm salariatul într-un sclav modern? Chiar vrem să stigmatizăm politic şi cultural persoanele care au nevoie de sprijinul societăţii? Chiar vrem să continuăm destructurarea sistemului educaţional prin închideri de şcoli, salarii foarte mici şi culpabilizarea dascălilor? Este oare aceasta direcţia corectă spre care trebuie să se îndrepte viitorul României?
 
Spre deosebire de PDL şi Traian Băsescu, Partidul Social Democrat are o cu totul şi cu totul altă viziune: noi ne dorim şi ne-am şi angajat să promovăm Statul Social, iar acesta să fie în mod efectiv responsabil faţă de cetăţenii săi.  Statul Social pentru care milităm noi cei din PSD, împreună cu aliaţii noştri din Uniunea Social Liberală şi pe care îl vom reface după recâştigarea alegerilor de anul viitor ¬se va manifesta într-un mod responsabil, în primul rând, pentru gradul de cultură şi instruire al tuturor categoriilor sociale. 
 
În viziunea noastră educaţia reprezintă pilonul de bază al Statului Social şi cu adevărat unica şansă a României. România a cunoscut prea numeroase şi extravagante „reforme ale educaţiei”, iar rezultatul este cel pe care îl vedem în fiecare zi. Cunoaştem cu toţii marile probleme ale sistemului nostru de învăţământ: subfinanţarea cronică; închiderea a peste 2000 de școli, în special în mediul rural; abandonul şcolar ridicat; politizarea excesivă a învățământului preuniversitar; salarizarea suboptimă a profesorilor; „exodul” dascălilor de valoare; încălcarea autonomiei universitare, etc. Dar poate cel mai grav lucru este abandonarea statului de drept prin nerespectarea prevederilor Legii Educaţiei Naţionale!  Astăzi, la opt luni de la intrarea în vigoare a legii, cei care au adoptat-o prin asumarea raspunderii  si ar trebui să o aplice, sunt primii care o încalcă! 
 
Cu câteva luni în urmă, am elaborat Programul USL pentru educație, un document ce cuprinde soluţiile noastre pentru toate aceste probleme. Acest program va fi dezbătut şi dezvoltat şi în următoarea perioadă. Aş dori acum doar să prezint succint câteva propuneri asupra cărora noi, social-democraţii vom insista. Este vorba, în primul rând, de cultivarea modelelor autentice de reuşită în viaţă şi carieră, ca o condiție esențială în restabilirea încrederii în valoarea socială a educației. În al doilea rând, ne dorim cu toţii asigurarea unui învățământ echitabil și meritocratic adaptat nevoilor tuturor tinerilor. Învățământul trebuie să acorde o șansă de afirmare profesională, nu numai celor care se apleacă asupra părții teoretice, ci și tinerilor care sunt talentați la muzică, sport sau diverse alte profesii. În același timp, învățământul trebuie să acorde meritele cuvenite celor care sunt foarte buni la învățătură, celor care studiază conştiincios. Doar în acest fel ne vom putea promova valorile şi înlocui mediocritatea cu profesionalismul. 
 
Egalitatea de şanse reprezintă valoarea în care noi, cei din PSD credem cu tărie. De aceea, dorim să acordăm tuturor tinerilor din România şansa de a se pregăti şi de a învăța în limba română chiar în comuna sau orasul în care îşi au domiciliul. Noi considerăm că statul naţional are datoria de a asigura condiții de studiu pentru toţi tinerii, indiferent de naționalitatea lor, astfel încât – dacă vor să beneficieze de acest drept – ei să-şi poată urma studiile în limba română. Din păcate sunt foarte mulți tineri care doresc să învețe în limba română in comuna, orasul de domiciliu și astăzi nu pot să facă acest lucru. Un stat social responsabil nu poate permite aşa ceva.
 
Nu în ultimul rând, respectarea cadrelor didactice, a statutului acestora, prin asigurarea condițiilor de perfecționare continuă, prin debirocratizarea activităților didactice și, de asemenea, printr-o salarizare adecvată precum si stimularea dialogului social trebuie să fie un obiectiv constant pe agenda Ministerului Educaţiei. Din păcate, până acum nu s-a întâmplat aşa. Iar starea actuală a învățământului românesc sub guvernarea domnilor Băsescu, Boc şi Funeriu a ajuns una deplorabilă. 
 
Pentru ca educaţia să poată deveni principalul motor de dezvoltare al României, este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei, atât de discreditate de regimul actual. Salarizarea cadrelor didactice şi a specialiştilor din sistemul de cercetare-dezvoltare trebuie să fie pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora. Experimentele şi ambiţiile personale privind „reforma educaţiei” vor trebui să înceteze, iar sistemul educaţional să intre în normalitate cu o structură predictibilă. Sunt angajamente pe care ni le asumăm în mod oficial. Ele sunt introduse într-o Rezoluţie a Consiliului Naţional al PSD pe care o vom utiliza atunci când vom ajunge la guvernarea ţării. 
 
(Declarație politică, 26.10.2011)

Consiliul Naţional al PSD – problemele de pe agenda grupului de lucru în domeniul educaţiei

Astăzi, la Palatul Parlamentului din Bucureşti debutează lucrările Consiliului Naţional al PSD. Este momentul în care aducem în prim-plan suportul doctrinar coerent al abordărilor noastre în diferite domenii. Dorim să arătăm românilor cum gândim şi să dovedim că politica noastră de pe aliniamente social-democrate este modernă, flexibilă, adaptată realităţilor şi pe deplin conectată la soluţiile de fond pe care lumea civilizată le oferă crizei globale în care trăim.

 

În domeniul educaţiei, cel pe care îl coordonez în calitate de preşedinte al Departamentului de Educaţie Publică, Cercetare şi Sport pornim de la premisa că "educaţia este cu adevărat unica şansă a României. România a cunoscut prea numeroase şi extravagante „reforme ale educaţiei”, al căror rezultat este, în mod evident, nesatisfăcător. Pentru că educaţia să poate deveni principalul motor de dezvoltare al României, este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei, atât de discreditate de regimul actual. Salarizarea cadrelor didactice şi a specialiştilor din sistemul de cercetare-dezvoltare va fi pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora; experimentele şi ambiţiile personale privind „reforma educaţiei” vor înceta, iar sistemul educational va avea o structură predictibilă".  (PSD promovează şi apără Statul Social responsabil)

 

Întrebările la care vom încercă să găsim un răspuns în cadrul grupului de lucru pe domeniul educaţiei sunt următoarele:

 

1. Cum restabilim încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei?


2. Cum rezolvăm problema instabilităţii legislative în acest domeniu?


3. Cum gândim sistemele de evaluare şi selectie astfel încât acestea să asigure şanse de reuşită elevilor, în funcţie de aptitudinile şi pregătirea fiecăruia?


4. Cum facem ca învăţământul public să fie mai accesibil pentru grupurile defavorizate de copii?


5. Cum atragem tineri absolvenţi valoroşi spre sistemul de învăţământ autohton?


6. Cum stopăm plecarea din sistem a cadrelor didactice de calitate?


7. Cum putem creşte competitivitatea învăţământului universitar românesc?


8. Cum relansăm cercetarea, mai ales în domeniile în care România poate face performanţă?


9. Cum încurajăm şcolile profesionale şi liceele să formuleze secţiuni de curriculum adaptate pieţei muncii locale şi regionale?


10. Cum eliminăm politizarea numirilor la conducerile şcolilor şi inspectoratelor?