Mă întreb dacă membrii Cabinetului Boc ştiu că Statul de drept implică nu doar supremaţia legii, ci şi predictibilitatea acţiunilor guvernamentale? Că cetăţenii au dreptul nu doar să controleze, dar să şi anticipeze acţiunile guvernanţilor? Chiar dacă ştiu lucrurile acestea, cred că puţin le pasă.

 

Cabinetul Boc şi-a dat, din păcate pentru cetaţenii Romaniei, de nenumărate ori măsura incompetenţei sale. Ultimul exemplu la care aş vrea să mă refer, care arată cât de orbi şi de surzi sunt actualii guvernanţi la problemele reale ale cetăţenilor, este situaţia creată la depunerea declaraţiilor pentru drepturile de autor şi pentru Persoane Fizice Autorizate (PFA).

 Guvernul Boc a preferat să ocolească Parlamentul în procesul de legiferare şi a lucrat pe colţul mesei. Rezultatul s-a văzut: a făcut o lege proastă pe care a pus-o în practică la fel de defectuos. Avem o ordonanţă de urgenţă şi nişte norme de aplicare care se contrazic şi crează confuzie: societatea nu mai are posibilitatea de a prevedea şi calcula efectele legii. Şi nu este primul exemplu când actualul Cabinet nu s-a consultat cu cei afectaţi de măsurile promovate şi nu a asigurat condiţiile de previzibilitate atât de necesare. Cred, şi nu sunt singurul, că, din acest punct de vedere, statul de drept în România este în suferinţă. 

Guvernanţii încalcă un principiu fundamental, aplicat la nivel european: legea, ca să poată fi aplicată, trebuie să fie predictibilă şi omul trebuie să se poată încrede în respectiva lege. Legea este făcută pentru a fi aplicată de oricine, şi nu doar de către specialişti; ea trebuie să fie simplă şi ca să fie simplă trebuie să fie inteligibilă, pentru că numai în felul acesta poţi să o aplici cu încredere. O legislaţie care una spune în lege şi alta spune în normele de aplicare, cum este cazul OUG 58/2010, nu poate fi considerată o legislaţie predictibilă, simplă, şi inteligibilă. În consecinţă, legea asta nu poate fi aplicată. Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din analiza unor prestigioase institute de politici publice, aş aminti aici doar Raportul Societăţii Academice Române (SAR), OUG 58/2010 nu va aduce la buget suma, de altfel modică, care este ţinta Guvernului. Ea va creşte însă nepermis costurile de tranzacţie atât pentru cetăţean cât şi pentru stat astfel că devine mai degrabă costisitoare decât profitabilă.

 

Prin acţiunea sa, Cabinetul Boc a creat haos şi a reuşit "performanţa" de a umili 500.000 de contribuabili oneşti. Culmea ironiei, cetăţenii au ajuns să stea la cozi interminabile nu să primească vreun beneficiu din partea statului, ci să-şi plătească dările către stat. Am asistat la un exerciţiu simbolic de umilire. Ce a zis Cabinetul Boc: nu doar că vă luăm banii, dar vă punem şi pe drumuri şi la cozi. Şi de ce pui jumătate de milion de oameni pe drumuri în fiecare lună, dacă ai putea să nu o faci? Pentru că sub regimul Băsescu-Boc, am ajuns în situaţia tristă în care, ca pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, coada nu este doar o modalitate de a stresa oamenii, dar a devenit un exerciţiu de forţă al celor de la Putere. Pentru Emil Boc şi Traian Băsescu, statul la coadă este un mijloc eficace de constrângere a anumitor categorii. Statul la coadă nu poate însă întări Statul de drept şi nu poate da legitimitate sau autoritate guvernării.

Săptămâna trecută, în plenul Senatului, premierul Emil Boc se plângea în şedinţa extraordinară că aprecierile pentru munca sa vin din afara ţării, de la finanţatori precum FMI sau Banca Mondială şi mai puţin de la proprii cetăţeni. Cu asemenea legi absurde şi dovedind atâta incompetenţă, nici nu e de mirare că premierul Boc este atât de nepopular. A ajuns să conducă un Guvern pentru binele FMI şi mai puţin pentru binele românilor.

 

Având în vedere, toate aceste argumente, solicit Guvernului condus de Emil Boc să abroge neîntârziat OUG 58/2010 şi normele sale de aplicare. Reforma statului rămâne doar o vorbă goală atâta timp cât Guvernul emite o astfel de lege, iar atunci când  îşi dovedeşte efectele nocive pentru societate, Guvernul se încăpăţânează să o menţină în vigoare.

 

Iar pentru umilinţa pe care contribuabilli oneşti au trebuit să o suporte, Cabinetul Boc trebuie să plătească politic.

 

După cele întâmplate, unii ar putea spune că trebuie să fie eliberaţi din funcţie cei care au redactat sau au avizat actul normativ şi normele sale de aplicare. Alţii ar putea spune că se impune remanierea miniştrilor Sebastian Vlădescu şi Mihai Şeitan, pentru că au putut elabora o astfel de lege aberantă şi pentru modul defectuos în care au pus în aplicare legea. Cei mai curajoşi ar putea spune că şi Premierul Boc trebuie să plece pentru că s-a făcut că nu vede aberaţia, declarând impasibil că, de vreme ce n-a ajuns pe masa Guvernului, „situaţia nu există". Ori situaţia există tocmai pentru că Guvernului a "lucrat" ca ea să se existe.

 

Eu insă spun ca trebuie să plece întreg Cabinetul Boc pentru a evita astfel situaţia ca într-un Stat de drept, sub regimul Băsescu-Boc, singurul drept al românilor să fie doar dreptul de a sta la coadă.

 

(Declaraţie politică prezentată în Plenul Senatului din 1 sept. 2010)

Prima intrebare care trebuie sa ne stea in gand este de ce o noua lege a educatiei?

 

Desigur nu pentru ca acest important domeniu nu are o astfel de reglementare si nici pentru ca avand un ministru nou ne trebuie si o Lege noua (chiar daca unii sunt tentati sa creada asta)!

 

Avem nevoie de o noua lege a educatiei pentru ca sistemul de invatamant are cateva probleme care in timp s-au agravat. Dintre acestea, cele mai stringente le consider cele reclamate de elevi, de parinti si de angajatori: programa prea incarcata, cu multe informatii de care nu este nevoie, un sistem de invatare axat pe memorare, desfiintarea scolilor profesionale, absolventi slab pregatiti pentru viata, etc. Aceste cauze impun elaborarea unei Legi care sa elimine neajunsurile.

 

Pornind de la cele de mai sus, pe baza textului adoptat de Camera Deputatilor, membrii Comisiei de educatie, cercetare si sport din cadrul Senatului Romaniei ne-am propus sa dezbatem si sa adoptam o Lege care sa nu tina cont de factori politici sau de numele unor ministri ci numai de invatamant si de cei implicati: elevi si studenti, parinti, profesori si angajatori.

 

Voi incerca sa prezint celor interesati de domeniul educatiei care sunt punctele de vedere ale Comisiei si cum va arata Sistemul educational romanesc in conceptia membrilor acestei comisii. Pana la sfarsitul Sesiunii parlamentare au fost dezbatute si aprobate primele 66 articole din cele 331 cate are Legea dupa adoptarea in Cemera deputatilor.

 

De la bun inceput tin sa precizez ca dezbaterile in Comisie au inceput dupa ce timp de 10 zile au avut loc intalniri ale membrilor comisiei cu cei care au depus amendamente la aceasta Lege: reprezentati ai unor institutii de invatamant, reprezentanti ai sindicatelor, ai unor ONG-uri, ai Camerei de Comert a Romaniei, reprezentanti ai asociatiilor studentesti, ai unor asociatii ale elevilor, reprezentanti ai asociatiilor parintilor, etc. Personal am avut si intalniri cu cadre didactice si conducatori ai unor unitati scolare de diverse forme (de stat, private sau confesionale) precum si cu cadre didactice universitare. Toate dezbaterile pe articole ale Legii au tinut cont de cele discutate cu cei implicati in sistemul de invatamant.

 

Prima modificare porneste de la faptul ca azi avem doua legi principale care guverneaza sistemul: Legea invatamantului si Statutul personalului didactic. Prima este o lege organica iar a doua o lege speciala. In noua viziune a ministerului, Statutul devine un capitol al Legii educatiei iar pentru mai multa siguranta ca acest capitol nu va disparea in timp, Comisia considera ca titlul corect al legii trebuie sa fie "Legea educatiei nationale si a statutului personalului didactic". In acest mod, cred ca si cadrele didactice pot avea garantia ca nu vor ramane fara Statut profesional.

 

Discutiile din Comisie au scos in evidenta si importanta reaparitiei invatamantului profesional care sa faca parte din invatamantul obligatoriu ca optiune pentru elevii care nu vor sa urmeze liceul. Aceasta duce desigur la o noua forma a structurii invatamantului preuniversitar. Despre acestea insa, in postarea viitoare ...   

Uitand de gravele probleme cu care se confrunta tara, ministrul Funeriu prezinta, in ziarul Adevarul, un bilant al celor aproape opt luni de conducere a invatamantului romanesc. Sigur totul este laudativ! Nu se aminteste de grevele profesorilor, nici de cele sase saptamani cand scolile din judetul Buzau au fost inchise in semn de protest, nici de salariile diminuate cu 25% in loc de majorari salariale cuvenite, pe care 90.000 de profesori le-au castigat in instantele de judecata, nici de problemele de la bacalaureat si nici de proba de la matematica unde "s-a tras cel mai greu subiect" (am citat din domnul ministru), chiar daca normal ar fi fost ca toate subiectele propuse sa aibe acelasi grad de dificultate, s.a.m.d.

Un singur lucru il nemultumeste pe domnul ministru Funeriu: nu a reusit sa treaca prin Senat Legea educatiei nationale. Asta desigur, spune dansul, din cauza senatorilor PSD si PNL care au tergiversat dezbaterile din Comisia pentru educatie, cercetare si sport a Senatului Romaniei. Nimic mai neadevarat decat aceste acuze! Domnul ministru Funeriu a participat la dezbateri si stie foarte bine ca in Comisie s-a lucrat cate 10-12 ore pe zi, analizand si corectand Legea articol cu articol. Numeroasele erori, precum si strategia gresita adoptata initial au facut necesara o rescriere a majoritatii articolelor dezbatute. Astfel s-au parcurs doar 66 de articole din cele 331 cate are Legea. Nu poate fi acuzat niciun senator, de la niciun partid, ca intarzie lucrurile. Domnul ministru a facut exact ce au facut si senatorii din Comisie: si-a sustinut punctul de vedere la fiecare articol. Poate fi acuzat ca a tergiversat lucrarile Comisiei? Daca da, atunci sa-i lase pe senatorii din Comisie, care trudesc in sistemul de educatie si care cunosc acest sistem, sa scrie Legea! Daca nu, atunci nici senatorii nu pot fi acuzati de tergiversare pentru ca si ei isi sustin punctele de vedere!

Vorbeste domnul ministru in interviul din ziarul Adevarul, despre implicarea politicului in activitatea senatorilor PSD si PNL. Doresc sa-i amintesc ca tocmai acest lucru nu i-a reusit: sa le fie impus de catre conducerile PSD si PNL, senatorilor din Comisia de specialitate, ca Legea educatiei sa fie trecuta fara dezbateri! Acest lucru nu a fost posibil pentru ca senatorii din Comisie, cadre didactice cu experienta in invatamant, s-au opus acestei solicitari, deoarece ei cunosc importanta Legii precum si efectele aplicarii unei legi proaste in sistemul educational. Politicul a fost implicat in trecerea in regim de urgenta a Legii prin Camera deputatilor, unde colegii deputatii au fost fortati, de termenul de aprobare tacita, sa voteze dupa o analiza sumara a catorva capitole ale Legii. Acolo deputatii PD-L au facut din Legea educatiei nationale o chestiune strict politica!

Mentionez ca toate modificarile aduse Legii de catre Comisia pentru educatie, cercetare si sport a Senatului au fost votate de o cvasi-majoritate PSD, PNL, PD-L si UDMR, factorul politic nefiind implicat! Cu toate acestea domnul ministru Funeriu ne-a spus ca in plenul Senatului isi va sustine varianta initiala a Legii, adica pentru dansul munca senatorilor din Comisie nu conteaza.

Educatia nationala domnule ministru nu este o jucarie si nici o ambitie politica a unora dintre noi! Nu vom forta aparitia unei Legi, doar ca sa puteti schimba directorii de scoli dupa cum va dicteaza cei din PD-L!

Despre modificarile aduse la primele 66 de articole ale Legii, voi reveni in zilele care urmeaza!

Tocmai s-a terminat, in plenul senatului, discursul lui Emil Boc despre Legea unitara a pensiilor. Cum, pe parcusrul expunerii facute premierul s-a contrazis in majoritatea problemelor, merita sa vedem cateva din afirmatiile de azi ale sefului guvernului Boc IV.

La inceputul pledoariei, primul ministru ne spune ca Legea este necesara deoarece sistemul de pensii, asa cum functioneaza el azi, va intra in colaps din lipsa de bani. Actuala lege a pensiilor, spunea domnul Boc, face ca, anual, guvernul  sa fie nevoit sa contribuie cu sume importante din bugetul statului pentru a plati pensiile. Putem trage deci o prima concluzie: Legea noua a pensiilor este impusa de lipsa de fonduri pentru pensii.

Cateva minute mai tarziu, acelasi Emil Boc ne spunea ca aceasta lege nu are ca efect scaderea pensiilor, ba dimpotriva spune primul ministru, pensiile, dupa aplicarea Legii unitare a pensiilor, vor creste. Ca urmare, a doua concluzie pe care o desprindem din discursul domnului Boc este ca, prin cresterea pensiilor, aceasta lege va avea ca efect cresterea cheltuielilor cu pensiile! Adica sistemul va intra, conform primei afirmatii a lui Emil Boc, si mai repede in colaps!

Ce ne mai spune primul ministru? Ca trebuie eliminate pensiile mari si nesimtite, ca nu este normal ca unul sa aibe pensie mica si altul sa beneficieze de pensie mare! Apoi, cateva fraze mai tarziu, ne spune acelasi Emil Boc ca cine are salariu mare va avea si pensie mare! Ce sa mai crezi?

Ne mai spune apoi Emil Boc ca fiecare este liber in viata sa isi aleaga profesia, si deci stie ce sarcini, ce salar si ce pensie va avea! Da, asa au stiut si cadrele militare atunci cand si-au ales una din cele mai grele profesii: stiau ca vor fi mutati in diverse localitati in timpul carierei, ca vor participa la actiuni militare, la santierele de constructii cele mai dificile, stiau ca vor avea un salar bun si o pensie buna, care sa recompenseze greutatile carierei militare. Ce nu stiau insa cadrele militare? Nu stiau ca in 2010, tara va fi guvernata de o echipa condusa de Emil Boc, guvern care va da o lege prin care ce stiau atunci cand si-au ales profesia sa nu mai fie valabil, adica pensia asteptata de ei se calculeaza altfel si va fi mai mica decat se asteptau ei!

O ultima concluzie: discursul de azi al lui Emil Boc, din senatul Romaniei, a fost un exemplu de discurs populist care arata si incapacitatea acestui guvern!

Decat o Lege a pensiilor, impusa de lipsa de fonduri pentru a plati pensiile, era mult mai utila o lege sau un pachet de legi care sa determine cresterea numarului de locuri de munca si ca urmare cresterea numarului celor care contribuie la fondul de pensii! 

Domnilor guvernanti trebuie sa le spunem ca numai rezolvand cauza, rezolvam si efectul!   

 

Ne apropiem tot mai mult de Sfanta Sarbatoare a Pastelui. Dar, asa cum stim, cu o saptamana inainte de cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, celebram Sfintele Florii. Urmeaza acum Saptamana Patimilor. Va indemn sa fim mai buni, mai ingaduitori cu cei din jurul nostru si sa primim cu sufletul curatit prin Tainele Spovedaniei si Impartasaniei Lumina Sfanta a Invierii Domnului Nostru Iisus Hristos.

 

Aceasta sarbatoare semnifica intrarea Mantuitorului in Ierusalim calare pe manzul asinei, intampinat de oameni cu ramuri de finic si flori, in duminica Floriilor.

 

Astazi, la zi de mare praznic, va doresc tuturor celor botezati cu nume de flori sanatate, bucurie in inimi, pace in suflet, armonie in familie si cu toti cei ce va inconjoara!

 

Pentru ca primavara are parfum de femeie...

 

Martie este luna FEMEII. Luna in care avem de oferit celor pe care le indragim: fericire, bucurie, zambete, flori, martisoare si alte diverse atentii.

 

In trecut, ziua de 8 martie era cunoscuta ca fiind ziua mamei. Mama este cea mai pretioasa fiinta de pe Pamant. Ea este cea care ne-a dat viata, cea care ne-a urmat primii pasi, iar primul cuvant pe care il rostim este „mama”.

 

In prezent, in fiecare an, de 8 martie, mame si femei din intreaga lume sunt celebrate si intreaga atentie este indreptata exclusiv catre ele.

 

Ziua Internationala a Femeii a fost inclusa in sarbatorile culturale din numeroase tari. Conform istoriei, in anul 1977, Adunarea Generala a ONU a proclamat, printr-o rezolutie, Ziua Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace Internationala. O sarbatoare a femeilor, recunoscuta international, dar fara a se preciza o zi anume a fost hotarata inca din anul 1910, de Internationala Socialista reunita la Copenhaga. Dupa primul razboi mondial, Adunarea Generala a ONU a fixat data de 8 martie ca fiind ziua internationala a femeii, astfel ca femeile au inceput, din nou, sa demonstreze pentru drepturi egale si dreptul de vot al femeilor. Urmatorul pas in instituirea unei zile a femeii l-a constituit proclamarea, in 1975, de catre ONU, a Anului International al Femeilor si declararea perioadei 1976-1985 ca deceniu ONU pentru conditia femeii.

 

Insa mai mult decat tot ceea ce inseamna istorie si obiceiuri dedicate acestei zile sta, in fapt, ideea pe care am expus-o si in postul dedicat zilei de 1 martie, si pe care o repet si acum: am convingerea ca nu exista vreo zi speciala in care ELE trebuie sa fie pretuite la adevarata lor valoare. Fiecare zi a existentei lor ar trebui sa fie serbata ca si cum ar fi 8 martie.

 

Femeile sunt asemeni florilor. Ele au nevoie de grija tot timpul. Trebuie sa le oferim intreaga noastra dragoste si atentie. Ele sunt mamele, bunicile, sotiile, surorile sau prietenele noastre. ELE trebuie sa fie constiente de intreaga noastra pretuire, sa fie convinsa ca ele sunt cele mai importante pentru noi si in celelalte zile din an! In fond, ce am mai fi noi fara ELE?

 

In final, nu imi mai ramane decat sa va urez, tuturor femeilor, un sincer LA MULTI ANI, multa fericire si sanatate, si un 8 martie plin de caldura, cat mai frumos si plin de realizari.

 

Din nou, primavara isi face simtita prezenta printre noi. Parca totul revina la viata si, mai mult decat oricand, ne umplem de energie si suntem dornici de a intreprinde cat mai multe activitati.

 

Este 1 martie. Sosirea primaverii a fost marcata, an de an, de aparitia ghioceilor, a martisoarelor si pret de multe zile, FEMEIA devine centrul atentiei noastre. Desi consider ca nu ar trebui sa existe o singura zi speciala in care noi sa le aratam sotiei, mamei, fiicelor, surorilor, sau colegelor aprecierea si dragostea noastra. Ele trebuie sa afle, zi de zi, cat de mult le pretuim.

 

Astazi, in zi de martisor, doamnelor si domnisoarelor, va doresc sa va bucurati din plin de sanatate, fericire si iubire, impliniri nenumarate, si fie ca primavara sa va aduca in fiecare zi cate un zambet pe chipurile dumneavoastra.

 

Se spune ca vremea zilei de 1 martie va prevesti intreaga primavara. Iar cum soarele a rasarit si azi, am convingerea ca va fi cu adevarat un anotimp placut. Nu imi mai ramane asadar decat sa sper ca va veti bucura de tot ceea este mai bun.

 

In final, va doresc sa aveti parte de o primavara minunata si LA MULTI ANI de 1 martie!

 

Una din tezele propuse pentru viitorul Statut al PSD este cea referitoare la modul de alegere a conducerii centrale a partidului.

 

In actualul Statut, sunt alesi in Congres prin vot individual presedintele, secretarul general si vicepresedintii. Ce-mi doresc pentru noul Statut? Sa alegem in Congres, prin vot direct, presedintele si o data cu el si ECHIPA lui de conducere! Sa vedem care sunt motivatiile pentru care consider ca acest mod ar fi benefic pentru PSD.

 

In primul rand, atat alegerile prezidentiale din 2004 cat si cele din 2009 au aratat ca multi dintre vicepresedinti au uitat ca fac parte din ECHIPA de conducere a partidului si in loc sa traga toti pentru castigarea alegerilor au preferat sa fie spectatori si sa astepte pierderea alegerilor pentru a "devora" liderul si a face demersurile necesare pentru a-l schimba. Se simtea vreun vicepresedinte vinovat de pierderea alegerilor? Nu, niciodata. Chiar mai mult: ei sunt cei mai aprigi critici ai pierderii alegerilor si a "starii" social-democratiei romanesti. Erau vicepresedintii in pericolul de a nu mai fi alesi? Nu, pentru ca fiind cei mai cunoscuti membri PSD, de ani buni in conducere, la orice Congres de alegere prin vot individual tot ei ar fi alesi. Nu au lucrat ca o echipa ci ca o multime de personalitati care au idei diferite, drumuri diferite si interese diferite!

 

Din aceaste cauze, sunt adeptul trecerii la un alt sistem de alegeri: sa alegem in Congres presedintele si o data cu el si ECHIPA lui de conducere. Poate ca am avea astfel vicepresedinti mai putin cunoscuti dar cu siguranta am avea o ECHIPA care ar lupta impreuna pentru castigarea alegerilor! Cu siguranta Partidul ar fi mai puternic. Dupa un proces electoral, ar fi analizata ECHIPA, nu numai liderul iar la pierdere ar pleca impreuna! Toate deciziile s-ar lua in Biroul Politic National si intalniri de grupulete prin diverse locatii. Ce probleme ar putea sa apara cu un astfel de mod de alegeri?

 

O critica care se aduce acestui mod de alegere a conducerii partidului este legata de pericolul de "rupere" a PSD, datorita frustrarii echipei care pierde. Nu cred ca exista acest pericol decat pentru cei care nu sunt cu adevarat social-democrati. Apartenenta la un partid politic nu tine de conducere ci de crez! Cine este membru al unui partid doar daca este in conducere poate pleca, nu va lupta niciodata pentru binele partidului, el va lupta numai pentru binele lui (care pentru unii inseamna sa se piarda alegerile pentru a-l ataca pe presedintele pe care nu l-au invins in Congres).

 

O alta critica este legata de faptul ca unii lideri de mare valoare, care candideaza contra celui care castiga alegerile nu vor face parte din ECHIPA si vor ramane in afara conducerii partidului. Da, acest lucru poate fi o pierdere importanta, dar cred ca se poate gasi o solutie de cooptare a unora pe anumite posturi de conducere. Personal, nu cred ca este neaparata nevoie de a-i primi pe toti in ECHIPA de conducere, pentru ca, nu cred ca toti pot fi compatibili si dupa ce au fost adversari si si-au adus critici pe media si in Congres sa mai poata munci impreuna pentru un singur interes: al PSD. In fond, trebuie sa fim convinsi ca exista activitate de partid si in afara conducerii.

 

Care sunt avantajele certe ale alegerii ECHIPEI?

 

In primul rand, presedintele isi poate construi o echipa formata din oameni profesionisti, dar si compatibili intre ei, care vor lucra impreuna pentru a castiga lupta cu celelalte partide si de asemenea, daca exista eventual cineva care nu se integreaza in ECHIPA poate fi schimbat mult mai usor si nu prin intrunirea Congresului. Este exclus ca intr-o astfel de ECHIPA de conducere sa mai avem membri in Biroul Politic National care in campania electorala sa-si faca alt program iar apoi sa-i critice pe cei care au muncit in campanie. 

 

De asemenea, ECHIPA va fi construita de presedinte si pentru a satisface criteriul zonal: nu cred ca este bine ca sa avem zone mari care sa nu fie reprezentate in conducerea PSD. Acest lucru este insa imposibil de realizat in alegeri individuale, cand eu cred ca dispersia votului va fi foarte mare.

 

In final, cred ca problemele pe care le avem acum in Partid sunt cauzate si de faptul ca nu avem o ECHIPA de conducere. Sa ne gandim ce rezultate ar avea o echipa de fotbal formata din cele mai mari vedete fotbalistice, care insa nu-si paseaza mingea de frica sa nu marcheze unul care sa devina o vedeta mai mare!

 

Concluzia mea este una singura: ECHIPA, nu VEDETE!

 

  

Luni, 1 februarie 2010, de la orele 16, la Antena 1 Oradea, voi discuta despre Congresul Extraordinar al PSD si nu numai, in cadrul emisiunii "Ceea ce conteaza", moderata de Doru Sicoe.

Astazi, domnul europarlamentar PSD Adrian Severin a facut publica o analiza proprie a rezultatelor alegerilor prezidentiale din 2009, laudand campania lui Traian Basescu si criticand tot ce a facut Mircea Geoana (atribuindu-i si actiuni care nu au fost ale presedintelui PSD). Trecand peste unele observatii foarte corecte, prezentate in studiul facut de domnul Severin, multe din ideile prezentate au fost deja postate pe blogul unui alt coleg de partid. Din pacate, domnul Adrian Severin nu a vorbit nimic despre contributia dumnealui in campania prezidentiala, iar eu cred ca ne putea prezenta ce actiuni de campanie a intreprins ca europarlamentar pentru ca romanii din tara si din afara tarii sa voteze Mircea Geoana. Altfel, e usor sa dai cu piatra. Dar sa nu cad si eu in greseala de a face analiza activitatii colegilor de partid pe blog. Sunt de parere ca putem discuta despre ideologie, despre statut, despre reforma partidului dar nu este bine pentru PSD sa ne devoram liderul pe blog-uri sau in emisiunile de televiziune. Un cetatean din Oradea chiar ma intreba saptamana aceasta ce sa mai creada cand cu o luna in urma ne prezentam candidatul ca pe singura sansa a Romaniei, iar dupa aceea ii cerem demisia pentru ca nu a reusit cu NOI impreuna sa obtina cateva zeci de mii de voturi in plus pentru a-l depasi pe Traian Basescu.

 

Presedintele Mircea Geoana a facut unele greseli, pe care le-a recunoscut si poate si altele pe care le putem discuta, dar asta in interiorul partidului si nu la televiziune! Inainte de orice atac la adresa unui coleg de partid ar trebui sa ne gandim daca noi am facut tot ce puteam face in ultima campanie electorala (si nu numai). Va veni vremea analizei din partid, cand aceasta intrebare va trebui sa le-o adresam tuturor!

 

Pentru ca unii afirma intr-una ca din 2005 partidul a tot pierdut, doresc sa le spun urmatoarele: din 2005 pana azi am avut alegeri locale in 2008, alegeri parlamentare in noiembrie 2008 si alegeri prezidentiale in noiembrie - decembrie 2009. Sa vedem putin si rezultatele acestora: la alegerile locale din 2008, PSD a obtinut cele mai multe mandate de primari si de presedinti de consilii judetene, adica a castigat alegerile locale. La parlamentarele din 2008, PSD a obtinut cele mai multe voturi (din pacate o lege facuta cu multe erori a facut ca cei de pe locul 2 sa aibe mai multe mandate de parlamentari) iar la prezidentialele din 2009, candidatul PSD a obtinut peste 5.200.000 voturi pierzand la aproximativ 70.000 de voturi (o diferenta de sub 1%) castigand voturile din interiorul tarii. In acesti ani au fost si doua alegeri europarlamentare: in noiembrie 2007 si in iunie 2009. Daca in 2007, PSD a otinut doar 23,11 % din voturi la alegerile europarlamentare din 2009 PSD a obtinut primul loc cu 31,07%. Sa adaugam si faptul ca in toti acesti ani, institutiile statului erau in mainile altora! Unde este tendinta de scadere a PSD?

 

Nu vreau sa se creada ca nu sunt constient de problemele pe care le are inca PSD-ul. Acestea sunt insa problemele noastre si va trebui sa le rezolvam fara influente de-ale partidelor adversare noua sau de pe la Cotroceni! In emisiunile TV si in presa scrisa ar trebui sa ne preocupam mai mult de adversarii nostri din exteriorul partidului si de adevaratele probleme ale romanilor: criza economica si financiara, bugetul prost construit, somajul in crestere, soarta pensionarilor, situatia din sanatate sau invatamant, etc.

 

Problemele de ideologie, de statut, de echipa de conducere sunt numai ale membrilor PSD, de la cel mai tanar si pana la cel mai experimentat!